Urgenta climatica: Instructiuni de folosire a panicii

PE a proclamat urgenta climatica. La ce ajuta? Mediului? Sau panicii? Si cum se arunca in aer democratiile? Dar un continent? Hranindu-se lehamitea politica, insecuritatile masei si fricile generatoare de extremism.

Daca Europa ar dispune de o democratie proprie, alta decat a tarilor care o compun, inima ei ar fi, teoretic, in Parlament. Dar forul legislativ european, daca asa se poate numi, pare sa aiba cu totul alte preocupari decat democratia, care ar trebui sa-i fie noima.

Caci o vitregeste, iata, din rasputeri, alimentand, nihilist, o panica generala in numele unei ecologii extremiste, de la care nu se mai poate decat darama, demola si deconstrui. Fiindca a edifica si apara democratia, a crea bunastare prin tehnologie si o economie libera, de piata, precum si a construi, concomitent, o aparare eficienta a mediului ambiant sunt operatiuni complexe, care presupun ratiune critica si calm, nicidecum frica.

Lozinca sub care are loc aceasta opera de demolare frenetica a capitalismului, a democratiei, a civilizatiei si a valorilor europene pare a exprima bune intentii. Ce poate parea mai nobil decat sa vrei sa salvezi planeta de presupusa ei apocalipsa climatica? Nu e un demn ideal nu doar salvationist, ci si colectivist s-o izbavesti de politicienii si concernele care o manjesc pentru profit? Nu afirma adolescenti ca Greta Thunberg ca vor "sa ne panicheze", pentru ca locuim intr-o casa cuprinsa de flacari, care trebuie stinsa pe loc si doar asa ne vom mobiliza?

Acestui scop si blocarii oricaror reflectii si obiectii, oricat de intemeiate, ii serveste lozinca "urgentei" climatice. Or, termenul, trimitand la criza si urgenta starii exceptionale si a starii de asediu e, nu intamplator, incarcat. Hitler l-a utilizat abil. L-a folosit ca sa se prevaleze de angoasele nemtesti, sa ventileze conspirationismele lui antisemite si isteria, spre a-si impune in Parlamentul german dupa alegerile din 1933 puterile discretionare si plenipotentiare care aveau sa conditioneze cataclismul final.

Sensibili la o istorie europeana doldora de lectia caderii in totalitarisme pe baza fricii, frustrarilor, resentimentelor si isteriei generatoare de extremism, crestin-democratii si multi liberali germani au refuzat, pe drept, sa sustina in PE, demersul stangii. Care, potrivit ziarului Die Welt, "ridica panica la rangul de principiu politic".

Ecologic, demersul e nu doar inutil, ci pernicios, de vreme ce decretarea prezumtivei "urgente" climatice pune bete in roate noii Comisii Europene, conduse de Ursula von der Leyen, care, presata de Zeitgeist, promisese oricum sa deruleze politici cu pronuntat accent ecologic. Iar economic tinde sa fie dezastruos nu doar pentru fermierii Europei. Caci ii impinge spre faliment, intre altii, si pe unii din constructorii ei de automobile si avioane, din care nu putini vor sfarsi prin a capota, lasand Continentul fara ultimele resturi ale coloanei sale vertebrale industriale.

Cine-si freaca mainile de bucurie? Dusmanii Europei, marile puteri concurente, miscarile extremiste, regimurile autoritare, dictatoriale si totalitare. Cu totii scuipa linistiti pe orice scrupul ecologic, dar au tot interesul sa stimuleze orice distruge piata libera, democratia, valorile, drepturile omului si statele de drept. Care se duc de rapa, pe masura ce popoarele europene au, in mare masura, alte griji.

De pilda teama de a nu mai face fata crescutelor costuri energetice. De pilda ingrijorarea legata de pretul tot mai exorbitant al mentinerii unui nivel de trai aflat sub stare de asediu. De pilda frica de migratie si o criminalitate potential debordanta mai cu seama in tari ca Romania, in care s-au distrus ori avariat puternic legile justitiei si codurile penale. De pilda frica de o Rusie tot mai asertiva, mai agresiva, mai expansiva si mai intens exportatoare de fake-news, dezinformare si propaganda. Cuplat cu o alianta nordatlantica impinsa in criza nu doar de Turcia islamista si de neoizolationismul american, ci si de iresponsabilitatea presedintelui Frantei, care, prada, parca, isteriei el insusi, a declarat NATO "in moarte cerebrala", pericolul rus afecteaza serios si direct estul continentului.

Cu toate acestea, nu putini formatori de opinie ratati isi imagineaza ca-l pot ignora. Ignora, la fel, si pericolul terorismului islamist, ori neajunsul unor politicieni expirati care, spre a aduna voturi dintr-un electorat orbit de praf aruncat sistematic in ochii alegatorilor, mimeaza actiunea chipurile hotarata, dar nu produc, vai, decat actionism. O fac, oare, inconstient? Chiar nimic sa nu fi invatat din istorie?

Aceeasi neavenita elita politica si culturala crede, in schimb, ca-si poate permite sa starneasca anxietatile si sa amplifice focul panicii, lasandu-i flacarile sa devoreze civilizatia apuseana, in loc sa-l stinga prin promovarea ratiunii critice, a libertatilor individuale si a calmului creator.

Nu e mai nimic nou in acest nihilism de factura ecologista, globalista si neomarxista, in afara formei sale ascunzand tactic si ideologic iscusit, sub faldurile progresului si binelui climatic comun, o ireductibila dusmanie fata de drepturile fundamentale ale omului, fata de libertate si o civilizatie apuseana care-si pretuieste valorile intemeietoare. Niciun extremism nu e realmente nou.

Petre M. Iancu

O nouă vamă cu Ungaria: Unde ar putea fi făcut punctul de trecere a frontierei spre țara vecină

Guvernanții lansează în consultare publică un proiect de hotărâre care vizează deschiderea unui nou punct de trecere a frontierei, la Beba Veche, în județul Timiș. Trecerea în Ungaria...

Semn de criză? A doua lună consecutivă cu prăbușire a lucrărilor de construcții rezidențiale

Volumul lucrărilor de construcții a scăzut semnificativ pentru a doua lună consecutiv în România. Dacă pe parte de construcții inginerești prăbușirea începută în ianuarie a fost...