Problemele unui invatamant "destul de corupt" si care nu e gratuit, desi ar trebui sa fie Interviu cu Mircea Dumitru

Luni, 17 Iulie 2017, ora 19:09
8441 citiri
Problemele unui invatamant "destul de corupt" si care nu e gratuit, desi ar trebui sa fie Interviu cu Mircea Dumitru
Foto: site Guvern (Arhiva)

Invatamantul romanesc este "destul de mult" afectat de coruptie, atat financiara, cat si "de natura sociala si morala". Pe de alta parte, chiar daca el ar trebui sa fie gratuit, potrivit Constitutiei, parintii trebuie sa isi asume multe costuri "reale, dar ascunse", recunoaste Mircea Dumitru, rectorul Universitatii Bucuresti si fost ministru al Educatiei in timpul guvernarii Ciolos.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, prof.dr. Mircea Dumitru vorbeste despre cele mai grave probleme din sistem, despre programa prea incarcata, uneori imbacsita, insotita de manuale "anacronice", afirmand, in context, ca un profesor care nu e capabil sa se perfectioneze si sa treaca testele de la titularizare "nu are de ce sa mai fie pastrat in sistem" pentru ca el contribuie astfel la "deteriorarea sistemului de educatie pe termen lung".

"Probabil ca asa se si face ca avem zeci de mii de tineri care nu ajung sa termine scoala", mai spune Mircea Dumitru in interviul acordat Ziare.com.

Cat de importanta este Educatia pentru buna dezvoltare a unei societati democratice care isi doreste sa progreseze? Pe ce loc ati situa-o, de exemplu, fata de Sanatate si Finante?

Ca om de scoala, va spun ca Educatia este foarte importanta pentru societate, pentru formarea copiilor. Nu este in niciun caz mai importanta decat alte sectoare esentiale ale societatii, sunt deopotriva egale.

Ceea ce este specific pentru Educatie este ca, daca ea nu functioneaza bine, nu vom avea nici medici foarte bine pregatiti, deci nici Sanatatea nu va putea sa functioneze la parametrii care sunt necesari pentru o societate, si nici Finantele, pentru ca Educatia contribuie si la formarea personalului si a specialistilor din toate celelalte domenii.

Educatia are, intr-un fel, aceasta proprietate specifica, aceasta caracteristica, si anume ca patrunde in tot ceea ce inseamna activitate umana sociala.

Cum ar trebui sa arate profilul unui ministru al Educatiei?

In primul rand, un ministru al Educatiei trebuie sa fie cineva care isi formeaza o echipa din profesionisti, din oameni care cunosc foarte bine dosarele si portofoliile care le sunt atribuite. O singura persoana, indiferent ce pregatire are sau care a fost traiectoria profesionala si experienta, nu poate sa acopere, sa controleze tot ceea ce inseamna educatie, de la invatamantul prescolar, preuniversitar si universitar, pana la cercetare, programele doctorale si postdoctorale, de aceea, este foarte important sa ai o echipa pe care sa o coordonezi ca ministru.

In acelasi timp, un ministru al Educatiei trebuie sa fie un om care stie sa asculte, sa evalueze informatiile pe care le primeste si apoi, odata ce a ajuns la o decizie, sa poata cu fermitate sa o explice, ca sa poata fi inteleasa de toti cei care participa la sistemul de educatie si sa o duca la indeplinire.

Dar nu trebuie sa aiba si o viziune asupra viitorului si sa fie la curent cu ce se intampla in alte tari, care sunt tendintele in materie de Educatie la nivel international?

Echipa sa trebuie sa cunoasca foarte bine si experienta internationala, dar este foarte bine daca ministrul insusi are o cunoastere a sensului in care se dezvolta Educatia in lume si, mai ales, in acele tari unde scoala functioneaza foarte bine.

Care sunt cele mai mari probleme din invatamant?

In primul rand, exista o problema legata de resursa umana. Avem nevoie de profesori buni, bine pregatiti, motivati, care sa faca educatie, care sa-i formeze si sa fie modele pentru elevii lor.

Avem nevoie, in acelasi timp, de materiale didactice noi si care sa vina in intampinarea dorintei de invatare si a curiozitatii specifice, mai ales pentru elevii din gimnaziu si din invatamantul preuniversitar.

Si avem nevoie si de o baza materiala foarte buna de cladiri pentru scoli, pentru laboratoare, si de toata baza logistica si tehnica necesara astazi pentru invatamantul modern.

De ce nu avem o programa scolara adaptata vremurilor in care traim? Sau avem? Care e raportul dintre esential si balast in ce invata copiii la scoala?

Programa este foarte incarcata, uneori este chiar imbacsita. De multe ori, atat programele, dar si manualele care au fost elaborate pe baza lor sunt extrem de dificile, de neintuitive, de neatragatoare pentru elevi. In buna masura, unele dintre componentele acestor programe si manuale sunt anacronice si cred ca ar trebui un efort de regandire pedagogica si stiintifica si a programelor, si a manualelor in viitor, in asa fel incat elevul sa fie cel care este in centrul actului pedagogic, si nu profesorul.

Uneori, am impresia ca manualele, cel putin cele scolare, sunt scrise pentru ca autorii manualelor sa probeze in fata colegilor lor cat de bine pregatiti sunt ca oameni de stiinta. Un manual nu trebuie sa fie, insa, un tratat stiintific foarte complicat, sofisticat, ci trebuie sa fie un instrument de lucru foarte flexibil si adaptat nevoilor de cunoastere, de intelegere, ale elevului.

De cine depinde sa se produca o schimbare in bine in acest sens? De unde trebuie pornit?

Depinde in primul rand de scolile noastre care formeaza profesorii, de cei care se ocupa de pregatirea personalului didactic, de mediul academic in primul rand, dar, de asemenea, depinde si de cei care administreaza sistemul: de Ministerul Educatiei, de celelalte institutii care colaboreaza cu ministrul. De Institutul de Stiinte ale Educatiei, de structurile care fac evaluarea manualelor, de inspectoratele scolare judetene, de toti factorii care sunt implicati si pe linie didactica, stiintifica, dar si pe linia de administrare a sistemului.

De ce apar in fiecare an probleme cu manualele?

Au fost, de foarte multe ori, sincope, deoarece si mandatele ministrilor au fost foarte scurte. Au fost incepute anumite procese care nu au fost incheiate la timp, ministrii care au preluat functia au preluat in buna masura anumite decizii luate inainte si nu poti sub nicio forma sa intrerupi total dinamica sistemului. Ca ministru ajuns in functie nu poti sa declari ca fiind nule toate deciziile luate de predecesorii tai, dar acele decizii nu au fost indeplinite si atunci apar astfel de probleme care tin de lipsa de predictibilitate si de stabilitate a sistemului.

E nevoie de un mandat mai lung ca sa poti sa rezolvi toate aceste chestiuni. Nu poti sa preiei pur si simplu lucruri care au fost stabilite de un predecesor al tau, care a stat in functie 6 sau 8 luni, uneori chiar mai putin de atat.

Un parinte povestea zilele trecute ca pentru a-si inscrie copilul la o gradinita particulara are nevoie de 600 de lei lunar, iar pentru una de stat de circa 300 de lei lunar. Invatamantul romanesc nu este gratuit, asa cum prevede Constitutia? Cum comentati celebra declaratie a ministrului Liviu Pop?

Va pot raspunde si ca parinte, nu numai ca profesor sau rector de universitate. (...) Nu e obligatoriu intotdeauna ca un cost ridicat al educatiei sa produca si efecte proportionale cu acel cost.

Invatamantul trebuie sa fie gratuit, asa scrie si in Constitutie, iar statul ar trebui sa se implice foarte puternic. Insa, in realitate, nu e un invatamant gratuit. Exista foarte multe costuri reale, dar ascunse, pe care trebuie sa si le asume, sa le plateasca familiile.

De ce nu respectam Constitutia?

Pe de o parte, este vorba despre lipsa de finantare. Nu avem intotdeauna o finantare adecvata pentru ceea ce trebuie sa facem, nu numai pentru ceea ce ne propunem, ci pentru ceea ce este obligatoriu potrivit planului de invatamant.

Dar nu in mai putina masura este si rezultatul unei administrari defectuoase de multe ori a fondurilor pe care le avem, lipsei de cunoastere a unui mod eficient de a face managementul unitatii respective de invatamant.

Descentralizarea sistemului de invatamant, prevazuta inca din 2011, s-a produs in realitate? Acest principiu in alte tari e considerat unul sanatos si da nastere la performante reale.

La noi se intampla si ca nu sunt foarte clar definite aceste notiuni. Ar trebui sa stim foarte bine ce vrem, ce intelegem prin descentralizare. Dar chiar presupunand ca ne-am lamuri si am cadea de acord asupra anumitor sensuri, cred ca ceea ce trebuie sa se intample intr-o perioada relativ scurta este sa se produca un proces de invatare sociala. Adica parintii sa invete ca, atunci cand elevul ajunge in scoala, elevul ramane in continuare in raspunderea parintelui, este in continuare copilul lui si deci parintele are o raspundere juridica, nu numai morala, pentru formarea si educarea copilului sau.

In acelasi timp, scoala trebuie sa se apropie de familie, sa explice mecanismele uneori foarte complexe ale educatiei, sa paraseasca aceasta pozitie de forta si de aroganta, si sa inteleaga ca, daca nu au niste parteneri reali in familie, in parinti, atunci nu pot sa isi indeplineasca aceasta menire sociala de a-i forma pe tineri. Deci cred ca este vorba de o ajustare reciproca a scolii la societate si la familie, si a familiilor la scoli.

Ceea ce se intampla acum este faptul ca destul de multi parinti considera ca scoala este cea care se ocupa de educatie si ca, atat timp cat si-au trimis copiii la scoala, nu au niciun fel de alta obligatie pe care trebuie sa si-o indeplineasca. Adica sa nu mai creeze un mediu propice pentru formarea si educarea copilului, sa il lase pur si simplu in seama institutiei publice.

Sigur ca si inspectoratele ar trebui sa intervina in acest proces de mediere intre familii si scoli si am vazut ca in ultima perioada nu si-au indeplinit misiunea asa cum se cuvine. Cred ca ar trebui regandita menirea si structura acestor institutii.

Cat de afectat de coruptie este sistemul de invatamant romanesc?

Destul de mult. Sigur ca nu avem in vedere doar coruptia in sens financiar, banesc, desi probabil ca exista foarte multe situatii in care sunt solicitate sume de bani pentru a obtine anumite servicii, care ar trebui sa fie de fapt in menirea institutiei scolare.

Dar dincolo de asta, exista si o coruptie de natura sociala si morala - nu sunt bine puse in valoare, nu sunt bine apreciate meritele persoanelor, ci, mai degraba, sunt luate in calcul chestiuni care tin de influenta politica, de anumite relatii personale, chestiuni mai mult sau mai putin subiective si care nu tin de valoarea si de calitatea profesorului si a actului didactic.

Ar trebui sa existe o legislatie foarte clara si o aplicare a normelor de catre cei care gestioneaza sistemul de educatie, finalmente de catre ministrul Educatiei.

Cum comentati faptul ca profesori care iau note foarte proaste la titularizare continua sa predea?

Parerea mea este ca, daca cineva nu poate sa se perfectioneze si arata constant ca nu este capabil sa treaca aceste teste, nu are de ce sa mai fie pastrat in sistem, pentru ca, de fapt, contribuie la deteriorarea sistemului de educatie pe termen lung.

Si probabil ca asa se si face ca avem zeci de mii de tineri care nu ajung sa termine scoala.

De ce avem atat de multe academii si nicio universitate in topurile 500 la nivel international?

Nu avem nicio universitate in Top 500, pentru ca nu exista o politica coerenta din partea Guvernului, a Ministerului Educatiei, astfel incat investitia in resursa umana si investitia materiala in cercetarea stiintifica sa o plaseze acolo. Resursele financiare, resursele general implicate in functionarea universitatilor, comparand cu celelalte universitati care sunt plasate in topuri, nu sunt suficiente pentru a face aceasta strapungere.

Dar daca veti compara cat se cheltuieste cu pozitia relativa a universitatilor noastre in rankinguri, veti vedea ca banii aceia putini pe care ii avem ne plaseaza, totusi, intr-un procent onorabil de primele 3% dintre universitatile lumii.

De pilda, comparand cu alte universitati din regiune, care sunt la fel de mari ca cele din Romania si care primesc fonduri mult mai mari de la stat, veti vedea ca nu sunt plasate mult mai bine decat universitatile romanesti, uneori sunt chiar mai rau.

Lipsa unei preocupari constante si a unei politici coerente de sustinere a acestor universitati are ca rezultat lipsa de eficienta si a calitatii care sa ne propulseze in Top 500.

De ce exista atatea academii? Foarte multi oameni doresc sa aiba o recunoastere sociala, dar nu inteleg ca aceasta recunoastere reala, autentica, nu poate fi facuta decat pe baza calitatii si nu pe baza unor titluri care nu au in spate niciun fel de activitate stiintifica consistenta.

Cum se dezvolta cercetarea romaneasca?

Foarte sinuos si imprevizibil. Au fost anii in care am reusit, si prin argumente pe care le-au adus universitatile mari din Romania care fac cercetare, sa obtinem o finantare care sa permita o anumita munca sustinuta, sistematica a echipelor de cercetatori.

Apoi s-au luat alte masuri, care era clar ca vizau doar folosirea banilor publici cu predilectie de catre universitati care aveau o anumita orientare sau erau intr-o anumita relatie politica.

In felul acesta nu se creeaza un ethos al cercetarii stiintifice, care sa ii motiveze pe cercetatorii foarte tineri si foarte bine pregatiti sa-si lege activitatea profesionala doar de cercetarea stiintifica. Asta face ca unii dintre ei, cei mai buni, sa urmareasca sa plece din tara, sa lucreze in strainatate sau chiar daca stau in Romania sa lucreze pentru firme straine.

Cu siguranta asta diminueaza valoarea universitatilor din Romania. Nu poti sa ai un invatamant de calitate, daca nu ai o cercetare care sa sustina acel program academic de predare si invatare.

Ce efecte credeti ca va avea eliminarea evaluatorilor straini din programele de cercetare si de ce credeti ca s-a luat aceasta masura?

Arata o anumita insularizare si un gen de mentalitate provinciala pe care o avem. Este complet impotriva spiritului stiintific al universitatilor contemporane, care lucreaza in echipe mixte, internationale si in care cercetarea nu se mai face la nivel local, ci intotdeauna cu contributie si cu validare internationala.

Ce ar trebui sa faca societatea romaneasca pentru ca olimpicii si tinerii cercetatori sa nu mai plece in numar atat de mare din tara?

Sa cream conditii decente, pentru ca ei sa isi continue activitatea aici. Sa fie o anumita finantare consistenta si care sa aiba o periodicitate, sa fie previzibila, si in acelasi timp sa incurajam sa lucreze in echipe internationale, in asa fel incat sa nu se simta izolati de mediul international care, de fapt, le-a si conferit aceasta recunoastere prin titlurile de specialisti ca olimpici si cercetatori internationali.

Si sa-i apreciem la adevarata valoare. Societatea sa arate ca ii apreciaza si ca tine la ei.

Cum a fentat Piedone licitațiile. Curtea de Conturi l-a luat la bani mărunți. Nereguli grave și la Direcția Pentru Protecția Copilului
Cum a fentat Piedone licitațiile. Curtea de Conturi l-a luat la bani mărunți. Nereguli grave și la Direcția Pentru Protecția Copilului
Curtea de Conturi a constat la ultimul audit, finalizat la începtutul lunii martie 2024, la Sectorul 5, pentru anul 2022, că instituția condusă de Popescu Piedone a divizat contracte de...
USR acuză Guvernul că se joacă „cu prețurile la energie ca la păcănele”. „Plătim facturi mai mari decât pe piaţa liberă”
USR acuză Guvernul că se joacă „cu prețurile la energie ca la păcănele”. „Plătim facturi mai mari decât pe piaţa liberă”
USR a transmis joi, 28 martie, că Guvernul Ciolacu minte când spune că ia măsuri în favoarea consumatorilor şi că scade facturile românilor. Partidul susține că de fapt Executivul...
#Mircea Dumitru plagiat, #Mircea Dumitru bacalaureat, #Mircea Dumitru lege scolarizare, #renuntare titlu doctorat , #ministrul Educatiei