Gafa Digi24 TV, Piata Universitatii, deontologia si jurnalismul minieresc

Un val de indignare a cuprins opinia publica romaneasca dupa ce o realizatoare de la Digi24 TV a facut o gafa, in direct, intrebandu-l pe Marian Munteanu daca s-a aflat in Piata Universitatii in timpul Mineriadei.

Ca sa fiu clar de la bun inceput, reactia mi se pare exagerata si manipulatoare. Nu cred ca Oana Zamfir trebuia sa fie data afara. La fel, mi se pare ca reactia lui Rares Bogdan de a cere suspendarea facultatii absolvite de Oana Zamfir e la fel de bombastica si la fel de ipocrita ca majoritatea emisiunilor sale, indiferent de tema.

In treacat, cred ca domnul Rares Bogdan il imita cu paloare pe Adrian Paunescu din vremurile revistei "Flacara", cand Paunescu transmitea, de la inaltimea celor 150 de kg (sic!), doua mesaje la fel de mincinoase si de periculoase pentru presa:

1. revista "Flacara" facea dreptate, nu justitia;

2. exacerbarea isterica a unor nedreptati in rem, fara a invoca nume.

Revenind la gafa despre care este vorba, nu cred ca ea trebuie atat de aspru pedepsita dintr-un motiv cat se poate de simplu: o gafa, oricum am lua-o, este ceva nepremeditat si, ca atare, nu poate fi suspectata de rea-credinta sau de lipsa de onestitate profesionala.

O sa spuneti ca, din postura in care se afla, doamna/domnisoara Zamfir ar fi trebuit sa stie ca Marian Munteanu nu numai ca se afla acolo, ci era chiar sufletul Pietei.

Circumstantele atenuante ale gestului jurnalistei se afla in, cel putin, doua nuantari importante: mai intai, gafa cu pricina nu a produs niciun fel de neplaceri, tensiuni, dizarmonii intre entitati sau institutii; apoi, in comparatie cu incalcarea sistematica a deontologiei profesionale de catre diversi jurnalisti, un asemenea incident poate fi socotit cel mult amuzant.

Si, pentru a nu discuta in rem, as spune ca "prestatiile" unor jurnalisti cum sunt Dana Grecu, Adrian Ursu, Mircea Badea sau Radu Banciu aduc mai degraba a lupta corp la corp decat a jurnalism.

Despre comentatorul Bogdan Chireac, doar de bine, fiindca Domnia sa a murit - ca jurnalist, fireste - in clipa in care Clubul Roman de Presa a socotit de cuviinta sa-l priveze de titlul de jurnalist in anul 2009. Drept pentru care probabil ca domnul Chireac ne indruma, seara de seara, din postura de om de afaceri cu selecte legaturi de afaceri prin intermediul distinsei sale mame ce pare a semna juvenil contracte cu serviciile de telecomunicatii speciale.

Nu cred - cu acelasi prilej al resurectiei temei Piata Universitatii - ca tembela intrebare a jurnalistei sus-amintite poate fi mai penibila, mai rusinoasa si mai grava pentru soarta jurnalismului romanesc decat felul in care jurnalisti de frunte ai presei de atunci sau ai presei actuale au tratat subiectul cu invazia minerilor.

Oricat de mult ar dori sa scape de "cadavrul" simbolic cu care dorm de mai bine de un sfert de veac, unii dintre ei au scris atunci randuri care duhnesc si acum. Ma refer la C.T. Popescu, Corina Dragotescu sau Sergiu Andon si inca multi altii.

Stiu foarte bine ca C.T. Popescu nu mai e deloc cel de atunci, dar reamintirea acelor randuri rusinoase se refera nu la ceea ce este C.T. Popescu acum, ci si la ceea ce insemna puterea mediatica a acelui moment.

Cand presa democratica era umilita, jignita, strivita sub tavalugul amenintarilor si de malaxorul poporului fesenist. Celor care nu stiu sau care au uitat, le reamintesc ca tiraje ale ziarelor "Romania libera" sau "Timisoara" erau pur si simplu aruncate din tren, ca publicatiile Opozitiei primeau cote ridicole de hartie, aveau parte din belsug de controale economice, de intimidari, infiltrari de securisti raspopiti sau de turnatori in redactii.

Si le mai reamintesc un lucru halucinant: ca celor care fuseseram in strada pentru a-l rasturna pe Ceausescu ne era mai frica decat in decembrie '89.

Nu sunt foarte optimist in a crede ca lumea obisnuieste sa traga invataminte din talcurile unor evenimente cum este recenta inculpare a lui Iliescu si a acolitilor sai pentru crimele de la Mineriada din 1990. Sper doar ca tinerii jurnalisti care anima cu isterica vasalitate diverse canale mediatice ale mogulilor trecatori sa inteleaga un amanunt extrem de important al istoriei: atunci cand, in cele din urma, totusi le vine randul unor criminali ai istoriei noastre recente, mare parte din imaginea lor negativa se impartaseste cu cei care i-au sustinut.

Dar, dincolo de o asemenea naivitate, astept imperativ ca macar unii dintre membrii Consiliului National al Audiovizualului sa fie mai atenti la propria lor posteritate. Din pacate, in opinia mea, "opera" lor antuma arata ca nu gafa unei biete jurnaliste este sursa unor confuzii, ci lipsa lor de autoritate si echidistanta.

Atunci cand este vorba despre criminalii care ne-au ucis viitorul, va rog, nu va lasati manipulati si nu trageti intr-un biet prostanac pianist!

Marcel Tolcea este scriitor, jurnalist, profesor universitar la Catedra de Jurnalism a Universitatii de Vest din Timisoara, redactor al revistei "Orizont", copywriter la Neuromed Timisoara. Este membru fondator al Societatii Timisoara si al Fundatiei Soros, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Înghesuială electorală la inaugurarea șantierului Spitalului Regional al Olteniei. Lia Olguța Vasilescu a venit cu o bordură VIDEO

Lucrările la noul Spital Regional al Olteniei au început vineri, 26 aprilie, cu ceremonia ”primei lopeți” la care au participat mai mulți politicieni aflați în febra campaniei electorale....

PSD, după trimiterea lui Clotilde Armand în judecată: ”Nicuşor Dan să aleagă dacă merge cu penalii în campanie”

Social-democraţii consideră că, după trimiterea în judecată a inculpatei Clotilde Armand, candidatul pentru Primăria Generală Nicuşor Dan are obligaţia morală să îşi clarifice...