Reteta editoriala a televiziunii lui Sebastian Ghita (RTV) are la baza diversiunea. Metoda a fost exersata inca din faza embrionara, a conflictului cu Realitatea, si demonstreaza o lipsa flagranta de profesionalism jurnalistic, decenta si, in unele cazuri, chiar de inteligenta.
De asemenea, folosirea oricaror mijloace pentru eliminarea adversarului (v. inregistrarea convorbirilor Ghita-Vintu) probeaza indubitabil ca promovarea postului tv a respectat, din start, un scenariu diversionist din care nu au lipsit atragerea profesionistilor concurentei, furtul de subiecte sau atacarea la comanda a actorilor incomozi.
Disperarea de a creste audienta cu orice pret poate conduce la concluzia existentei unui anumit termen pana la care patronul s-a angajat sa atinga o anumita audienta (pentru a-si justifica pretentiile).
Metoda editoriala este manelizare tip otv: subiecte cancan, morti, personaje politice dubioase, senzational facil lipsit de continut si, in general, mutilarea realitatii. Totodata, s-a pus la punct o regie de fabricare a subiectelor false, care au in compozitie 5% realitate si 95% fictiune.
Asa cum era de asteptat, excesele s-au inmultit si, intrata pe spirala senzationalului agresiv, echipa de zgomot de la RTV a inceput sa dea rateuri spectaculoase: implicarea lui Crin Antonescu in scandalul disparitiei lui Codrut Marta (o capcana a unui site in care RTV s-a aruncat entuziasta), anchetarea ministrului Muncii de catre DNA (informatie pe care RTV a continuat sa o titreze chiar si dupa ce a fost infirmata oficial de un comunicat DNA), manipularea grosolana a datelor unui sondaj Avangarde (perpetuata isteric desi Marius Pieleanu, realizatorul sondajului, spunea, chiar in platoul RTV, ca datele nu reflecta realitatea cercetarii sociologice) sau transformarea halucinanta a lui Klaus Iohannis in traficant de copii (prin preluarea unui reportaj din anul 2000 in care aparea numele familiei Iohannis) - aceasta din urma a fost atat de groasa, incat, prin comparatie, OTV putea fi considerat un templu al deontologiei.
In asemenea conditii, dupa o crestere episodica de audienta (in care publicul din mainstream a asteptat curios sa vada "dezvaluirile senzationale de dupa ora 15, 16, 17...") a urmat o prabusire, ratingurile injumatatindu-se subit din momentul in care publicul a inteles ca totul nu este decat un mecanism care impleteste senzationalul lipsit de substanta cu presiuni determinate de interese politice si economice.