Joi dimineata, televiziunile au transmis momentul cand, la o masuta asezata pe trotuar, se adunau semnaturile fara de care domnul Mircea Diaconu n-ar putea ajunge europarlamentar si ar ramane un simplu Branzovenescu, coleg cu Farfuridi.
N-as vrea sa par desuet, dar spectacolul cu masuta de pe trotuar lasa un iz cam ca de Obor: "Hai la mere, hai la pere, hai la Diaconu!" Semneaza, neamule, ca-i gratis.
Bonus. Faptul s-a petrecut dupa ce amatorii fusesera invitati mai intai sa semneze chiar in holul unui teatru, ceea ce s-a dovedit a fi nu tocmai in regula, intrucat nu poti aduna semnaturi intr-o institutie publica pentru afacerea ta privata.
In plus, institutia nu-i una oarecare, domnul Diaconu fusese acolo director, iar daca se gandise sa-i fie primita masuta tocmai in acel loc, e limpede ca a contat pe ceva simpatii.
Si iata cum, din start, era sa plonjeze intr-un nou posibil conflict de interese, lucru pentru care tocmai trecuse prin furcile Caudine ale altui conflict mai vechi si unde hotararea nu e inca definitiva.
Asta-i trebuia domnului Diaconu, inca un conflict de interese, sau o fi atat de naiv incat nu si-a dat seama in ce se baga?
Pacat. Candva, Branzovenescu intruchipat de Mircea Diaconu fusese sinonim cu sublimul. In replica "Dar daca ne cunoaste slova la telegraf?" parca-l intrecea si pe marele Birlic.
Am avut intotdeauna ciudata senzatie ca Branzovenescu e creat parca anume pentru Mircea Diaconu, iar acesta s-a nascut anume ca sa-l joace pe Branzovenescu, in aplauzele noastre.
Dar intr-o zi mi se pare ca a parasit rolul si a devenit el insusi Branzovenescu. Branzovenescu in PNL, Branzovenescu parlamentar, tot el ministru, tot el demisionar, iar apoi independent, singurul mod sa puna masuta pe trotuar si sa adune semnaturile admiratorilor.
Acuma joaca rolul lui Branzovenescu la masuta cu listele, spre care trage cu ochiul numarand semnaturile, ca sa vada ce sansa are sa joace rolul si la Bruxelles.
Poate are: doar l-a jucat si Gigi Becali, dar a fost fraier si a plecat.