Alegerea lui Tudose: cat de mult conteaza criteriile morale in deciziile presedintelui Iohannis

Discursul public din Romania de azi este dominat de indignare, uimire, consternare. Cum a fost cu putinta - se intreaba atata lume - ca Presedintele Iohannis sa numeasca un om a carui integritate este grav avariata?

Dar intensitatea acestei uimiri are ca premisa nerostita faptul ca presedintele ia decizii guvernate cu prioritate de considerente de natura morala. Or, cata vreme e dovedit ca premierul desemnat a plagiat (spre deosebire de altii a recunoscut el insusi), gestul Presedintelui pare atator comentatori ca fiind de neexplicat si cu totul intolerabil. Iar de aici valul de indignare si de uimire retorica.

Cu toate acestea, o minima examinare a deciziilor prezidentiale din ultima vreme ne arata, fara urma de indoiala, ca argumentele de ordin moral nu au fost prioritare.

Cazul cel mai elocvent este cel al sefei DNA, Laura Codruta Kovesi. Initial, Presedintele a simulat dezinteresul cu scopul de a minimaliza gravitatea situatiei, apoi a cerut el insusi, aluziv, o ancheta urgenta asupra tezei de doctorat a sefei DNA (vezi discursul de la Universitatea din Timisoara) pentru ca apoi, prevalandu-se de o decizie a CNATDCU sa ceara "inchiderea cazului".

Dar chiar acceptand verdictul inconsistent al institutiei (4% plagiat, dar fara consecinte juridice), Presedintele, daca ar fi fost guvernat cu prioritate de considerente morale, nu putea tolera pe mai departe prezenta in fruntea parchetului anticoruptie a unui astfel de procuror. Caci cantitatea pasajelor furate era, intr-adevar, irelevanta. Sau, cum bine s-a spus de o mie de ori, plagiatul tine in primul rand de situarea intelectuala. Daca se observa efortul unei cautari autentice, atunci cateva pasaje preluate fara semnul citarii ar putea fi trecute cu vederea - suntem perfect de acord - dar nu acesta a fost cazul. Ministrul Educatiei spunea el insusi, la prezentarea raportului CNATCDU, ca teza nu isi merita numele.

Prin urmare, Presedintele Iohannis a fost purtat de considerente de cu totul alta natura decat cea morala atunci cand a cautat sa aplaneze scandalul. Putem presupune ca e vorba de motive de oportunitate pe care nu le poate explica public, ca e vorba in cele din urma de "ratiuni de stat" care pretind ca la DNA sa fie mentinuta o anumita continuitate.

Nu insistam, subiectul e si asa destul de otravit. Cert este ca uimirea pe care o afiseaza astazi atata lume pare fie ipocrita, fie lipsita de logica, fie de o candoare fara egal. Caci daca admitem ca presedintele Iohannis a luat decizii in interesul statului care nu s-au impiedicat de considerente morale rigide, atunci am putea prea bine sa presupunem, cel putin in prima instanta, ca a facut la fel si acum, cand l-a desemnat pe Mihai Tudose cu rolul formarii guvernului. Ca sa nu mai spunem ca "inchiderea" dosarului Kovesi il impiedica pur si simplu sa invoce plagiatul in cazul Tudose.

Ne aducem aminte cu precizie ca la prima intalnire cu presa straina, la inceputul campaniei electorale, Klaus Iohannis s-a prezentat pe sine ca o persoana "foarte pragmatica". Felul in care a spus-o, aparent cu oarecare mandrie, ne-a uimit foate mult.

Ulterior s-a dovedit ca, intr-adevar, presedintele nu sufera de acea permanenta dubitatie etica care caracteriza opozitia anticomunista din anii 90 si care parea sa-i paralizeze actiunile si ca nu criza morala ar fi subiectul cel mai important al reflectiilor sale.

Chiar si atunci cand vorbeste de lupta anticoruptie si cand o plaseaza printre prioritati, impresia pe care o lasa Presedintele este ca se refera mai curand la ceva de natura practica. Ar fi exagerat totusi sa spunem ca presedintele Iohannis este un tipic om de actiune, dar dupa toate aparentele este mai atent la circumstante decat la principiile etice care anima dezbatarea publica.

Am remarcat insa si o uimire de gradul al doilea. Chiar admitand ca presedintele este preocupat mai mult de eficacitate decat de morala, ce rost ar avea aceasta numire care pare sa dezavantajeze pe toata lumea si in primul rand pe el insusi? Recunoastem ca abia intrebarea aceasta ni se pare onesta si indreptatita.

Horatiu Pepine, Deutsche Welle Bucuresti

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....

Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"

Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...