Ziare.com

Specii de animale disparute, care ar putea fi readuse la viata (Galerie foto)

de Daniela Gradinaru
Duminica, 17 Martie 2013, ora 08:40

   

Specii de animale disparute, care ar putea fi readuse la viata (Galerie foto)
Speciile de animale disparute ar putea fi readuse la viata, sustin cercetatorii, ca urmare a celor mai recente descoperiri din ingineria genetica. Acestea permit refacerea lanturilor de ADN, insa procesul este unul destul de complicat, iar cercetarile nu sunt finalizate.

Este insa necesara folosirea unor mame surogat din speciile existente, cu care se inrudesc. Problema apare in momentul in care aceste specii existente sunt pe cale de disparitie, pentru ca este nevoie de mai multe mame surogat pentru a putea obtine un singur pui, si atunci se poate argumenta ca este prioritara salvarea speciilor existente, in detrimentul celor disparute, potrivit National Geographic.

Clonarea este un proces controversat, care ridica multe intrebari de ordin moral: este bine sa fortezi granitele posibilului de dragul inovatiei? Daca se va descoperi ca este posibila reinvierea acestor animale prin ingineria genetica, vor deveni oamenii indiferenti la salvarea lor in salbaticie?

Mamutul lanos



Mamutul lanos (Mammuthus primigenius) este o specie care nu mai exista de cel putin 3.000 de ani. Unii oameni de stiinta spun ca a disparut in urma cu 10.000 de ani.

In martie 2012, oamenii de stiinta din Rusia si Coreea de Sud au anuntat ca vor lucra impreuna pentru a clona aceasta specie disparuta si a genera un nou specimen.

"Oamenii pictau imagini cu mamutii lanosi in pesterile din Franta in urma cu 35.000 de ani, astfel ca avem aceste imagini incredibile cu ei", spune Hendrik Poinar, specialist in genetica moleculara si antropologie biologica la Ancient DNA Centre din cadrul McMaster University din Hamilton, Ontario.

Echipa lui Hendrik Poinar izoleaza ADN si proteine de la fosile si fragmente ale acestora conservate, iar apoi foloseste diverse instrumente de analiza si determinare a unor secvente (dispozitive de secventialitate) pentru a raspunde la o serie de intrebari legate de disparitia speciilor, evolutia si raspandirea bolilor infectioase.

Poinar a testat mostre foarte bine conservate ale unor mamuti din Yukon si Siberia. Mamutii ramasesera ingropati in pamant permanent inghetat, astfel ca degradarea ADN-ului a fost incetinita in timp.

Cercetarile au inceput cu genomul mamutului printr-o serie de metode care permit analiza a milioane de fragmente de ADN. Chiar si lanturile de ADN ale celor mai bine conservate specii s-au divizat in nenumarate fragmente mici de la moartea animalelor.

Oamenii de stiinta pot sa compare aceste fragmente pentru a gasi zonele care se suprapun, iar apoi le pot pune laolalta pentru a reface lantul genetic. Lantul este refacut folosind si ADN-ul celei mai apropiate rude a mamutului - elefantul asiatic.

Rezultatul ar fi un hibrid elefant-mamut, iar o asemenea fiinta ar putea fi teoretic implantata in uterul unei mame elefant. Poinar spune ca noile populatii de mamuti ar putea trai in anumite parti din Siberia, fiind foarte probabil ca acestea sa supravietuiasca, in ciuda climei calde. Omul de stiinta a marturisit ca aceasta metoda ar fi foarte utila si pentru salvarea speciilor pe cale de disparitie, precum gorila de munte.

Porumbelul calator



In secolul al XIX-lea existau miliarde de porumbei calatori (Ectopistes migratorius) in America de Nord, dar la inceputul secolului XX aceasta specie a disparut, din cauza vanatorii si a presiunii habitatului. Specialistul in genetica Be Novak, alaturi de alti oameni de stiinta, incearca sa reinvie aceasta specie.

Novak lucreaza cu trei muzee care tin specimene de porumbei calatori, astfel ca a putut sa recupereze jumatate din genomul acestora pe baza tesuturilor.

Refacerea secventelor de ADN este posibila datorita noilor descoperiri in tehnologia genetica, din ultimii trei ani.

Cheia descifrarii genomului este analiza multipla a mostrelor prin intermediul dispozitivelor de secventialitate si realizarea unei corespondente cu speciile cu care se inrudeste animalul respectiv.

Drontul



Drontul (Raphus cucullatus) este o specie de porumbel urias, de marimea unei lebede, care nu putea zbura. Drontul a trait in insula Mauritius, aflata in Oceanul Indian. Ultimul dront a fost vazut in 1662, dupa ce in urma cu 100 de ani aparusera primele descrieri ale pasarii, facute de marinarii olandezi.

Aceste pasari au devenit victime ale marinarilor si ale animalelor pe care acestia le-au adus cu ei. Cateva specimene au fost aduse de exploratorii europeni si au ramas in muzee. Recentele excavatii de pe insula Mauritius au scos la iveala o serie de fosile.

Cercetatorii spera ca vor obtine un genom pe baza fragmentelor de piele si de muschi descoperite, iar in ceea ce priveste ruda cea mai apropiata a drontului aflata inca in viata, se pare ca aceasta este porumbelul Nicobar.

Aceasta va fi folosita pentru refacerea lantului ADN si chiar pentru a fi un parinte surogat.

Ibexul din Pirinei



Ibexul din Pirinei (Capra pyrenaica) era o capra salbatica originara din Peninsula Iberica. A disparut in 2000 din cauza vanatorii.

Inainte ca o specie sa dispara, cercetatorii iau mostre de ADN de la ultimele femele si le ingheata. Dupa cativa ani de la disparitia ibexului, oamenii de stiinta au incercat sa cloneze specia, folosind ca mama surogat o capra inrudita. Una dintre clone s-a nascut in 2009, dar a trait numai cateva minute.

Proiectul a scos la iveala o serie de provocari care apar atunci cand se incearca readucerea le viata a speciilor disparute, acestea incluzand nevoia de a crea perechi pentru reproductie si importanta diversitatii genetice (niciunul dintre aceste obstacole nu a fost depasit in acest caz).

Papagalul de Carolina



Papagalul de Carolina (Conuropsis carolinensis) a fost singura specie de papagal originara din estul Statelor Unite ale Americii, raspandindu-se apoi pana in Golful Mexic si Wisconsin. Acesti papagali traiau in jurul raurilor din paduri, hranindu-se cu fructe, nuci sau alune.

Populatia papagailor de Carolina a inceput sa scada din secolul al XIX-lea, din cauza ca expansiunea agriculturii le-a distrus habitatul. Multe pasari au fost prinse pentru pene si comert. In plus, multe persoane care detineau plantatii de orhidee au ucis papagalii de Carolina din cauza ca acestia le puteau distruge recoltele.

Ultimul papagal de Carolina a fost ucis in Florida, in anul 1904, iar ultima pasare captiva a murit la Gradina Zoologica din Cincinnati, in 1918.

In muzeele din intreaga lume exista mai multe specimele de papagali de Carolina, dintre care 720 cu piele, 16 schelete si cateva fragmente de oua. Rudele cele mai apropiate ale acestor pasari sunt papgalul Aratinga Soarelui, papagalul Aratinga cu cap auriu si papagalul Nanday (cu gluga neagra).

Exista sanse mari ca papagalul de Carolina sa fie readus la viata, spun cercetatorii.

Atunci cand se incearca readucerea la viata a unei specii disparute, apare problema surogatelor; pentru anumite specii disparute nu exista altele inrudite care sa le poarte puii (de exemplu, ar fi minunat daca ar putea fi readusa la viata pasarea elefant a Madagascarului, insa nu exista nicio pasare pe aceasta planeta care sa dea nastere unui ou atat de mare, iar dezvoltarea embrionului in laborator este imposibila).

Un alt aspect al problemei surogatelor consta in faptul ca, in cazul mamutilor, pentru a da nastere unui pui, s-ar putea sa fie nevoie de o suta de mame surogat din specia elefantului. Aici se poate aduce o obiectie pertinenta: de ce sa incerci sa dai nastere unui singur pui de mamut cand, in acelasi mod, se pot aduce pe lume o suta de elefanti (tinand cont de faptul ca populatiile de elefanti au scazut dramatic in ultimii ani)?

Prin urmare, pentru evitarea acestor controverse, se poate lucra cu animale in cazul carora folosirea mamelor surogat nu constituie o problema. In aceasta categorie intra papagalii pe care oamenii ii cresc in casele lor. In cazul acestor specii nu sunt necesare eforturile de conservare.

Rinocerul lanos



Rinocerul lanos (Coelodonta antiquitatis) este o alta specie a faunei din Pleistocen (prima epoca a Cuaternarului), desene cu aceste animale fiind gasite pe peretii pesterilor, la fel ca si in cazul mamutului lanos.

Cateva schelete ale rinocerului lanos au fost recuperate din solurile permanent inghetate ale Siberiei, iar un specimen aproape in intregime intact a fost gasit in Polonia.

In urma unor analize de ADN s-a ajuns la concluzia ca ruda cea mai apropiata a rinocerului lanos este rinocerul de Sumatra, insa aceasta specie se afla pe cale de disparitie.

Este putin probabil ca rinocerul lanos sa fie readus la viata, din cauza faptului ca exista putine mostre de ADN ale acestui animal.

Pasarile Moa



Pasarile Moa constituiau un grup de noua specii de pasari care nu puteau zbura. Acestea traiau in Noua Zeelanda.

Strutii actuali sunt pitici comparativ cu cele mai mari dintre pasarile Moa, Dinornis robustus si Dinornis novaezelandiae, care aveau o inaltime de 3,6 metri si o greutate de 230 kilograme.

Pasarile Moa au disparut in jurul anului 1400, dupa ce au fost vanate de maori, populatia indigena din Noua Zeelanda, iar habitatul lor a fost distrus pentru construirea de ferme.

Pasarile Moa ar putea fi readuse la viata pentru ca oamenii de stiinta au foarte multe oase cu care pot lucra, tesut conservat sub forma de piele, muschi si pene.

Tigrul tasmanian



Avand aproximativ marimea unui caine, tigrul tasmanian (Thylacinus cynocephalus) a fost un carnivor marsupial care a trait in Australia, Tasmania si Noua Guinee. Tasmania a fost ultima lui fortareata. Animalul a disparut la sfarsitul anilor '30.

Principala cauza a disparitiei tigrului tasmanian a fost vanatoarea. De asemenea, si distrugerea habitatului a avut un rol important. Readucerea la viata a acestei specii va fi o adevarata provocare, pentru ca este foarte diferit de alte vietuitoare.

Diavolul tasmanian si numbatul sunt cele mai apropiate rude, insa sunt mult mai mici decat tigrul. Acest lucru nu i-a oprit insa pe cercetatori sa incerce reinvierea tigrului tasmanian.

In 2008, Andrew Pask, cercetator la Universitatea din Melbourne, Australia, a recoltat mostre de ADN din fragmente ale acestui animal care erau vechi de 100 de ani, inclusiv piele si trei pui conservati in alcool. Aceste mostre au fost prelucrate prin intermediul ingineriei genetice si injectate apoi intr-un embrion de soarece.

Pana acum insa nu s-a putut clona acest animal, pentru ca mostrele de ADN sunt foarte descompuse.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 11898 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
Nu exista comentarii postate de utilizatori.


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor