Cazul Mircea Diaconu, deslusit de un avocat Interviu

Cazul Mircea Diaconu a creat un precedent periculos, pentru ca s-a observat o conduita contradictorie din partea unor institutii ale statului (ANI, BEC, AEP, instante) si pentru ca alegatorii au vazut ca cineva a reusit sa eludeze atat legea, cat si o hotarare judecatoreasca definitiva, apreciaza avocatul Elenina Nicut.

Intr-un interviu acordat pentru Ziare.com, avocatul Elenina Nicut face cateva precizari binevenite in contextul in care Agentia Nationala de Integritate (ANI) continua demersurile pentru anularea mandatului de europarlamentar obtinut de Mircea Diaconu la alegerile din luna mai.

De ce s-a opus ANI inca de la inceput candidaturii lui Mircea Diaconu la Parlamentul European?

Impropriu spus s-a opus, in realitate nu a facut decat sa se conformeze legilor interne si obligatiilor asumate de Romania in cadrul MCV.

Scopul ANI este asigurarea integritatii in exercitarea demnitatilor si functiilor publice, iar prin rapoartele MCV s-a recomandat in mod constant Romaniei "sa demonstreze existenta unor rezultate pozitive in ceea ce priveste pronuntarea de sanctiuni prin care sa se dea curs hotararilor ANI", subliniindu-se totodata ca "reactiile insuficiente ale autoritatilor administrative si judiciare la constatarile si sesizarile ANI submineaza eficienta intregului proces de consolidare a integritatii administratiei publice si limiteaza rezultatele activitatii ANI". (v. Raportul publicat in iulie 2011).

Altfel spus, este de datoria ANI sa depisteze cazurile de incompatibilitate si/sau de conflict de interese si sa parcurga toate caile legale in vederea aplicarii sanctiunilor prevazute de lege, constand in revocarea din functie si respectarea interdictiei legale de 3 ani de a mai ocupa o functie sau o demnitate publica.

Or, printr-o decizie pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in iunie 2012, Mircea Diaconu fusese confirmat in stare de incompatibilitate in mod definitiv si irevocabil, el aflandu-se asadar pana in iunie 2015 sub incidenta interdictiei legale de mai sus.

Cum au reactionat Autoritatea Electorala Permanenta, Biroul Electoral Central, Tribunalul Bucuresti si celelalte institutii implicate in buna desfasurare a alegerilor europarlamentare din luna mai, cand Mircea Diaconu a candidat si a obtinut un mandat prin votul popular?

BEC a respins candidatura independenta a lui Mircea Diaconu, invocand decizia ICCJ, precum si interdictia legala aratata anterior.

Mircea Diaconu a atacat decizia BEC, obtinand, atat din partea Tribunalului Bucuresti, cat si a Curtii de Apel Bucuresti, admiterea candidaturii sale independente.

Cele doua instante si-au intemeiat solutiile in principal pe o asa-zisa neclaritate a textului de lege, pe care l-au interpretat restrictiv, in sensul ca interdictia ar privi doar functia eligibila care a atras starea de incompatibilitate, respectiv cea de senator, preferand asadar sa-i dea castig de cauza candidatului Mircea Diaconu.

Trebuie sa precizam faptul ca cele doua instante s-au pronuntat exclusiv asupra dreptului lui Mircea Diaconu de a candida, iar nu si asupra validitatii mandatului acestuia de membru in PE.

In ceea ce priveste AEP, aceasta a ignorat istoricul lui Mircea Diaconu in materie de integritate, precum si diligentele ANI, procedand la acceptarea lui in calitate de reprezentant al Romaniei in PE.

S-a comentat mult, atunci, pe tema faptului ca legea nu ii interzicea lui Mircea Diaconu sa candideze, ci doar sa ocupe o functie timp de trei ani. Daca este asa, cum de i-a fost validat ulterior mandatul?

Interdictia legala vizeaza dreptul de a mai ocupa (exercita) o functie sau o demnitate publica. In ceea ce priveste dreptul de a candida, apreciez ca problema se rezuma la cerinta interesului de a actiona, obligatorie in orice demers, potrivit Codului de Procedura Civila.

Altfel spus, ce interes legitim si actual ar avea o persoana sa se inscrie intr-o competitie electorala, avand in vedere ca, odata castigata, nu va putea exercita functia sau demnitatea publica pentru care candideaza?

Din pacate, in spatiul public se face in mod frecvent confuzie intre cele doua drepturi, acesta fiind probabil si motivul pentru care AEP a validat mandatul lui Mircea Diaconu, in conditiile in care, asa cum am aratat mai sus, Tribunalul si Curtea de Apel Bucuresti s-au pronuntat exclusiv asupra dreptului de a candida, iar nu si asupra dreptului de a ocupa functia de membru in PE sau a validitatii mandatului de membru in PE.

Dupa incheierea alegerilor europarlamentare, Curtea Constitutionala a adus lamuriri suplimentare referitoare la legea privind incompatibilitatile. Ce influenta are aceasta decizie asupra cazului Diaconu?

Dupa cum stim, deciziile CCR sunt definitive si general obligatorii. Prin Decizia nr. 418/03.07.2014, CCR a clarificat ca, in cazul functiilor eligibile, interdictia legala de a mai ocupa o functie publica priveste toate functiile eligibile prevazute de lege, iar nu doar pe cea care a atras starea de incompatibilitate.

Astfel, s-au confirmat practic sustinerile ANI potrivit carora Mircea Diaconu nu poate ocupa functia eligibila de membru din Romania in PE, atata vreme cat, pana in iunie 2015, acesta se afla sub incidenta interdictiei legale de 3 ani de a mai ocupa o functie sau o demnitate publica.

Mircea Diaconu ramane europarlamentar: A castigat la Curtea de Apel procesul cu ANI (Video)

Care este situatia in prezent? Ce a decis CAB vineri si ce ar putea decide Inalta Curte la recurs, astfel incat mandatul lui Diaconu sa fie invalidat?

Nu cunosc in detaliu actiunea promovata de ANI, insa, judecand dupa partile chemate in judecata, respectiv BEC si AEP, si obiectul actiunilor in contencios administrativ, apreciez ca demersul a vizat anularea mandatului lui Mircea Diaconu.

Conform principiului disponibilitatii, o instanta este chemata sa se pronunte asupra a tot ce i se cere, fara a depasi limitele investirii. Cu alte cuvinte, sentinta de vineri nici nu a infirmat decizia definitiva si irevocabila pronuntata de ICCJ in iunie 2012 privind starea de incompatibilitate a lui Mircea Diaconu si nici nu l-a "iertat" pe acesta de interdictia legala de a ocupa functii sau demnitati publice pana in iunie 2015.

Situatia lui Mircea Diaconu din punct de vedere al integritatii ramane asadar aceeasi. Urmeaza cu siguranta recursul ANI impotriva acestei sentinte, cu precizarea ca, in materia contenciosului administrativ, in cazul admiterii recursului, instanta de recurs, in cazul de fata ICCJ, casand sentinta atacata, va judeca litigiul in fond. Altfel spus, ICCJ ar putea infirma solutia pronuntata vineri de CAB, dand castig de cauza ANI.

Ce trebuie sa retinem din acest caz, care este importanta verdictului final? Credeti ca ar trebui sa fie facute anumite clarificari legislative?

In opinia mea, cazul Mircea Diaconu a creat un precedent periculos in ochii publicului larg - pe de o parte, cetateanul a notat o conduita contradictorie din partea institutiilor implicate (ANI, BEC, AEP, instantele judecatoresti etc.), iar pe de alta parte a vazut ca, in final, un semen de-al sau a reusit sa eludeze atat o dispozitie legala imperativa, cat si o hotarare judecatoreasca definitiva.

Se adauga si o regretabila diabolizare a ANI, desi aceasta institutie nu a facut decat sa-si indeplineasca atributiile, precum si (re) inducerea ideii potrivit careia un vot popular masiv ar putea infrange o lege sau o hotarare judecatoreasca, idee profund gresita si inacceptabila intr-un stat de drept.

Apreciez ca infirmarea acestui precedent periculos ar trebui sa fie imperativul verdictului final, cu respectarea, desigur, a oricaror drepturi si garantii prevazute de lege in beneficiul partilor implicate.

Referitor la clarificarile legislative, ele sunt intotdeauna binevenite. Pentru a le avea, e nevoie insa de vointa politica dublata de buna-credinta, pe care eu, una, nu le vad prea des manifestate in ultimul timp. In Parlament ii regasim in continuare pe deputatul Stefan Bucur Stoica si pe senatorul Akos Daniel Mora cu toate ca, prin decizii definitive pronuntate deICCJ acum un an, acestia au fost confirmati in stare de incompatibilitate si, in consecinta, ar trebui sa suporte rigorile legii: pierderea mandatelor si interdictia de 3 ani de a mai ocupa o functie sau o demnitate publica.

In aceste conditii, apreciez ca, cel putin pentru moment, ar fi suficient sa se respecte si sa se aplice legislatia in vigoare, cu observarea deciziilor pronuntate de CCR in aceasta materie.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...