Alina Mungiu Pippidi: Sofitelul, presa si barbatii

Cum am stat si eu in hotelul din Times Square al ACCOR, o tipica firma franceza privata care pare publica, asa e de mana in mana cu statul (doneaza la toti care trebuie, asa e in Franta), imi permit cateva observatii fara caracter definitiv.

Era pustiu cand am stat eu acolo ultima data, cu receptioneri mai degraba oficiali si camere usor sinistre. Nu m-am ratacit pe etajul business unde trebuie sa fi fost camera de mii de euro, dar vazand-o la TV am constatat ca nu era prea diferita de a mea, care costa sub 200, doar mai mare, deci nu isi facea banii.

O compatimesc pe biata camerista, dar cine sta des in hoteluri de 4-5 stele nu se poate sa nu fi bagat de seama obiceiul idiot de a face vizite insistente seara - uneori e sefa de tura care face verificari, alteori femeile care par sa aiba un algoritm pe calculator cu ora la care intra unde, si finalmente responsabila de minibar care face ture tot seara devreme.

Cum totdeauna eu am ceva de predat acolo unde ma duc, ziua dinainte stau inchisa in hotel si imi rescriu sau termin raportul, totdeauna deranjata de sus-numitii, desi atarn imediat fluturasul cu Do not disturb. Ce sa mai vorbesc de notele bagate noaptea prin usa, chiar atunci cand, ca in cazul meu, altcineva plateste hotelul - au capatat pasiunea, mai ales la Mariott sau Westin, sa bage la doua dimineata prin fanta usii facturi care flutura ca niste fantome pana ajung pe podea. Sper ca acest tragic episod sa fie sfarsitul violarii intimitatii clientilor in hoteluri astea.

Dar, lasand gluma deoparte.... Mai am o observatie, tot din experienta mea franceza, care se pierde in negura vremurilor. Presa franceza e limitata de legislatie si de propriile interese, e de fapt mai slaba decat presa romana. Spun asta de cand am lucrat la Le Monde, cu mai bine de 15 ani in urma.

Nimeni nu face investigatii, sau aproape nimeni. Presa online e slaba, cea scrisa previzibila. Niste ziaristi care au scris o carte despre Le Monde nu au putut-o vinde in Franta, asa de mare a fost mobilizarea legala contra lor. Si Monde este cel mai bun ziar al lor sau a fost. Revelatiile lor erau din zona autocenzura fata de politicieni si menajamente fata de business.

Cand a fost ultimul contract de stat discutat in Le Mond si mai ales aruncat pe piata prima data in acest ziar fanion? Nimeni nu mai tine minte, pentru ca nu se intampla. Eu citesc gazeta doar pentru stirile internationale, formalismul din cele interne e plictisitor. Asta e presa care a trecut sub tacere micile probleme de comportament ale lui DSK, mai ales ca omul era la stanga.

Cu Sarkozy nu au fost asa indulgenti, dar tot destul. Franta are o presa complezenta, are un ministru care a revenit dupa ce a fost condamnat definitiv pentru coruptie si si-a ispasit pedeapsa si e iarasi ministru, are o clasa politica mult prea indulgent tratata si de aici socul lor ca in alta parte nu sunt tratati la fel.

Presa romana e rea luata organ cu organ, e violenta, subiectiva, prost informata si asa mai departe. Dar luata per ansamblu e plurala si vie, toate sursele laolalta fac in fond treaba presei, unii demasca pe unii, altii pe altii, esentialul e sa fie destule surse ca nimeni sa nu fie ascuns de ochiul public.

Tabloidizarea e teribila (Elodia), la fel trivializarea (Irinel et comp), mercenarizarea (Negrea-Seres), dar tacerea e cel mai rau lucru. Daca presa franceza ar fi aluzionat macar la faptul ca DSK, cel mai inteligent dintre politicienii francezi, nu avea de fapt un comportament adecvat si el si altii ar fi invatat autocontrolul ceva mai devreme, spre propriul lor profit.

Presa romana nu tace. Si de asta, cu toate defectele ei, trebuie sa o aparam de oamenii politici si ideile lor de indreptare. De unde o fi sa vina indreptarea, nu va fi de la ei.

DSK era fermecator, l-am intalnit o data in viata, si tot o data l-am si refuzat, imi propusese sa scriu pentru un raport al lui la UE despre lipsa de legatura a Europei cu cetatenii ei, subiect drag mie ca sarea in ochi, asa ca am declinat. E tragic ca Anne Sinclair, jurnalista de prim rang si nevasta lui, si-a abandonat cariera pentru DSK. Cate nu fac femeile pentru barbatii lor si ma opresc aici ca devin sexista. Dar compatimirea mea in istoria asta e pentru femei, nu barbati.

Alina Mungiu Pippidi

Ungaria dă asigurări că susține aderarea deplină a României la Schengen. Măsurile decise în urma vizitei lui Cătălin Predoiu la Budapesta VIDEO

Ungaria va continua să susţină accederea României în spaţiul Schengen cu frontierele terestre în acest an, a transmis ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, în urma unei...

Kelemen Hunor, atac la PSD și PNL: "Cu chiu cu vai, au găsit un candidat comun şi acum îl abandonează. O bâlbâială politică de neiertat"

Retragerea candidatului coaliţiei PSD - PNL pentru Primăria Capitalei reprezintă o "bâlbâială politică de neiertat", consideră Kelemen Hunor, preşedintele UDMR. "Este o situaţie din...