Obiceiuri de nunta si originile lor

La orice nunta exista traditii care trebuie urmate. Si mireasa si mirele au de facut diferite lucruri, insa prea putini oameni stiu ca unele traditii isi au originea inca la inceputul civilizatiei.

Nunta este probabil evenimentul cel mai presarat cu traditii si obiceiuri. Si desi le stii pe majoritatea dintre ele, este bine sa le cunosti semnificatia. In plus, este posibil ca despre unele dintre ele sa citesti acum pentru prima oara. Hudson Valley Weddings a realizat un ghid al obiceiurilor de nunta si a originilor lor.

Inelul de logodna

Istoria inelului de logodna ajunge pana in perioada anglo-saxona, cand un inel daruit insemna promisiunea iubirii. Micutul obiect circular a devenit simbolul dragostei eterne, ulterior acest rol fiind preluat de diamant. Datorita compozitiei sale, diamantul a devenit sinonim cu eternitatea. Primele inele de logodna au fost oferite in Egiptul Antic si erau, de fapt, niste firisoare de canepa.

Trusoul mirilor

In Roma antica, albul era considerat culoarea bucuriei, mai tarziu, in Evul Mediu a simbolizat puritate. Termenul vechi francez "trousseau" se traduce prin balot de imbracaminte. In vremurile stravechi, prietenii si membrii familiilor celor doi se imbracau la fel ca mirii pentru a deruta spiritele malefice si de a deturna farmecele. Obiceiul a evoluat in timp si astazi, mai ales la americani, domnisoarele de onoare si cavalerii poarta haine de aceeasi culoare si care de multe ori sunt croite la fel.

Voalul miresei

In societatea romana si in Evul Mediu, ridicarea valului era dreptul exclusiv al mirelui si reprezenta un semn al autoritatii barbatului asupra femeii. Insa alte surse sustin ca obiceiul dateaza din timpul in care erau la moda nuntile "aranjate", iar fata miresei era acoperita pana cand mirele o insotea la ceremonie, moment in care era prea tarziu sa se razgandeasca, daca nu i-ar fi placut chipul ei.

Jartiera

Exista mai multe origini ale acestei traditii de scoatere a jartierei de catre mire. In timpurile stravechi, unii invitati aveau obiceiul sa fure ciorapii miresei cand aceasta era impreuna cu sotul ei in camera nuptiala, pentru a vedea cine se casatoreste urmatorul.

Alte izvoare indica o dorinta a barbatilor de a fura ciorapul miresei pentru a avea succes in dragoste. Si pentra ca mireasa sa nu se aleaga cu hainele sfasiate in timpul petrecerii, s-a adoptat sistemul ca ea sa arunce de buna voie ciorapul. Insa unii tineri, mai nerabdatori, voiau sa-l ia cu forta, asa ca era nevoie de interventia mirelui. Astfel s-a ajuns ca in zilele noastre, mirele sa scoata ciorapul miresei, inlocuit mai tarziu cu jartiera.

Cavalerul de onoare

Traditia cavalerului de onoare isi are originile in perioada gotica, cand mirele "isi vana" mireasa, in comunitate. Asa cum va puteti astepta, nu era o sarcina prea usoara, deci avea nevoie de ajutoare. Dintre ajutoare, cel care era cel mai de nadejde, ajungea cavaler de onoare. La unele popoare - hunii, gotii, vizigotii - nuntile se puteau lasa cu atacuri ale altor clanuri, ceea ce inseamna ca mirele avea nevoie sa fie aparat.

Furatul miresei

La origini, furatul miresei se desfasura cu totul altfel. Mireasa era inconjurata de domnisoarele de onoare, si ele imbracate in alb, iar mirele trebuia sa-si ghiceasca aleasa. O alta varianta a originilor este legata de faptul ca rivalii mirelui, din alte clanuri, obisnuiau sa fure mireasa pentru a-i face acestuia rau.

Furatul miresei este un obicei barbar. Mireasa era cea mai mare avere a mirelui. Cei care furau mireasa cereau bani de la mire pentru a nu o necinsti. Obiceiul exista si la vechii nobili din Anglia si nu numai, care in ziua nuntii luau mireasa de la nunta, o necinsteau si apoi o returnau mirelui. Daca mirele nu voia ca nobilul sa isi bata joc de mireasa, platea sume mari de bani. E ceea ce se numea dreptul la "primera nocte".

In Romania insa, obiceiul s-a transformat intr-o negociere cu nasul, pana la miezul noptii, sau cu mirele, dupa miezul noptii.

Buchetul de mireasa

Initial, buchetul miresei era alcatuit din plante mirositoare care aveau drept scop alungarea spiritelor rele. Grecii si romanii puneau in parul mireselor aceste plante, iar in epoca victoriana, acestea s-au transformat in buchet.

Practica aruncarii buchetului inainte de terminarea nuntii a inceput in secolul XIV, cand era un noroc sa pui mana pe o bucata din rochia de mireasa si sa o duci acasa. Cu alte cuvinte, la finalul nuntii, mireasa rochia miresei era sfasiata de oaspeti.

Desi orice mireasa stie ca rochia de la nunta se imbraca o singura data in viata, solutia gasita a multumit pe toata lumea: buchetul, la fel de important ca si rochia, este aruncat in multime, in mijlocul fetelor nemaritate. Cine il prinde, va fi urmatoarea fericita. Acelasi lucru se intampla si cu jartiera miresei, care este prinsa de un barbat necesatorit.

Răspunsul lui Piedone pentru Ciolacu: ”Mă duc, pe cuvântul meu, în prăpastie”. Primarul Sectorului 5 acuză un blat la București

Cristian Popescu Piedone a exclus o retragere din cursa pentru Primăria Capitalei, după o solicitare făcută în acest sens de președintele PSD. Marcel Ciolacu i-a sugerat lui Piedone să își...

Gabriela Firea, acuzată că joacă ”la două capete”. Candidat AUR: ”Nu se decide dacă îşi doreşte să fie primar sau europarlamentar”

Mihai Enache, candidatul AUR la Primăria Capitalei, îi cere Gabrielei Firea să oprească jocul politic "la două capete" şi să se retragă de pe lista PSD - PNL pentru alegerile...