Vlad Ursulean, jurnalistul care schimba ideea ca presa romana e plina de minciuna Interviu

Exploatarea aurului la Rosia Montana si exploatarea gazelor de sist sunt cele doua mari proiecte in care Romania e pe cale sa se implice. Ce stim de fapt despre ele?

Vlad Ursulean este un jurnalist neafiliat care a creat o comunitate de ziaristi independenti numita Casa Jurnalistului si care a vrut sa aduca informatii pentru toate partile implicate. Pentru asta, a mers in America, la sondele care extrag gaze de sist.

Am stat de vorba cu Vlad Ursulean despre cum si-a realizat investigatia, despre cum a colaborat cu un mare ziarist american care a castigat cateva premii Emmy si a lucrat pentru Washington Post, si despre ce poate face presa intr-o realitate tot mai divizata.

De cand scrii in presa?

Scriu din primul an de facultate, de la 18 ani. Incet, incet, mi-a venit ideea cu jurnalismul independent, dar in faze. La inceput era doar o idee de freelancing, dar ideea s-a radicalizat, mai ales dupa demonstratiile din iarna lui 2012.

Am fost dezamagit de acoperirea evenimentului facuta de toate ziarele si televiziunile atunci, si m-am gandit ca e prea grav ca presa sa fie schimbata din interior. Nu are rost, mai bine fac ceva pur si simplu pe langa.

Ce nu a fost in regula cu relatarile despre demonstratiile de strada din 2012?

Acoperirea media a fost slaba, nu in sensul ca nu s-a dat, ci s-a dat mult si prost. Eram acolo si vedeam ce dau ei pe post, si vedeam ce e rea vointa, ce e slab, si sentimentul era atroce. Ma chemau sa vorbesc la televiziune, ma uitam la un televizor si ma gandeam: cum sa vin sa vorbesc cand tu ai titlurile acelea pe ecran?

Iar persoanele acelea din televiziune erau absolut socate: "Cum adica, noi facem jurnalism!". Si m-am gandit ca nu poti lucra asa. Asa a inceput sa mi se contureze in minte un loc ideal pentru jurnalist, in care sa lucreze ca la el acasa, dar sa fie o casa ca un fel de atelier, ca la mestesugari, ca la fierarul la care te duceai acasa si vedeai cum iti face sabia si apoi beai si o bere cu el.

La ideea mea, care era foarte centrata pe individ, multi oameni au percutat si au inceput sa arunce idei. Astfel a crescut spre o idee de comunitate, o casa deschisa de jurnalisti, in care sa vina mai multi, sa discute despre chestii, sa dezbata, sa faca lucrurile impreuna. Suna din ce in ce mai bine, dar inca nu se concretiza. Apoi am gasit casa asta, pe CA Rosseti, cu 8 camere.

Cand am ajuns prima oara aici, era plin de aurolaci, totul distrus, peretii plini de igrasie, mormane de moloz.

Cati jurnalisti se perinda pe la Casa Jurnalistului?

Cercul cel mai strans e compus din vreo 5 oameni, cei care fac numai asta - Stefan Mako, Radu Ciorniciuc, eu. Apoi mai sunt cativa oamenii implicati activ, vreo 10, care scriu regulat, apoi inca vreo 20 de oameni implicati din cand in cand, si inca vreo 50 de oameni care sunt prin zona.

Apoi publicul implicat, vreo 120 de oameni, care si doneaza bani si ne iau in brate. Distinctia intre oamenii casei si public se blureaza la un moment dat.

Cum doneaza oamenii?

Noi am mers pe o idee un pic diferita, am zis ca nu punem publicitate pe site. Nu faci un reportaj la care ai muncit doua luni, ca sa pui o reclama langa el. Nu cerem bani si atunci optiunile devin mai interesante. Mecanismul principal sunt donatiile. Nu se strang foarte multi bani dar se strange nucleul acela.

In rest, finantari si granturi pe proiecte care ne permit sa scriem pentru noi si sa luam bani de undeva. Investigatia cu gazele de sist ar fi fost imposibila in orice redactie pentru ca a costat, cu toata sobolaneala, undeva spre 20.000 de dolari, cu toate deplasarile.

Asta a fost posibil printr-o serie de granturi, ne-a sprijinit si Centrul Roman pentru Jurnalism Independent. Dar am observat ca foarte important e sa stai in priza si sa scrii. Daca faci asta, banii apar de undeva.

In Occident se mai poarta acest tip de jurnalism?

La ei sunt mult mai multi bani. Organizatiile nonprofit si de jurnalism independent, care la noi functioneaza cu cateva zeci de mii de dolari, la ei functioneaza cu milioanele de dolari, si vorbim de cele mici. Centrul de Jurnalism Independent din Boston, unde am fost eu pentru investigatia cu gazele de sist, era un centru mic, strans in jurul unui jurnalist foarte experimentat, care avea un buget de mai mult de un milion de dolari.

Cum a fost intalnirea cu sistemul american?

Sunt mai rau decat noi pe legea 544 privind accesul liber la informatii. Am trimis o cerere pentru niste documente la Departamentul de Stat si se face aproape un an fara sa le primesc. Imi tot trimit mailuri in care spun ca s-a facut o echipa de experti care lucreaza intens la asta.

Le zisesem exact ce vreau, documentul X, care se gaseste acolo. Degeaba. Sunt insa mult mai profi si mai amabili decat cei de la noi, care iti rad in fata. Dar au foarte multe date publice, multe baze de date, volume mari din care poti sa scoti informatie.

Cum ai ajuns la gazele de sist, cum ti-a venit ideea?

Dupa protestele din 2012, discutam cu Stefan Mako. El bombanea ca un subiect ca cel al demonstratiilor din ianuarie nu mai apare. Tocmai citisem ca aparusera pe niste grupuri niste mesaje foarte confuze cu gazele de sist la bulgari, cu Barladul, cu americanii. I-am zis: "Uite, subiectul asta de la Barlad nu e un subiect smecher?".

Si el zice: "Pai de ce nu suntem la Barlad?". Si am mers la Barlad. Apoi a venit primul protest care a luat pe toata lumea prin surprindere, cu mii de oameni, o mega organizare. La momentul respectiv aveam deja o luna de documentare si am dat primul material. Dupa ce am facut primele reportaje la Barlad au venit cei de la CRJI cu ideea sa fac ceva in America.

Aveau un program pilot prin care sa aduca ziaristi din tari mici in America, care sa faca investigatii transfontaliere. Asa ca in toamna-iarna anului trecut am fost in SUA. Am stat in Boston si am umblat prin Pennsylvania, in mai multe puncte fierbinti ale gazelor de sist, unde am urmarit sondele Chevron.

Jumatate din timp am stat la Boston unde faceam interviuri cu profesori si specialisti, si jumatate pe teren prin Pennsylvania, care e o zona asemanatoare cu Barladul, ca relief.

Cum arata un camp de exploatare a gazelor de sist?

E destul de dens. O sonda aici, o sonda la vecinul, statii de compresie, ai tot felul de bazine in care strang lichidul. O sonda arata infricosator cand e sapata. Dupa aceea, la suprafata ramane o chestie destul de mica, nu copleseste peisajul. Insa, fiind asa de multe, exista intrebarea: care o sa se strice prima, la care o sa se intample ceva?

Am mai descoperit si ca sunt foarte multi localnici care sustin proiectul cu gazele de sist, pentru ca iau foarte multi bani. Si asta era diferenta principala fata de Romania: la ei primesc localnicii banii, la noi ii primeste statul. In toata Europa ce e sub pamant apartine statului. In America, daca am o casa, pana in centrul Pamantului e al meu.

Cum ai lucrat acolo, cu standardele americane in materie de jurnalism?

Asta a fost marea provocare. Am lucrat cu Joe Bergotino, care s-a apucat de jurnalism fix in perioada cu Watergate-ul, si e unul din marii entuziasti ai jurnalismului ideal. De fapt a fost o foarte scurta perioada in care acest tip de jurnalism a functionat, in anii '70-'80 in America si poate Anglia.

El a luat de-a lungul timpului mai multe premii Emmy, mai ales pentru televiziune, a lucrat pentru ABC News si Washington Post. Era foarte scrupulos, exact pe modelul de jurnalism exact. La inceput era foarte enervant, dar extrem de util. Fiecare informatie de acolo a fost rasdiscutata, analizata cu documente.

Era mereu de fata avocatul Centrului de Investigatie din Boston. Asa se lucreaza la fiecare articol. Avocatul se uita si zice: "Aicea nu prea inteleg. De ce folosesti termenii astia? Ce e lobby, ce e advocacy?". Aveam uneori un ton taios care pentru Romania era cel mai obiectiv ton posibil, dar pentru ei era considerat ton taios nenecesar. Nu trebuie sa scoti tu in evidenta ceva.

Daca informatiile sunt puternice, or sa straluceasca singure, or eu, instinctiv, aveam tendinta sa scot in fata faptele. De asta si materialul a fost luat de foarte multi, chiar si de cei care ideologic, sa zicem, ar fi vrut ca asa ceva sa nu apara, eram cumva intimidati de informatia si de amploarea anchetei.

Cine a preluat materialul?

Eu am pus toate documentele la liber si am vorbit cu oameni de la toate publicatiile pe care le stiam. Asa ca a fost preluat. De Realitatea, de Antena 3, de Evenimentul zilei, am fost chemat si la TVR. In multe locuri se lucreaza acum cu materialele oferite de mine.

Si asta e bine, pentru ca e informatie, nu mai e doar opinie. Ideea a fost sa le dau si politicienilor, indiferent ce interese au, sa aiba informatia. Uite ce perspective sunt, cate redevente poti sa ceri, cum se procedeaza la altii. E un fel de sursa buna la care poti sa te intorci, fie ca esti politician, fie ca esti jurnalist.

Cum ai vazut reactia politicienilor la actiunile civice de protest?

La Barlad, in prima faza s-au bagat politicienii locali, a fost marea mea surpriza. Oamenii au fost sustinuti de primar, le-a dat si o scena, s-a alaturat si deputatul local. Testul a venit dupa alegeri, cand toti politicienii astia care faceau revolutie au inceput sa zica ca "De fapt stai, ca e o companie care o sa faca investitii".

Primarul acum nu ii mai lasa sa faca proteste in fata primariei, ii muta prin oras, deputatul acela, care a devenit presedintele Consiliului Judetean, face lobby pe fata pentru investitie, parca ar fi angajat de Chevron.

Testul e cand sustinerea politica dispare. Ei bine, la al doilea protest au iesit de doua ori mai multi oameni in strada, au fost 8.000 de oameni.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...