Ziare.com

De la cititori: Marinari de apa clara si marinari de apa tulbure

Duminica, 12 Septembrie 2010, ora 22:25

   

De la cititori: Marinari de apa clara si marinari de apa tulbure
Mereu a existat o oarecare animozitate intre marinarii de apa clara (pe oceane) si marinarii de ape tulburi, (cei pe rauri si lacuri).

Marinarii de apa clara ii invidiaza pe cei de pe apa tulbure pentru faptul ca nu sunt fortati sa petreaca luni de zile la bord, pot fi acasa aproape fiecare sfarsit de saptamana, iar in timpul voiajelor au posibilitatea de a merge la un restaurant, de a vedea un film, in orasele unde incarca sau descarca slepuri.

Cel mai important punct de discordie e salariul. Un capitan de remorcher face, uneori, peste 500 USD pe ora, in timp ce capitanul care navigheaza pe oceanele lumii, rareori face peste 200 USD pe ora.

Capitanii de apa tulbure spun ca munca unui capitan de apa clara e usoara: pune vasul pe pilot automat si se poate culca. Necesitatea de a avea un "cercetas", la pupa si unul pe puntea de comanda, pare irelevanta. Ce se poate intampla, in mijlocul oceanului?

Orice vas care se apropie la o anumita distanta, e "prins" de radare, care dau alarma, atragand atentia personalului de pe punte.

Pe ape tulburi, radarul nu are prea mare uz, decat daca vrei sa vezi copacii si cladirile de pe mal. In condintii de ceata, trebuie sa ai un radar special, de mica distanta. In plus, schimbarea continua a albiei raurilor, cu multe bare de nisip parsive, care nu pot fi cartografiate pe hartile de navigatie, extrag un efort enorm din partea personalului de pe puntea de comanda.

Echipajul unui vas oceanic are tot felul de fel de persoane in echipaj: bucatari, personal medical, electricieni, mecanici etc.

Pe un remorcher riveran cele trei sau patru persoane la bord trebuie sa fie pregatite sa le faca pe toate. Aici, prezenta unui "cercetas" pe slepul din fata (daca remorcherul "impinge") este absolut indispensabila, atat ziua cat si noaptea.

Ambele tipuri de echipaje lucreaza in schimburi de cate patru ore, ceea ce pune ritmnul biologic personal in confuzie.

Ofiterii vaselor oceanice au posibilitatea de a-si lua familiile cu ei, in voiajele lungi, in timp ce echipajul trebuie sa fie zburat acasa, dupa o anumita lungime a voiajului, de obicei 30 de zile, asa cum prevad contractele de munca. Pe rauri si lacuri, asa ceva e imposibil.

Personalul de pe vasele oceanice sustine ca apa tulbure e ca un joc, cand vine vorba de pericole. Adevarul e ca pe Mississippi, Congo, Dunare, Rhein, Amazon, Gange, Yangtze, Volga si marile lacuri din America de Nord au inregistrat cu mult mai multe pierderi de viata, in naufragii, decat toate oceanele lumii, la un loc, din 1871, de cand se mentin date, de catre Lloyds of London.

De exemplu, pe lacurile Huron, Ontario, Michigan, Erie si Superior, frecventele furtuni de origina arctica pot fi asa de violente incat dezvolta vanturi de peste 180 km/h si valuri de peste 20 de metri, conditii care se intalnesc pe oceane numai in timpul uraganelor si a taifunurilor, ce pot fi evitate prin schimbara cursului de navigatie. Pe apele interne nu ai unde sa te ascunzi.

Pe apele tulburi pericolul cel mai mare, insa, e coliziunea cu poduri sau cu alte ambarcatiuni, desi esuarea pe o bara de nisip, in special dupa ploi mari sau inundatii, este cea mai numeroasa sursa de accidente.

Indiferent cum privesti lucrurile, viata de marinar pe ape tulburi nu e deloc usoara. Trebuie sa ai nervi de otel si un nivel de maiestrie profesionala cu mult mai mare decat cel cerut de munca pe oceane. Salariul, in mod justificat, reflecta acest lucru.

Vasele oceanice, de asemenea, trec prin situatii stranii. In mijlocul Pacificului, de ambele parti ale ecuatorului, exista o acumulare de gunoaie, o veritabila insula de sute de kilometri, formata din tot felul de obiecte plutitoare din plastic, lemn sau metal.

Recent, un vas sub steag japonez, a intrat, in timpul noptii in masa aceea de gunoaie, aspirand in sistemul de racire al motoarelor o multime de plastic, omorand total propulsia vasului. Nu s-a putut face nimic.

Dupa o saptamana de plutit in deriva, vasul a fost remorcat la un mic port, de pe o insula singuratica, pentru reparatii.

Un alt vas a lovit, in timpul zilei, un conainer metalic de marfuri, probabil pierdud de un "container ship". Plutind la vreo doi metri sub nivelul apei. Nu a putut fi detectat nici de radar, nici de sonar. Era plin de jucarii de plastic, vreo cateva sute de mii de
ratuste galbene, care s-au imprastiat pest tot, dupa lovire.

Vasul a suferit o avarie minora. Peste urmatoarele trei luni, presa din SUA si Canada a semnalat o multime de morti intre mamiferele marine (foci, morse, ursi polari etc.), care inghiteau acele ratuste de plastic.

Un petrolier american a dat, intr-o noapte, peste o masiva incarcatura plutitoare de stilpi de telefon. "Tankerul" a suferit avarii majore, pierzand complet toata propulsia.

Viata pe vase isi are particularitatile ei.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 1348 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
2 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Interesant...

d-le Chitta, uite mi-ati dat prilejul unei lecturi scurte, e-adevarat dar frumoase. Si eu lucrez peste mari si tari, dar pe uscat. Nu e usoara viata departe de cei dragi, dar are si satisfactii.
Sanatate si succes!

 

Fain

Fain articolul . Am amici si de-o parte si de alta si stiu ca e viata grea pe apa. Dupa titlu as fi putut sa jur insa ca e un apropo politic. Ce ti-e si cu isteria generalizata in ale poltichiei...

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor