Cu PSD in deriva si cu Ciolacu in ofensiva

Scriitorul francez Andre Malraux (1901-1975) postula in secolul trecut aforismul conform caruia, atunci cand esti in deriva, devii ridicol aratandu-le altora care e calea cea dreapta.

Si, totusi, multi o fac, iar liderul interimar al PSD se inscrie in randul acestora. Ridicolul nimic nu-l pune mai bine in evidenta decat uriasa campanie demarata de dansul pentru a sesiza Comisia Europeana, Parlamentul European, grupul S&D si toti europarlamentarii, ca PSD nu este de acord cu modificarea inainte de alegeri a unor reglementari in domeniul electoral, asa cum si-a propus sa faca Guvernul Romaniei.

Parca-i vad pe liderii europeni cum holbeaza ochii cat cepele, vazand ce misiva inlacrimata le-a venit de la Bucuresti si de cine este semnata, intrebandu-se nedumeriti cine o mai fi si Ciolacu asta. Si parca-i vad pe ai nostri lamurindu-i: el este marele Marcel Ciolacu, urmasul Dancilei, urmasa lui Dragnea, urmasul lui Ponta, descendent din Iliescu, descendent si el din Ceausescu, iar, in negura timpurilor, din insasi Ana Pauker.

La ce se asteapta domnul Ciolacu? Sa intervina cei de la Bruxelles si sa-l sustina pe langa adversarii sai de la Bucuresti? A uitat cum, timp de trei ani in sir, PSD se zburlea catre liderii europeni ori de cate ori acestia atrageau atentia autoritatilor bucurestene pesediste ca au luat-o pe aratura?

Sau poate ca a uitat dispretul practicat tot de PSD la adresa recomandarilor Comisiei de la Venetia, ale raportului MCV, si ale raportului GRECO, toate catalogate de social-democratii damboviteni ca amestec in treburile interne ale tarisoarei noastre, suverana si independenta?

Iar acum se asteapta ca acesti dispretuiti din anii trecuti sa-i salveze lui interesele, la el acasa! Foarte sugestiv apreciaza Dan Barna ca, prin gestul sau, PSD n-a incercat altceva decat o manevra demna de "galiganul care te imbranceste, dupa care tipa ca: ce ai facut, te-ai dat la el".

Nu intru in fondul problemei, nici pro, nici contra. Mi se pare, totusi, fireasca logica fostului presedinte Traian Basescu, conform caruia, chiar daca modificarea se face in anul electoral, aici este vorba de o modificare pozitiva, care creste nivelul de democratie. In asemenea cazuri, insasi Comisia de la Venetia ar accepta astfel de schimbari.

Aceasta constatare este in spiritul vederilor europene privind politica si ma indoiesc ca responsabilii de la Bruxelles, Strasbourg si Luxemburg, unde isi au ei sediile, vor citi scrisorile venite din Romania altfel decat razand in hohote.

Insusi domnul Ciolacu cred ca isi da perfect de bine seama ca demersurile sale la organele europene n-au nicio sansa sa impresioneze, dar incearca un joc de imagine. In fata colegilor de la PSD ii prinde bine sa se ratoiasca la europeni inainte de congres, iar respectivii colegi sa-si zica in barba: "bine le face!"

De altfel, mai tot ce intreprinde domnul Ciolacu in aceste zile mi se pare joc de imagine. Isi inchipuie cineva ca este altceva decat zarva amenintarea dansului cu convocarea unei sesiuni extraordiare a Parlamentului pentru eliminarea pensiilor speciale, cele care fusesera infiintate in anii trecuti tot de majoritarii PSD?

Cine i-a oprit sa le elimine timp de vreo trei ani, cat au stat la guvernare? Cine i-a oprit sa faca propunerea in finalul anului trecut, ca sa aiba fundamentare financiara la dublarea alocatiilor pentru copii?

Daca n-au facut-o, deduc ca-i doare-n cot de alocatii, de copii si de tot. Ii intereseaza doar sa-si faca domnul Ciolacu imgine publica, atunci cand mamele, tatii si copiii vor afla ca PSD a dorit dublarea alocatiilor, presedintele a promulgat legea, dar guvernarea e nevoita s-o amane, nefiind inclusa in buget.

M-as face avocatul diavolului, punand problema si altfel: nu cumva PSD isi prezinta propunerea cam tarziu, anume ca sa fie imposibil de aplicat in prima parte a anului si sa-i confectioneze guvernarii o bila neagra in laboratoarele PSD?

Ca este la mijloc un joc de imagine se vede si dintr-un alt fapt: sesiunea extraordinara pe care incearca s-o propuna PSD nu este oportuna in acest moment. Daca o dorea cu adevarat, domnul Ciolacu ar fi convocat-o pana azi. Ne apropiem de sfarsitul celei de a treia saptamani din ianuarie, se vorbeste destul si tot nu s-a convocat.

Sigur, se poate convoca de acum incolo, dar asta unde duce? Saptamana curenta aproape s-a dus. Chemati saptamana viitoare, parlamentarii se vor prezenta in cealalta saptamana, adica tocmai bine la sfarsitul lunii, in preajma lui februarie, cand incepe sesiunea ordinara.

M-as intreba ca pe vremuri: kakaia problema?

Problema este ca interimarul dornic sa ajunga titular dupa congres face valuri, ca sa comenteze romanii ca cineva a vrut, dar altcineva s-a opus si din aceasta cauza nu-si vor primi copiii alocatiile dublate!

Ca sa vezi ce calcule meschine si ce interese inguste se pun in joc, sub pretextul unor idealuri nobile si al unor scopuri umanitare si empatice, numai pentru imagine, nu pentru altceva!

Nici domnul Ciolacu nu-si poate imagina ca, la chemarea domniei sale, parlamentarii vor tasni voiosi din luxosele hoteluri, unde isi petrec vacanta all inclusive, si se vor prezenta rapid la datorie. Pentru ce? Ca sa voteze eliminarea propriilor pensii speciale, obtinute de ei dupa lupte disperate, necesare legiferarii lor?

Ar veni voiosi sa-si majoreze ceva din veniturile existente, nu sa taie din cele deja aprobate, ce naiba! Intuitia imi spune ca nu se va aduna cvorumul necesar, nu se va vota nimic, poate nici nu va avea loc vreo sesiune extraordinara si parca imi trece prin gand ca nici nu se va convoca, intrucat de la vorba la fapta este o oarecare distanta.

Iar, daca va fi convocata, se va aduna totusi cvorumul si se va supune la vot, atunci nimic nu este mai sigur decat faptul ca alesii nostri vor vota impotriva eliminarii propriilor pensii, atat de dorite, de atractive si de speciale, nu pentru aprobare, asa cum au fost convocati. Nimeni nu-i poate obliga sa voteze altfel, decat asa cum ii indeamna propria lor constiinta, nu-i asa?

Dintr-un foc, Marcel Ciolacu ar prinde doi iepuri: s-ar lauda la popor ca el a initiat eliminarea pensiilor speciale, agreata de 90% din populatie, dar ar obtine mentinerea lor, agreata 100% de privilegiatii clasei politice.

Poate fi si acesta un succes in optiunea PSD, dar, revenind la aforismul cu care incepeam aceste randuri, as zice ca, la viitorul congres, partidul se va apropia sau indeparta de ridicol nu numai in functie de felul cum isi va recunoaste propria deriva, dar si de felul cum isi va gasi un capitan destoinic, dotat cu busola adevarata, nu cu simple teste de imagine.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...