Jurnalisti candidati la alegeri: "Partidele traiesc inca in iluzia puterii presei. Un popor ganditor e o amenintare" Interviu

Este dureros sa vedem cat de usor se capata o pozitie pe listele de candidati doar pentru ca cineva te-a vazut la televizor, ca importanta este capacitatea ta de a atrage simpatie, nu ceea ce poti face in calitate de parlamentar dupa aceea, afirma Ioana Avadani, directorul executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, Ioana Avadani nu respinge ideea candidaturii unor jurnalisti, dar "experienta de pana acum ne-a dovedit ca cei veniti din afara sistemului cu dorinta de a-l schimba pe alocuri au fost fie asimilati, fie ejectati de acesta. La cat de osificat e sistemul de partid, indiferent cum se numeste el, nu cred ca poti sa faci de unul singur o munca de Robin Hood."

Ioana Avadani acuza politizarea masiva a presei: "in nicio publicatie din lume nu poti iesi din structura liniei editoriale, dar ea este transparenta si clara pentru toata lumea. La noi, este mai degraba personala decat conceptuala. Uneori ea se reduce la: vezi ca azi dam in ala! si toata lumea o face."

Ultimele zile au abundat in stiri privind jurnalisti invitati sau autopropusi pe listele de candidati ale partidelor. Altii devin sefi prin institutii de stat. E normal? E periculos pentru presa din Romania?

Nu este pentru prima data cand vedem acest lucru. Cred ca primul "soc" a fost cand l-am vazut pe Traian Ungureanu anuntandu-si candidatura pentru o functie politica. Daca ne uitam la alegerile mai recente si la cele locale de anul acesta, am vazut multi ziaristi candidand. Noutatea adusa de alegerile acestea este legata de invitatiile publice adresate unor persoane care nu au fost avertizate in prealabil.

Gorghiu: Un om ca Denise Rifai se poate regasi pe lista PNL la alegeri. Sau Simona Gherghe

Altfel, cred ca optiunea de a candida pentru o functie politica este una personala, exista momente in viata cand simti nevoia sa faci o cotitura profesionala, cand probabil simti ca nu mai poti sa stai pe margine si in politica te poti exprima mai bine.

Nu am retineri fata de jurnalistii care candideaza politic, cu conditia ca acestia sa inteleaga ca o pozitie politica le va marca pentru foarte multa vreme conditia de jurnalisti. Nu poti sa fii si jurnalist, si om politic deodata.

Dar schimbarea brusca, de pe o zi pe alta, a conditiei de jurnalist, care implica echidistanta, obiectivitate, cu aceea de om politic prin excelenta partizan nu poate ridica niste suspiciuni asupra felului in care ti-ai facut pana atunci meseria, asupra obiectivitatii tale reale de pana atunci? Multi se pot intreba ce servicii ai facut tu, vizibil sau nu, unui partid pentru ca el sa iti ofere aceasta oportunitate?

Exista intrebarea si putem face exercitiul privirii retrospective. Am vazut, am fost alertati, ni s-a parut vreo secunda ca jurnalistul care vizeaza functia politica si-a exprimat optiuni politice, mai clare sau mai mascate, in activitatea lui de pana acum?

Daca nu exista indicii ca asa ceva s-ar fi intamplat, cred ca putem sta linstiti. La cat de politizata e presa din Romania, cred ca simpatiile politice ale personajului sunt mai putin importante decat linia politica a mediului la care a lucrat. Nu jurnalistul face politica editoriala a ziarului sau a televiziunii. Comenzile, daca sunt, sunt de mai sus.

Si atunci trebuie sa credem ca partidele traiesc o dorinta reala de reformare si vor sange proaspat sau nu urmaresc decat sa vampirizeze imaginea, notorietata unui jurnalist?

Cred ca partidele traiesc inca in iluzia puterii presei si mizeaza mai mult pe notorietatea unor figuri din presa decat pe capacitatile lor de prestatie politica. Este dureros sa vedem cat de usor se capata o pozitie pe listele de candidati doar pentru ca cineva te-a vazut la televizor.

Politica e o meserie care presupune cunostinte si un soi de antrenament. Politicienii se cresc, nu se racoleaza din randul celebritatilor, asa cum se intampla la noi. Si nu vorbesc numai de ziaristi. Vedem si artisti, sportivi, care sunt promovati pe liste parlamentare, doar pentru ca sunt cunoscuti publicului.

Partea cea mai dureroasa e ca importanta este capacitatea ta de a atrage simpatie, nu ceea ce poti face in calitate de parlamentar dupa aceea.

La un moment dat, poti simti nevoia sa faci un pas in politica, spuneti. Dar de ce simti nevoia sa-l faci direct pe lista? De ce nu simti nevoia sa intri intr-un partid, sa muncesti in el, sa cresti in organizatie si sa ajungi apoi pe lista ca autentic om politic? Nu exista riscul sa vorbim despre oportunism?

Ba da. In mod evident, exista aceasta suspicune. Pe de alta parte, nu stiu in ce masura activitatea intr-un partid, sa faci cariera pornind de jos, iti ofera un mijloc de trai. Nu stiu daca partidul te plateste ca sa traiesti si ca sa te creasca, iar oamenii inainte de orice trebuie sa aiba mijloace de trai. Cariera politica nu ar trebui sa fie in primul rand generatoare de venituri.

A atras atentia in mod special cazul lui Alexandru Cautis, care imediat dupa anuntarea candidaturii in cadrul PSD a devenit tinta unor critici pe alocuri violente din partea fostilor colegi, cu mult mai severe decat la adresa altor ziaristi candidati sau potentiali candidati. De ce?

Nu pot, desigur, decat sa speculez. Cautis a fost intotdeauna o voce critica la adresa spectrului politic si, in special, la adresa PSD. Genul acesta de schimbare a macazului e sanctionata public. Sa ne amintim, de exemplu, cat de critica a fost reactia cand Academia Catavencu a fost cumparata de Vantu.

Alexandru Cautis spune ca intentia lui este de a aduce reforma in PSD. Poate un ziarist, indiferent care este el, ca intrand intr-un partid, mai ales unul pe care l-a cricat acerb pana atunci, sa capete puterea reala de a schimba ceva in interiorul acelui partid?

Cred ca sunt suficient de naiva din punct de vedere politic pentru a spune ca poate macar sa incerce. Experienta de pana acum ne-a dovedit ca cei veniti din afara sistemului cu dorinta de a-l schimba pe alocuri au fost fie asimilati, fie ejectati de acesta. Ceea ce ma face destul de circumspecta in privinta sanselor de victorie.

La cat de osificat e sistemul de partid, indiferent cum se numeste el, nu cred ca poti sa faci de unul singur o munca de Robin Hood.

Vorbeati de presa politizata. Credeti ca schimbarea aceasta de directie a unor jurnalisti in buza campaniei afecteaza credibilitatea, deja in scadere, a presei?

Adauga. Daca ne uitam la erodarea credibilitatii presei, o sa vedem ca momentul de ruptura a fost in 2008 - alegeri parlamentare si 2009 - prezidentiale, cand presa s-a asezat pe baricade. Nu a mai fost doar sprijinul unor pozitii partinice, ci mediile ca atare au intrat in lupta. Se luptau televiziunea X cu televiziunea Y in numele candidatilor.

Am pornit de la un indice de incredere 86 la inceputul anilor 2000, in 2008-2009 s-a ajuns la 60 pana in 40. Nu este o erodare naturala. Si lucrul acesta ar fi trebuit sa dea de gandit si politicienilor care mizeaza pe popularitatea unor reprezentanti ai unor medii care nu sunt credibile.

Patronii de televiziuni sunt in marea lor majoritate cu probleme penale, confirmate definitiv sau in desfasurare, exista si jurnalisti cu probleme penale care ataca sistematic sistemul judiciar. Nu e un fenomen care creeaza o vulnerabilitate a presei, dar si a societatii?

Cu siguranta ca este un astfel de fenomen, care a si fost semnalat de rapoartele CE si OSCE si aceste lucruri se perpetueaza. Dar aici cred ca fiecare mediu piere pe limba sa. Nu cred ca este responsabilitatea nimanui altcuiva decat a responsabilului editorial de a accepta sa lucreze, sa promoveze sa scoata in linia intai persoane care au astfel de interactiuni cu Justitia.

Dar acest resposabil editorial este sub comanda unui patron care poate fi urmarit penal sau chiar in puscarie.

Responsabilul editorial are in permanenta optiunea plecarii. Daca nu imi place ceea ce mi se intampla, daca nu consider justificat sa primesc comenzi, nu le primesc. De la un anumit nivel editorial in sus, nu se mai pune problema statului intr-un job pentru ca nu ai altceva de facut.

In mod paradoxal, genul acesta de judecata aspra se reflecta asupra reporterilor, nu asupra responsabililor editoriali.

Nu simtim aici lipsa unui organism de breasla puternic?

Jurnalismul este o meserie cu libera practica. Nu poti sa interzici practica jurnalismului. Presa traieste prin credibilitatea ei. Cred ca singura solutie castigatoare pe termen lung este educatia, astfel incat cel care se uita la televizor, cel care citeste ziarul, care surfeaza Internetul poate sa faca, cu instrumentele proprii ale gandirii critice, distinctia intre informatia valida, curata, informatie cu tenta politica sau manipulare.

Manipularea e marea problema, cand vinzi un adevar partizan sau o jumatate de adevar pe post de adevar absolut.

Cine si cum sa educe consumatorul de presa? Cum poate el ajunge sa discearna intre corect si manipulat?

Grea intrebare. De cel putin 15 ani ne chinuim sa aducem in dezbatere publica notiunea de educatie pentru mass media, pentru intelegere si abordare critica a mesajului mediatic. Nu am gasit niciun entuziasm la nivelul Ministerului Educatiei, indiferent de ministru, si am fost surprinsa sa vad retincenta si la nivelul presei care vede in educatia aceasta nu un ajutor, ci o amenintare.

"Veniti voi sa le spuneti oamenilor la ce televiziune sa se uite?" Nu, le spunem cum sa se uite la televizor, cum sa perceapa si sa disece mesajul. Dar un popor ganditor este, probabil, o amenintare pentru multi.

Imi spunea un specialist in manipularea rusa ca zona cea mai sensibila este aceea care evalueaza cel mult continutul mesajului, nu si sursa lui. Este general valabil?

Cu siguranta. Noi ne straduim de ani de zile sa punem ca tema de discutie publica sursa mesajului. Sa ne uitam un pic la proprietate, la sursele de venituri, la linia editoriala.

In nicio publicatie din lume nu poti iesi din structura liniei editoriale, dar ea este transparenta si clara pentru toata lumea. Cat linia politica e asumata, ea e la fel de legitima ca jurnalismul independent.

La noi este mai degraba personala decat conceptuala. Uneori ea se reduce la: "vezi ca azi dam in ala!" si toata lumea o face.

A crescut cifra de afaceri din industrie în România. Ultimele date INS privind piața internă și externă

Conform datelor anunțate la 17 aprilie de INS, pentru februarie 2024, cifra de afaceri din industrie (piaţa internă şi piaţa externă), a crescut față de luna ianuarie cu 11,7%, și cu 8,2%...

Final în scandalul din PMP, după 2 ani. Cine rămâne la conducerea partidului

Partidul Mişcarea Populară (PMP) a anunţat că, în cursul zilei de miercuri, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursurile formulate de Cristian Diaconescu şi, prin urmare, ”a fost validat...