Ziare.com

Unicornul Andrei Gheorghe

Miercuri, 21 Martie 2018, ora 17:23

   

Unicornul Andrei Gheorghe
Unde e fratele tau, il intreba Omniscientul, dupa fratricid, spre a-i da timp sa se gandeasca la un raspuns onest. Nu stiu. Ce, sunt cumva paznicul fratelui meu? i-a replicat Cain, ucigasul iresponsabil, fricos si hain.

De Andrei Gheorghe nu ma va-ntreba, probabil, nimeni pe mine. In fond, ce-as putea spune despre un ins pe care, de mortuis nihil nisi bene, vazandu-l pe sticla, nu pot afirma ca n-am inceput prin a-l antipatiza? Al carui succes, ca moderator in slujba unui oligarh, mi s-a parut cu atat mai regretabil si detestabil cu cat parea, intr-o tranzitie grea, sa afiseze, ca stea TV, si omniscienta si insolenta si aroganta si autosuficienta si infatuare si o incisivitate gresit directionata?

Exista, cert, alternativa tacerii. Nu insa daca in chestiune e improbabila moarte a unui jurnalist roman ca Andrei Gheorghe, o rara avis in peisajul social, politic si publicistic romanesc.

Un om care ar fi vrut cu tot dinadinsul sa fie "mai degraba viu, decat fericit", dar a sfarsit, ca sa nu mai fie silit sa troleze "demnitari, medici, profesori, popi, ingeri, catedrale, antisemiti, homofobi, legionari si alte asemenea fapturi imbecile", prin a nu fi nici una, nici alta. Ce se poate rosti despre un astfel de ins?

Ca e bizar sa ai doua prenume apostolic-angelice, dar se te declari fara jena si regret "ateu", admitand, totodata, deschis, ca esti "religios"?

Ca dispunea, aparent mai singur fiind decat oricine, nu doar de doua prenume, ci si de doua patrii, una a mamei rusoaice, alta a tatalui aviator, o Romanie pentru care, atacata fiind, ar fi "luptat cu arma in mana"?

Ca scepticismul sau pare justificat din moment ce, la perechile sale de prenume, familii si patrii, la puzderia sa de iubiri si preocupari, Creatorul l-a vitregit aproape ca pe Cain, dotandu-l cu doar o singura inima, una prea mare si prea slaba pentru enormitatea si intensitatea artagului ei?

Sentimentele par a-l fi indus frecvent in eroare

I-au sugerat, intre altele, sa se faca gunoier, fiindca slujbasii salubritatii ii pareau "niste zei cu masinile lor" cu tot.

N-a putut, ca jurnalist, rezista acestei tentatii intr-o tara plina de gunoi fetid la varf. Cum n-a rezistat nici ispitei de a nu minti nici in privinta sa, nici despre altii. Ori de a fi liber, cu tot cu neajunsurile, cu inconvenientele majore ale neatarnarii si ale raspunderii pe care o implica.

Dar truda pe care si-a asumat-o l-a obosit vadit. Deloc de mirare. De vreme ce, sub "Ceasca il certa partidul, pe Facebook babe medievaliste l-au caznit, politicienii l-au amenintat cu puscaria, iar de bataie tot nu a prins frica".

A ramas deci "chel, ateu, fumator, bautor". N-a devenit "sportiv, vegan, biciclist", nu s-a "inchinat la cadavre", a continuat sa creada "in cunoastere, stiinta, ratiune, in bine si in cartofi prajiti", sa nu dea "socoteala nimanui, sa fie propriul lui stapan".

Incat, desi credea, ruseste, ca "dupa sauna" va sari vesnic "in zapada si va chiui fericit, iar caii sai vor alerga pe drumul ce-l alege, hopadirida!", osteneala avea sa-l dea, pana la urma, gata.

Nu mult mai lesnicioasa ar putea fi sarcina de a scrie necrologul unuia asemenea. Cum sa intocmesti, necrutator, bilant ca si cum s-ar putea pune prea-plinului vietii si abundentei viitorului capac? Se incheie oare drumul anumitor oameni cu ultima bataie a cordului lor surmenat?

Nu reverbereaza mai degraba binele implantat prin libertate, adevar, dreptate in sufletele celor care te asculta si te vad ori te citesc, imbogatind viata infinit? Incat, in acest caz, nu-mi pare adevarata vorba unui preopinent sagace, potrivit caruia "a mai plecat un unicorn...Si lumea-i plina de martoage..."

In realitate, unicornul e pe-aproape

Ce l-a facut special? Apartenenta la regnul celor, rarisimi, care nu se dau in laturi sa-si sacrifice interesele in numele candorii, loialitatii si autenticitatii. Al celor capabili sa ia distanta de haznale si de vidanjori, de presa ca bordel, sa evolueze, sa se autoeduce, sa-nvete.

Nu-i putin lucru intr-o tara in care, vorba ziaristei Camelia Badea (Ziare.com), "educatia e cel mai redutabil adversar al PSD. Daca ar putea, Dragnea ar condamna-o la inchisoare pe viata sau chiar la moarte".

In care colectivistilor cu painea, cutitul si limba de lemn nu le convine nici cinstea si individualismul, nici alfabetizarea si vorba romaneasca nealterata.

Nu e putin lucru intr-o tara in care, daca esti declarat mort, desi traiesti, pierzi in justitie dreptul de a fi viu. Nu e putin lucru intr-o tara a pensiilor nerusinate pentru securisti. Una condusa de penali care ar vrea sa-si vada si sa-si auda infractorul suprem afirmand, ca Regele Soare, l'etat c'est moi.

Nu e putin lucru intr-o tara in care, surdo-mut fiind, esti amendat de jandarmerie cu mii de lei pentru ca ai scandat "lozinci impotriva participantilor la Congresul PSD". Si in care, la 30 de ani de la pretextata prabusire a comunismului, inca nu s-au retrocedat nici toate proprietatile confiscate, nici dosarele celor urmariti de politia politica n-au ajuns inca toate sub control civil.

Nu e putin lucru intr-un stat ai carui puscariasi prezenti, trecuti ori viitori isi gasesc aliatul cel mai de nadejde in ministrul Justitiei si, vai, ocazional, in Curtea Constitutionala. In care oligarhia tradeaza interesele natiunii, lucrand s-o mute in Asia putinista, dar se identifica abuziv cu "defaimata", ca sa-i poata expedia in puscarii pe cei care o critica.

Si cat de bine stia Andrei Gheorghe sa-si ia neamul si patria la rost

Cat de dur putea fi. De ce era neiertator? Pentru ca o iubea nu cu asupra de masura. Ci fara de masura. Ii era rusine ca nu murise la Revolutie. La 27 de ani. Se credea "las", un "colaborationist al sistemului trecut", pentru ca nu facuse "nimic sa-l darame pe Ceausescu". Pentru ca nu fusese Doina Cornea sau Radu Filipescu.

Asta i-a fost "insolenta", "infatuarea" si "aroganta". La asemenea claritate morala cum sa nu-i blesteme pe "conducatorii Romaniei si'n puscarie daca v'as baga pe toti, cu nimenea nu as gresi. Va blestem cu spitalele, scolile, soselele, spagile, infumurarile si prostia voastra agresiva...Sa muriti stand la coada, sa traiti din salariu si sa va petreceti batranetea cu o pensie obisnuita, intr-un oras obisnuit...cu parintii in intretinere pe veci. Sunt obosit si drumul nu se mai zareste."

Dar se mai simte, frate. Si ne da viata neminciuna ta, care imi pare o forma de raspuns valabil la intrebarea Lui. Sa te odihneasca, fie.

Petre M.Iancu


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste mai multe despre Andrei Gheorghe necrolog
Sursa: Deutsche Welle

Articol citit de 6450 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
4 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

ADMIRAT SI REPUGNAT , personaj din cale afara de complicat

era foarte greu sa existi prin preajma lui , pentru ca era obsedat sa-si domine semenii si sa-i umileasca in mod brutal.
Banuiesc ca a fost un copil cu viata traita printre personaje cazone cu un ritm de viata in pas de mars si cu multe tabu-uri .

Pe Gheorghe nu puteai sa nu-l admiri , in felul lui , in felul tau dar , te abrutiza si pe tine cind identificai ceva straniu , oarecum, un comandant sovietic venit intr-o tzara prietena , din blocul estic si care si-a ostilizat toti patronii pe care-i trata cu aroganta de superior , ca pina in final sa nu mai fie dorit de nimeni, dupa atita dispret si dragoste de sine , crezindu-se mereu cuceritor , ceea ce nu era adevarat ...draga doamna , PELLEA .

Asa a vrut sa traiasca si poate ca asa si-a dorit sa moarra , pentru ca tot cineva ca el, a inventat RULETA RUSEASCA ...Mergi cu Dumnezeu , ARTISTULE !

 

Un om controversat.

A murit cum a trait asa... deodata.

 

de obicei inorog la romani

UNICÓRN, -Ă, unicorni, -e, adj. (Zool.) Care are numai un corn. – Din fr. unicorne.

INORÓG, inorogi, s. m. Animal fabulos cu corp de cal și corn in frunte; licorn. ♦ (Rar) Rinocer. [Var.: inoróh s. m.] – Din sl. inorogŭ.

 

Inteligent, cinic, infatuat, arogant,

s-a vrut un Howard Stern de Romania uitand ca pe aici statuile sunt de chirpici si, in general, totul e luat "a la legere".
Fals uneori, nonconventional fortat alteori, s-a sfarsit captiv intre spleen-ul englez si poezia rusa.
"Si fiindca eu nu am o stea
Accept, ravnesc, visez sa cada
Un porc nervos la moartea mea."

RIP

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor