De ce s-ar putea sa-l urasc pe Ungureanu (Opinii)

La prima vedere, nu ar putea sa aiba nimeni vreo problema cu faptul ca Mihai Razvan Ungureanu pare om serios. Inteligent. Echilibrat. Posibil eficient.

Tocmai asta e problema. Ca s-ar putea sa-l cred. Sa renunt la tot scepticismul meu fata de tot sirul de politicieni despre care am sperat ca pot fi asa cum ar fi trebuit. Sa cred, pentru un timp, ca e un lider adevarat, bine intentionat, foarte competent. Si onest.

Ei bine, daca voi ajunge sa cred treaba asta si ma va dezamagi, voi avea motive sa-l urasc. Si sa ma supar pe mine ca voi fi fost un naiv.

Pentru ca, trist, e cam greu sa mai ai speranta cu adevarat in vreun lider politic foarte important din Romania. Nu vorbim despre speranta in "mitul salvatorului", mitul liderului providential, ala caracteristic popoarelor neevoluate. Nu, ci doar speranta intr-o tinuta publica impecabila, corectitudine absoluta si eficienta maxima. Unde naiba gasim unul de tipul asta?

Ce vrea sa arate Mihai Razvan Ungureanu? Ca e tocmai omul asta. Facut dupa portretul-robot.

Arheologia dezamagirii

Prima data cand m-a interesat politica era prin '96, cand Emil Constantinescu si Conventia au venit la putere. Vorbeam pe la scoala ce intelesesem noi de la adultii din jurul nostru -"abia asa, prin septembrie o sa incepem sa traim bine". Adica in vreo 10 luni, asa. Ha ha.

Tin minte ca mi-am dat seama ce inseamna dezamagirea de politica prima data pe la mineriadele tarzii ale lui Miron Cozma. Cand noi, abia intrati in adolescenta, ne dadeam seama cu teama si dezgust ca oamenii care ne conduceau nu erau in stare sa tina in mana situatia. De atunci, de fiecare data, am sperat ca orice nou lider va fi exact tipul ala de lider pe care si-l doreste toata lumea. Nu s-a intamplat niciodata.

Din pacate, liderii nostri au fost, pe undeva firesc, exact imaginile in oglinda ale societatii noastre. Intr-o masura sau alta, au aratat exact apucaturile tipic romanesti. Pe care le stim prea bine si de care nu suntem asa mandri. Si istorisirea asta personala n-ar avea vreo relevanta daca nu as fi sigur ca e exact ceea ce gandesc multi, foarte multi din cei care se simt cetateni, nu doar locuitori.

Inapoi la Ungureanu

"Avem venituri de 33% din PIB, sub media europeana de 40%. Va cer ca, in termen de 60 zile, actiunile dumneavoastra de combatere a evaziunii fiscale in zonele alcool si produse vegetale, cu respectarea prevederilor legale, sa aduca venituri la buget de cel putin 1,5% din PIB. Aveti sprijinul meu neconditionat pentru aplicarea masurilor necesare obtinerii acestui rezultat". Ce-i asta? Declaratia lui Mihai Razvan Ungureanu, care le-a cerut mai multor ministri, celor din ANAF si sefilor diferitelor politii sa taie evaziunea. Si sa aduca 2 miliarde de euro in doua luni.

Ce se vrea a fi? Sigur o miscare de imagine a Puterii, sa nu fim naivi. Desi nu e ca si cum Emil Boc nu ar fi putut sa le faca el insusi. Dar pot fi si semnalul ca Mihai Razvan Ungureanu va conduce altfel Guvernul. Cu mult diferit de Boc. Si cu mult mai apropiat de ceea ce asteptam de la un lider. Bineinteles, in cazul in care nu doar vorbeste si nimeni nu il asculta. Ci si in cazul in care chiar se intampla ceva. Fie isi atinge scopul, fie schimba niste oameni.

Totul e sa arate fermitate. Si sa obtina rezultate. Mai ales in conditiile in care sunt atatea de facut. Cheltuielile statului, chiar si taiate, sunt tot exagerate si prost repartizate. Regulile licitatiilor de stat sunt un dezastru si nu avem cu adevarat o piata libera in acest domeniu, ci doar parcele ale baronilor locali. Depolitizarea si eficientizarea administratiei locale, de asemenea.

In orice, de la Sanatate pana la Educatie si perfectionarea sistemului nostru politic, sunt extrem de multe de facut. Trebuie doar ca MRU sa se apuce de ele, dar mult, mult mai inteligent si coerent decat Boc.

La urma urmei, Mihai Razvan Ungureanu a fost adus ca un salvator. Tocmai datorita lucrului asta, va avea mai multa autoritate decat Emil Boc, prins in jocul delicat pe sarma intre rigorile guvernarii si pastrarea echilibrului in partid. Insa reglajul fin, diferenta se va face in alta parte. In capacitatea lui Ungureanu de a fi un premier realmente "prezidential", cum n-a fost niciun presedinte al Romaniei.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...