Ziare.com

Fake news sau minciuna? Care e diferenta si cum contribuim, cu like si share, la manipulare Interviu

de Magda Gradinaru
Luni, 02 Aprilie 2018, ora 13:28

   

Fake news sau minciuna? Care e diferenta si cum contribuim, cu like si share, la manipulare Interviu
In Joia mare, inainte de Pastele catolic, o stire spargea monotonia jurnalelor de stiri si agita Facebook-ul: "Papa Franscisc a spus ca iadul nu exista". O asemenea afirmatie a Suveranului Pontif ar fi modificat nu doar o paradigma teologica trecuta prin atatea Concilii ale Vaticanului, ci si felul in care omul isi gestioneaza o intreaga suita de relatii, cu lumea, cu moartea, cu propriile greseli. O minciuna sau fake news, de felul celor instrumentate politic, care impart lumea in bine si rau, pentru a fi mai usor de manipulat?

Seara, Vaticanul a trimis o dezmintire: Iadul exista, totul a fost o scorneala a jurnalistului italian Eugenio Scalfari, 93 de ani, ateu declarat, fondatorul publicatiei italiene de stanga La Repubblica. De fapt, spune Vaticanul, Pontiful a vorbit public despre existenta iadului, cand a spus ca membrii mafiei trebuie sa isi schimbe viata "cat mai este timp, pentru ca sa nu sfarsiti in iad."

Asadar, o minciuna, care continua sa se rostogoleasca in presa si in mediile de socializare. Ironic, Papa insusi a blamat in repetate randuri fenomenul stirilor false.

Este aceasta doar o minciuna sau este fake news? Ce ii lipseste pentru a deveni dintr-o barfa transformata in stire un fenomen de manipulare?

Am vorbit despre fenomenul de fake news, mecanismele si mizele lui, dar si despre cine poarta responsabilitatea mistificarilor si demistificarilor cu Alina Bargaoanu, expert in cadrul grupului la nivel inalt pentru combaterea stirilor false al Comisiei Europene.

Are consumatorul de stiri parghii pentru a distinge o stire falsa de una adevarata? Cine il manipuleaza si, mai ales, cum?

Ce desemnam mai exact prin fake news? Ce intra sub acest concept?

In primul rand, este vorba despre un fenomen mult mai amplu decat cel al "stirilor false" - o traducere mai corecta ar fi "stiri plauzibile". Termenii pe care ii consider mai potriviti si mai cuprinzatori ar fi: dezinformare digitala, dezinformare 2.0, dezordine informationala, chiar dezordini informationale. Asa cum incerc sa arat in toate interventiile mele publice si asa cum am incercat sa conving si colegii din cadrul Grupului de experti de la Comisia Europeana, fenomenul dezinformarii nu este unul nou, el este instrinsec legat de aparitia mass media, de capacitatea acestora de a raspandi informatii, fara ca noi sa mai putem avea acces direct la ceea ce se intampla, la "realitate".

Este ceea ce numesc "dezinformarea 1.0": un amestec de fapte si opinii, de pseudo-fapte si interpretari extravagante, actualitati si istorioare din trecut, zvonuri, minciuni, povesti, mituri, teorii conspirationiste - totul insotit de fotografii, caricaturi, meme, filmulete care ilustreaza sau distorsioneaza textul etc.

Ce aduce nou perioada actuala este cuplarea tuturor acestor lucruri cu tehnologia, producand ceea ce am putea numi "dezinformarea de noua generatie" sau "dezinformarea 2.0". Saltul de la "dezinformarea 1.0" la "dezinformarea 2.0" a fost facut ca urmare a aparitiei si exploziei retelelor sociale, a posibilitatilor oferite de tehnologie. Amplificarea tehnologica are loc prin cel putin trei mecanisme:

- comportamentul nostru digital pe platformele sociale - orice reactie a noastra pe platformele sociale contribuie la amplificarea continutului cu care interactionam; orice like, react, comment, share, tweet, retweet, friend, unfriend, block, follow, unfollow);

- bots, conturi fabricate, trolls, fake writers, fake followers, generare automata de engagement (like-uri, reactii, comentarii, distriburi);

- algoritmi, big data, segmentare de precizie, behavioral data-driven persuasion, psychographics profiling; in sensul ca stirile ne "aleg" pe noi, pe baza citirii, de catre algoritmi, a comportamentului nostru digital, a preferintelor pe care ne le exprimam cu atata usurinta in mediul online; mesajele din mediul digital, de pe platformele sociale vin tintit catre noi, tinand cont de profilul nostru digital, de amprenta digitala pe care o consolidam - constient sau nu - cu fiecare click; vezi si recentele "dezvaluiri" despre prelucrarea, de catre firma Cambridge Analytica, a milioane de conturi si de profiluri online, agregarea si transformarea lor intr-o "arma" in ceea ce se cheama "data war.

Joi, pornind din presa mainstream italiana, si anume din La Repubblica, o stire s-a rostogolit in intreaga presa: Papa a spus, intr-un interviu, ca iadul nu exista. Dincolo poate de nuanta asta de senzational, o astfel de afirmatie ar fi modificat paradigm teologica. Seara, s-a dovedit ca Papa nu spusese chiar asa si ca nu fusese nici macar un interviu, ci o intalnire privata. Este aceasta fake news sau e doar o minciuna?

Este interesant exemplul dumneavoastra si ma ajuta sa aduc o clarificare: in opinia mea, dezinformarea 2.0 este intrinsec legata de social media, de platformele sociale -vezi si cele trei mecanisme tehnologice de amplificare, pe care mass media traditionale nu le au; dar acest lucru nu inseamna ca mass media traditionale nu intra si ele in jocul dezinformarii, ca nu se pot afla chiar la originea unei dezinformari, nu o pot amplifica. Pentru a putea vorbi despre "succesul" unei dezinformari, aceasta trebuie sa penetreze si mass media traditionale, sa se "miste" cu destul de multa usurinta din online in media traditionale si invers.

Cazul pe care il supuneti atentiei este spectaculos ca urmare a actorului principal, "Papa", a continutului "Iadul nu exista", a rapiditatii cu care s-a raspandit stirea, a faptului ca ea, chiar in acest moment, continua sa circule pe platformele sociale. Dar, in sine, nu il consider foarte grav, pentru ca o astfel de "stire" poate fi usor detectata si plasata sub eticheta "falsului". Ceea ce s-a si intamplat, de altfel.

Stirile care sunt in totalitate false prezinta acest "avantaj", daca imi permiteti, in sensul ca pot fi relativ usor demontate si, in urma lor, ramane doar agitatia si mirarea ca oamenii pot fi atat de impresionabili si de vulnerabili. Dar ce ne facem cu stirile aproape false sau aproape adevarate, cu amestecul dintre fapte si opinii, cu opiniile desprinse de fapte, cu afirmatiile naive, dar nu mai putin violente si imposibil de contrazis?

Sub umbrela fenomenului de "dezinformare digitala" sau "dezordine informationala", intra amestecul, in doze diferite, dintre informatiile "adevarate" - care pot fi verificate - si cele false. Cu cat dozajul este mai fin, cu cat infuzia de fals este mai putin sesizabila, cu atat mai greu de identificat si de semnalat faptul ca avem de-a face cu o dezinformare.

Asadar, exista o diferenta de structura intre stirea falsa si minciuna? Cand devine o minciuna o fake news?

Uneori da, uneori nu. Stirile false - intelegand, foarte precis, informatiile care pot fi imediat demontate ca fiind false - sunt un sub-tip al fenomenului de dezinformare digitala, dar nu neaparat cel mai complex sau cel mai dificil.

Mai este un concept care insoteste conceptul acesta de fake news, si anume post-adevarul. Care e relatia dintre acestea doua? Inseamna ca adevarul si minciuna, adica adecvarea clasica la realite, nu mai sunt criteriile unei stiri?

In cazul dezinformarii digitale, al dezinformarii 2.0, nu opereaza distinctia "adevarat/ fals", nu avem o clasificare binara, ci un interval definit de aceste doua extreme; stiri aproape adevarate, aproape false, stiri care gliseaza pe acest interval de la fals la adevarat; stiri veridice, plauzibile, credibile, artificiale, spuneti-le cum doriti.

Termenul "post-adevar" este posibil sa fie unul putin cam ambitios, cred ca unul mai realist, mai precis si mai putin controversat este "post-fapte". Nu stiu daca se poate vorbi despre o epoca post-adevar, dar sigur traim o perioda "post-fapte", o perioada in care aparent conteaza mai mult emotiile puse in joc, intensitatea lor, prejudecatile, opiniile anterioare, popularitatea celui care pune in circulatie un continut digital etc.

Atunci cand spui fake news, te gandesti automat la presa. Este presa marele responsabil de fake news? Ce e dincolo de presa, in acest laborator al stirii false?

Din pacate, termenul de "news" ne duce cu gandul la jurnalism, la mass media traditionale, acesta fiind si unul dintre motive pentru care consider ca este un termen neincapator, chiar inselator.

Dar, asa cum am spus, fenomenele ample de "dezordine informationala", "dezinformare digitala", "dezinformare 2.0" sunt legate de aparitia si explozia social media, a platformelor online, de caracteristicile acestora: lipsa oricarei instante de control editorial, capacitatea de amplificare tehnologica (algoritmi, big data, dar si conturi contrafacute).

Am zis laborator - exista fake news neintentionat sau e musai sa existe o intentie in asta?

In limba engleza, avem distinctia intre dezinformare si misinformation, cu o traducere mai lunga, "informare eronata fara intentie". Daca vorbim despre dezinformare, este vorba despre intentie, interes, obiectiv.

Cazurile in care diversi actori ar pune in circulatie un continut in mod explicit fals, stiind ca este fals, fara a urmari alt obiectiv decat acela de a se distra, de a fi "cool" sunt, cred, relativ putine si marginale.

In ultimul an, aproape toata lumea a blamat fake news urile: Donald Trump, Papa, chiar si Liviu Dragnea, la Bucuresti. Pe de alta parte, s-a aratat mereu cu degetul Rusia si ma refer la presupusele amestecuri in alegerile din SUA, Italia.

Da, toata lumea blameaza "fake news"-urile, nu numai actorii pe care i-ati invocat. Acuzele vin de la politicieni, de la comunicatorii activi in mass media traditionale, de la comunicatorii activiti in mediul online.

Este inca un motiv pentru care consider ca termenl de "fake news" este unul inselator, care poate ajunge sa desemneze stirile/ informatiile, chiar opiniile cu care cineva nu este de acord, sau care poate ajunge sa se refere la o perspectiva ostila din partea mass media.

Inserarea specialistilor rusi afiliati companiei Internet Research Agency cu sediul la St. Petersburg in conversatia politica americana este unul complex, care nu cred ca poate fi subestimat. De altfel, i-am si dedicat o serie de analize de sine statatoare, in care mi-am pus problema "ce scrie concret in rechizitoriul procurorului Mueller", "care a fost infrastructura dezinformarii", "care au fost mesajele dominante", "de ce a prins dezinformarea" etc.

In acest subiect - repet, complex - se "varsa" foarte multe teme: relatia de tip binom intre platformele sociale si dezinformarea 2.0, morfologia platformelor sociale, care poate crea adevarate paradisuri pentru dezinformare, terenul preexistent pe care au inflorit toate demersurile ulterioare de inflamare, polarizare, invrajbire etc. Dar subiectul nu cred ca ar trebui amplificat excesiv, fie si dintr-un motiv extra-conceptual, daca imi permiteti, in sensul ca, insistand foarte mult pe "maiestria cu care expertii rusi au manipulat (ce termen puternic!) alegerile din SUA", s-ar putea ajunge la proiectarea unui tip de admiratie din ce in ce mai greu de disimulat.

Dar lasand deoparte acest motiv - extra-conceptual, cum am spus, cred ca este vorba despre faptul ca platformele/ retelele sociale au cateva trasaturi intrinseci care conduc la efecte precum: narrowcasting, enclavizarea digitala, confirmation bias; favorizeaza viralizarea continutului emotional, a furiei si a indignarilor morale; favorizeaza o perspectiva binara asupra lumii (alb si negru, pro si contra, noi si ei, tineri si batrani etc.) si ofera un paradis pentru mesajele anti-sistem, anti-establishment, cool, "misto".

Are publicul mecanisme, parghii sa vada ca o stire e fake?

Consumatorul de continut digital are putine parghii la dispozitie pentru a detecta dezinformarea digitala. In primul rand, este captiv, de cele mai multe ori, mediului digital, platformei sociale pe care o frecventeaza, propriului newsfeed. Dar, pana a ajunge la consumatorul final, cred ca sunt probleme mai ample pe care am putea sa ni le punem:
- cum se manifesta fenomenul amplificarii tehnologice?
- care sunt sursele de producere, "pacientul zero", daca doriti?
- care sunt vocile, mesajele, practicile si tehnologiile de amplificare?
- cat din continutul digital este organic si cat este amplificat artificial?

Avem de-a face cu o competitie inegala intre producerea si amplificarea continutului digital, pe de o parte, si receptarea lui, pe de alta. Inegalitate accentuata de posibilitatile de amplificare tehnologica despre care am vorbit (engagement-ul generat in mod artificial si segmentarea de precizie, micro-segmentarea, pe baza carora stirile ne aleg pe noi, chiar ne vaneaza).

Verificarea stirilor nu ar trebui sa cada - ca atatea alte lucruri - pe umerii consumatorului, ci pe umerii jurnalistilor, ai liderilor; eforturile ar trebui indreptate inspre identificarea vocilor, mesajelor, practicilor si infrastructurilor de amplificare, inspre expunerea lor in spatiul public si inspre decrediblizarea lor.

Bun, care e solutia pentru ca publicul sa nu devina victima a fake news-urilor?

Asa cum am spus, combaterea amplului fenomen de dezinformare digitala, dezinformare 2.0 nu poate incepe cu utilizatorul final, ci cu identificarea, expunerea si decredibilizarea vocilor, mesajelor, practicilor si tehnologiilor de amplificare.

Nu as vrea, totusi, sa absolv de orice responsabilitate utilizatorul final. Ce poate face acesta atunci cand "consuma" continut digital - fals, adevarat, o combinatie intre acestea? Intai, sa il citeasca efectiv, sa nu se repeada sa distribuie un continut doar din cauza titlului, sau a ilustratiei, sau din cauza ca ii confirma o parere, intra in rezonanta cu o frustare, cu o anxietate, cu o spaima. E bine sa trecem de titlu, de ilustratie, de anxietatile personale si sa avem abordari mai rationale.

Avem de-a face cu o stire, este despre actualitate, este plasata in context, poate fi verificata sau coroborata cu alte informatii, ma intereseaza, este de interes, se adreseaza mai mult intereselor mele sau mai mult emotiilor mele, este publicata de jurnalisti "cu fata umana" sau de "influencer-i (a caror meserie nu este jurnalismul), sau nu este asumata de nimeni. Iata la cate lucruri ne-am putea gandi inainte de a reactiona, de a ne indigna, de a distribui.

In al doilea rand, cred ca utilizatorii finali ar trebui sa constientizeze ca, prin comportamentul nostru digital (like, share, comment, react) pe platformele sociale, amplificam mesajele. Stiu ca poate parea putin ambitios, posibil chiar ofensator pentru persoanele active in mediul digital, dar cred ca am putea sa ne punem mai des intrebari de genul: "de ce sa distribui?"; "sunt cumva jurnalist, am posibilitatea de a-mi asuma veridicitatea, caracterul factual al stirii?"; "care sunt consecintele distribuirii?"; "ce fac in cazul in care s-ar confirma fie ca este vorba despre o stire falsa sau despre o stire factuala, veridica, dar una care mizeaza prea mult pe emotii, pe reactii viscerale?"; "ce voi face dupa ce viforul de emotie va fi trecut?".

Un tip de modestie (in ce calitate si cu responsabilitate amplific pe mai departe un mesaj) si un tip de scepticism emotional ar putea face foarte bine pentru reducerea zgomotului si a dezordinii informationale.

In al treilea rand, cand vine vorba de stiri care chiar ne ating interesele, si nu de unele care ne exploateaza emotiile, cred ca e util sa ne diversificam "meniul": sa trecem dincolo de digital, sa urmarim si mass media traditionale, oricat de mult si-ar fi pierdut acestea credibilitatea, sa dam atentie si punctelor de vedere cu care nu suntem de acord, chiar sa cautam astfel de informatii si pucte de vedere.

Deci, mai multa modestie, mai mult scepticism emotional, mai multa ratiune.

Comisia Europeana a constituit un grup la nivel inalt pentru combaterea stirilor false, din care face parte si Alina Bargaoanu, decanul Facultatii de Comunicare si Relatii Publice din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative. Comisia a selectat 39 de experti, pentru a dezvolta o strategie pentru combaterea fenomenului de fake news.


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 7394 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
23 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Un subiect prea fierbinte pentru ratiunea ro obisnuiti sa aleaga in-

totdeauna raul cel mai mic. Intre fake news si minciuna noi cultivam, de mai mult timp, interesul personal imediat fara discernamant, doar pentru a conta. Esenta ramane iremediabil omisa, caci nu produce imediat.
Papa Francisc a zis ceva, nu conteaza contextul si imprejurarile, iar activistii au preluat stirea cu alta conotatie, deh interesul imediat nu este chiar mioritic ca geneza, astfel incat cititorul final sa fie pus in dilema.. fake, minciuna sau pur si simplu aberatie ?
Atentie deci la mesajul care ramane dupa lectura: subiectul fiebinte este asociat cu oameni si fapte externe, la noi curge lapte si miere, se pregatesc mititeii sa sara, dupe grataru incins, direct in gura malaiata!
PS Iar la incheiere merita sa ne-ntrebam sincer: oare cum s-a acutizat acest fenomen pervers atat de actual ? cumva pentru ca am deturnat toleranta cu motivatie curat crestineasca spre toleranta cu substrat deontologic ?

 

raiul si iadul

Cand va ajunge in Rai sa ne vorbeasca Papa. Daca va putea....
Pana una,alta... cu raiul si cu iadul ne intalnim pe Pamant.

 

Mda,doar ca pe pamant indivizii stau - in general - invers...

...decat ar trebui; poate or sa stea corect pe lumea aialalta...

Lumea nu m ai gandeste si crede ce i convine.

Ar trebui sa aiba rabdare si sa verifice din mai multe surse serioase.Numai cand te uiti pe facebook la aia care se indigneaza de la orice articol pus de pe un site fantoma iti dai seama ce minte n au.Multe stiri fiind vechi de ani.
Iar cei cu amin si sa dea share la bolnavii de cancer sunt cei mai.

"Brilliant Paul Joseph Watson video exposes fake

news media warning about fake news"

https://theduran.com/brilliant-paul-joseph-watson-video-exposes-fake-news-media-warning-about-fake-news/

Corect

Mai putin cu raiul (care este o iluzie) si mult mai mult cu iadul (care este o realitate).
Iadul este aici, pe planeta Pamant, unde anumite parti din energii inteligente din Univers (necunoscute pentru noi si neintelese) sunt tinute prizoniere in trupuri materiale care sufera, se imbolnavesc si mor, executand, probabil, niste pedepse.
Planeta Pamant este o inchisoare perfecta pentru fiinte vii in formele materiale pe care le cunoastem. Nimeni nu a reusit sa evadeze in forma materiala, iar daca s-a departat putin, nu a stiut cum sa faca sa revina cat mai repede in interiorul inchisorii. Nu cred ca este posibila viata trupului material, asa cum fost conceput la Creatie, in alt spatiu sau in alta dimensiune a Universului. Prin Univers putem calatori numai sub forma energetica (spirit), ceea ce se si intampla dupa moartea fizica a fiintei pamantene.
Poate parea bizar, dar la aceasta concluzie am ajuns incercand sa inteleg si sa transpun la nivelul Universului concepte din mai multe religii ale civilizatiei umane.

Vuvuzelele Moskovei au vreo parere?

.

fake sau minciuna : scinteia sau ziare.com ?

pe cine sa nu crezi ...manipulare si stapanii cu bani care platesc redactori sint peste tot in lume ..deci interese interese si interese

Minciuna, fake news-urile, manipularea, nu pot Rezista la infinit!

Oricat ar striga in strada!

Cum te poti apara de magariile astea? Sa citesti din mai multe surse si sa-i taxezi pe mincinosi! Astept sa citesc pe Ziare.com in articolele de dosare penale si dovezile procurorilor si dovezile apararii!

 

"Papa nu spusese chiar asa si ca nu fusese nici macar un interviu,

ci o intalnire privata." - păi tocmai intr-o conversatie privată e mai probabil ca omul să-si exprime adevăratele convingeri. In timp ce in declaratiile "oficiale" va prezenta pozitia institutiei din care face parte (in cazul ăsta Biserica). Ce s-a discutat acolo stiu doar Papa si jurnalistul, nu putem să ne pronuntăm dacă e fake-news sau nu. Observ că Papa nu a dezmintit pană acum ce spune jurnalistul.

 

Printre neajunsurile intalnirilor private...

... se numără și acela că nimeni nu știe exact ce a spus unul și altul. Și atunci, pe cine să il credem?
Cum convingerea dumitale, adesea exprimată in interiorul forumului, este că jurnaliștii scriu la comandă, ar rezulta că, folosindu-se de caracterul privat al intalnirii, Scalfari a creat și lansat fake news, cu care si-a dorit să facă senzație. De obicei sunteți foarte circumspect cu știrile transmise de jurnaliști, brusc păreți a le da crezare.
Da, Papa nu a infirmat el insuși, dar este asta oare o confirmare a celor afirmate de jurnalist?! Și este oare cineva obligat să infirme orice scriere la comandă, pentru a nu lăsa impresia că ar fi adevărată?!

Postarea mea e o critică la adresa d-nei

Bărgăoanu,care "stie ea sigur" că e fake-news. Eu am zis asa: "Ce s-a discutat acolo stiu doar Papa si jurnalistul, nu putem să ne pronuntăm dacă e fake-news sau nu." Ce nu ti-e clar? De ce te bagi in seamă aiurea?

Facts are racist :))

Ar zice unii de la stanga.

 

@FreedomHap

Asa ai citit tu la Breitbart News?

nu, asa

i s-a spus la sedinta de partid a alora cu palarii albe si tuguiate

nu:.....

...in niu iork taims, uashinton pos si communist news network (cnn).

Fake news e si propaganda

Prin care se spune cetateanului ca e bine sa fim patrioti, sa dam la o parte interesele noastre pentru cele de grup. Se ajunge sa se faca experimente pe cetatean, sa munceasca fara sa fie platit in numele interesului de stat.

 

partidul te vrea tuns roacare

Numai niste idioti isi iau ca reper de informare platforme de genul facebook. Bine exceptand artistii sau cei ce promoveaza un business restul oamenilor doar isi pierd vremea pe facebook. Pana la urma este un alt mediu de propagare a informatiei , pe care evident politicul il va folosi asa cum au folosit presa scrisa sau televiziunea, tu esti singurul care filtreaza informatia si decide in consecinta. Daca reusesc sa te prosteasca sa-ti fie de bine suporta consecintele.

 

fake news

...chiar si stirea asta numita "partid" al lui dacian ciolos este fake news.
ce partid este al care se milogeste sa stranga like-uri pe un site de socializare??
daca s-ar fi numit "partidul zero barat" poate,poate ar fi fost bagat in seama!

 

Scalfari o fi auzit de DRAGNEA?

Cu adevărat,pentru insul ăsta,nu există nici IAD acolo unde sufletul lui să ispășească și la INVIERE,sufletul lui să-și caute trup nou,o reincarnare in șarpe...
Cel mult,intr-o OMIDĂ care va căuta să se hrănească prin pădurile din Teleorman!
Să aduc argumente după ce au trecut ani buni pană la momentul cand el s-a intruchipat in legendarul Dracula, cel ce chinuie debusolata societate romanească,la cam 30 de ani după loviluția lui Ilici,Măgureanu,Militaru și...Roman?

 

as fi dorit sa ciresc parerea expertei europena si ....

... decanul Facultatii de Comunicare si Relatii Publice din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative Alina Bargaoanu parerea domniei sale despre opiniile false lansate de seful dansei ierarhic supirior profesor universitar doctor pricopie remus in legatura cu fondarea Romei si vizuina vulpii
(vezi:https://www.youtube.com/watch?v=XYxwsBKC1RA) si afisarea de DATE FALSE in cucurigullum vitae al aceluiasi individ
(vezi: http://adevarul.ro/news/politica/remus-pricopie-ministrul-educatiei-prins-diplome-inexistente-cv-1_50d89e13596d720091321169/index.html).
De asemenea parerea doamnei expert decan despre practica curenta de difuzare in mass media mioritica a stiririlor si opiniilor false.
Nu treebuie uitat faptul ca romanii au experientz trista a stirilor false transmise de-a lungul anilor de INTREAGA mass media regimului comunist si de slujitorii din presa de partid si de stat dintre care multi isi continua nestingheriti activitatea si in prezent.

ww.snspa.ro/academic/profesori/facultatea-de-comunicare-si-relatii-publice/2-remus-pricopie

 

@profesoru

"Seara, Vaticanul a trimis o dezmintire: Iadul exista, totul a fost o scorneala a jurnalistului italian Eugenio Scalfari, 93 de ani, ateu declarat, fondatorul publicatiei italiene de stanga La Repubblica."

E de presupus ca Vaticanul a avut acordul, ba chiar insărcinarea papală pentru a face dezmințirea respectivă. Dumitale nu pare să iți fie suficient.
Fraza pe care ai reluat-o in răspunsul tău de ieri 17:52, ce-mi era adresat, era incadrată de alte două. In prima sugerai ca punctul de vedere al Papei ar fi diferit de cel oficial, iar in cealaltă "observai" lipsa unei dezmințiri a Papei insuși.
Ori construcția asta incearcă să inducă impresia că jurnalistul nu ar minți, ignorand complet dezmințirea Vaticanului. Din motivul ăsta "m-am băgat in seamă". Nu de-aiurea!

 

Măi femeie, postarea mea, cu toate frazele ei, nu "incearcă să

inducă impresia că jurnalistul nu ar minți". Eu spun acolo, in toate frazele, că d-na Bărgăoanu, dar si d-na Grădinaru, nu au cum să stie sigur că e fake-news. Poate că e fake-news, poate că nu e. Ce Dumnezeu e asa greu?!//



Platforma pentru solutionarea online a litigiilor