Politicienii in complicitate cu profesorii darama reforma Educatiei Interviu

Invatamantul romanesc este ineficient, nerelevant pentru piata muncii, inechitabil si de slaba calitate, avem insule de excelenta, dar o mare de mediocritate, afirma profesorul Mircea Miclea, fost ministru al Educatiei.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, Mircea Miclea apreciaza ca in invatamant restauratia este in toi: "Politicienii nostri sunt preocupati de cafteala, nu de rezolvarea problemelor. Demagogia are mai mare pret decat analiza lucida, aduce mai multe voturi".

Pe de alta parte, apreciaza profesorul Miclea, "politicienii pot darama reforma pentru ca sistemul de invatamant e apatic si conservator. Avem o complicitate intre demagogia celor de la putere si conservatorismul celor din sistem".

Mircea Miclea atrage atentia asupra faptului ca profesorii nu au luat atitudine in cazul scandalului de coruptie de la Scoala nr. 10 din Capitala si acuza lehamitea si superficialitatea cu care predau multi profesori si care genereaza lehamitea si superficialitatea elevilor.

"Nu salariile sunt problema principala a invatamantului romanesc. Salariile profesorilor din Finlanda, de pilda, sunt sub media salariilor profesorilor din OECD, dar performantele elevilor finlandezi sunt, constant, cele mai bune din lume", atrage atentia profesorul Mircea Miclea.

La sfarsitul anului trecut au fost operate noi modificari ale Legii Educatiei. Cum le apreciati, atat pe fond cat si sub aspectul formei, adica prin ordonanta de urgenta?

Modificarile facute prin OUG 117/ 2013 sunt de doua tipuri. Unele sunt strict tehnice, de exemplu, extinderea beneficiarilor de tarife reduse la transportul in comun si pentru elevii de scoala profesionala sau posibilitatea redistribuirii la nivel local a sumelor alocate unitatilor de invatamant. Ele puteau fi foarte bine introduse prin Hotarare de Guvern, deci nu era nevoie de OUG.

Altele sunt de substanta si, din pacate, marcheaza pasi inapoi. Primul exemplu: se renunta la finantarea programelor doctorale pe baza de competitie deschisa si se lasa decizia la cheremul ministrului.

Se renunta la ierarhizarea universitatilor si la finantarea lor in functie de pozitia in ierarhie si se revine la vechea finantare, asa-zisa "pe criterii calitative". Am vazut cu totii ce calitate dezastruoasa a produs! Noi renuntam la ierarhizari cand, peste tot in lume, si angajatorii si guvernele cer ierarhizari, tocmai pentru a aloca eficient banul public. Nicio problema; nu ne mai ierarhizam noi, o sa ne ierarhizeze altii oricum si o sa ne trezim in coada clasamentelor.

Al doilea exemplu: in Legea educatiei nationale era o legatura stricta intre autonomie si responsabilitatea publica a unei universitati. Adica, iti respect autonomia, dar dai socoteala in fata societatii in legatura cu eficienta activitatii tale. Daca incalci legea si esti ineficient, nu mai ai acces la finantare din banul public. Acum se abroga acest articol. Mesajul comunicat in subsidiar este acesta: nu va mai sinchisiti voi cu calitatea, cu respectarea legilor si cu eficientizarea, ca noi oricum va dam bani publici!

Al treilea exemplu: toate datele statistice arata ca avem cel mai ridicat abandon scolar din Europa si ca rata cea mai mare de abandon se produce in ciclul de invatamant obligatoriu, la trecerea de la clasa a VIII-a la a IX-a. Copiii din familii defavorizate din mediul rural ori nu au bani sa mearga la liceu, ori nu promoveaza examenul si renunta la scoala.

Masura logica, pusa in LEN, a fost de a introduce clasa pregatitoare, de a cobori clasa a IX-a la gimnaziu si de a da examenul national dupa clasa a IX-a, adica dupa finalizarea invatamantului obligatoriu. Creezi astfel mult mai multe sanse ca toti elevii sa termine invatamantul obligatoriu si sa nu abandoneze scoala. Ca sa nu mai vorbim ca acest sistem (clasa pregatitoare + 9 ani de invatamant primar x gimnazial + 3 ani de liceu) este exact sistemul finlandez, cel mai performant din lume. Acum se ignora toate datele statistice, toate analizele internationale si se revine la vechiul model.

Nu-mi face nicio placere sa fac aceste critici. Nu pot insa sa nu am un sentiment de amaraciune cand vad ca logica si dovezile empirice sunt anulate printr-o invartitura de pix.

Dupa succesivele modificari ale Legii Educatiei, mai ales la nivelul invatamantului universitar, mai putem vorbi despre o reforma a invatamantului?

Restauratia e in toi. Pe de o parte, prin ordonante de urgenta, sunt abrogate acele prevederi care creau mecanisme de insanatosire a sistemului. Pe de alta parte, unele prevederi esentiale nu sunt neaparat modificate, ci, pur si simplu, nu se pun in aplicare.

De pilda, nu se aloca 6% din PIB pentru educatie, desi este prevazut in lege; nu se instaleaza Consiliul de administratie in scoli, format in majoritate din parinti si reprezentanti ai comunitatii locale, prin care se puteau rezolva urgent cazuri de spaga sau de umilire a parintilor ca cele de la Scoala 10 din Bucuresti, desi e pus in lege. As putea da si alte exemple.

Cum explicati aceasta furie a politicului de a demola reforma educatiei? Cu atat mai mult cu cat, teoretic, exista un Pact National pentru acest domeniu.

Pactul s-a bazat pe o diagnoza stiintifica a sistemului de invatamant. Acolo am semnalat principalele probleme si solutii. Apoi, aceste solutii au fost discutate cu toate partidele parlamentare, au fost cuprinse in Pactul National pentru Educatie. Acesta a fost semnat de toate partidele parlamentare, de sindicate si de 15 ONG-uri reprezentative.

Din Pact s-a derivat o Strategie si apoi Legea Educatiei Nationale. Am crezut ca o procedura riguros fundamentata va pune capat disputelor politicianiste. Ce iluzie! Politicienii nostri sunt preocupati de cafteala, nu de rezolvarea problemelor. Demagogia are mai mare pret decat analiza lucida, aduce mai multe voturi.

Pe de alta parte, politicienii pot darama reforma pentru ca sistemul de invatamant e apatic si conservator. Desi mai avem o minoritate de profesori excelenti, majoritatea covarsitoare a cadrelor didactice este de un conservatorism atroce. Avem o complicitate intre demagogia celor de la putere si conservatorismul celor din sistem.

Rezultatele testelor PISA au fost din nou foarte proaste. Este nereformarea programelor, demers despre care se vorbeste de ani de zile, principala explicatie?

Principala cauza a rezultatelor foarte proaste la testele PISA este calitatea foarte proasta a predarii si a evaluarii la clasa. Altfel cum putem explica faptul ca 1 din 3 elevi nu promoveaza evaluarea nationala si ca 1 din 2 nu iau bacalaureatul, dar in catalog au note mari? Evident, e nevoie si de un curriculum modernizat si de finantare, dar un profesor foarte bun cu un curriculum prost poate face un elev bine pregatit. Invers, un curriculum excelent pe mana unor profesori lamentabili produce rezultate lamentabile.

Mi-a atras atentia faptul ca, potrivit testelor PISA, elevii romani se simt foarte singuri si total nemotivati la scoala. Cum se traduce aceasta stare, as spune depresiva?

Cand preda, un profesor nu transmite numai cunostinte, ci si o anumita atitudine fata de disciplina predata. Lehamitea si superficialitatea cu care el imi preda produce lehamitea si superficialitatea cu care eu invat. Daca tu, care predai, nu-ti faci treaba ca lumea, de ce sa mi-o fac eu, care invat?

Calitatea slaba a corpului didactic este pusa mai ales pe seama salariilor mici. Daca maine profesorii ar avea salarii cu 50% mai mari, conform unei legi niciodata aplicate, situatia s-ar imbunatati pe masura?

Nu, nicidecum. In 2005, salariile profesorilor universitari s-au dublat fata de 2004. Rezultatul a fost nul! Cei care erau neperformanti au continuat sa fie neperformanti, pe salariu dublu. Se poate verifica acest lucru pe date statistice. Salariile profesorilor din Finlanda, de pilda, sunt sub media salariilor profesorilor din OECD, dar performantele elevilor finlandezi sunt, constant, cele mai bune din lume.

Ati demisionat din functia de ministru pentru ca Educatia nu a primit procentul legal din PIB. Este acreditata ideea ca 6% din PIB ar aduce salarii mai mari pentru corpul didactic. Cred ca este o viziune simplista. Pentru ce ar avea nevoie Educatia romaneasca de bani mai multi, de investitii?

Actualmente, salariile profesorilor din Romania reprezinta 0,90 din PIB/ cap de locuitor; la nivelul UE, salariul profesorilor reprezinta 1,10 din PIB/ capita. Deci, ca sa fim la media UE e necesara o crestere salariala. Este insa mult mai importanta diferentierea salarizarii: profesorii buni sa fie mult mai bine platiti decat cei slabi.

Principala investitie necesara acum in educatie este o platforma de invatare. Luam, pentru fiecare materie, cei mai buni profesori din tara, le filmam lectiile si modul in care organizeaza continuturile de invatare (exemple, probleme, tipuri de exercitii etc.) si le punem pe Internet. Astfel, fiecare copil poate avea acces la predarea celor mai buni profesori, nu numai la ce face cel care e in fata lui la clasa.

Scandalul de la Scoala 10 din Bucuresti este simptomatic pentru invatamantul romanesc sau doar un accident, un caz izolat?

Din pacate, nu e un caz izolat. Cel mai trist mi se pare faptul ca profesorii nu au luat atitudine fata de acest caz. Ma asteptam sa fie primii care, in numele deontologiei profesionale, pentru a-si apara prestigiul profesional, sa ia pozitie. Cel putin pana acum, nu am vazut nicio atitudine ferma, ceea ce spune multe despre mentalitatea din interiorul invatamantului.

Daca ar fi sa evaluati invatamantul romanesc asa cum un medic evalueaza un pacient, cum ar suna acest diagnostic? Care sunt cele mai grave boli?

Am pus odata un diagnostic, in Raportul Romania educatiei, Romania cercetarii (2007): ca invatamantul romanesc este ineficient, nerelevant pentru piata muncii, inechitabil si de slaba calitate. Am spus ca avem insule de excelenta, dar o mare de mediocritate. Am fost pus la zid pentru acest diagnostic. Din pacate, tot ce s-a intamplat de atunci incoace (rezultatele la testele PISA, la testele nationale, la bacalaureat) au confirmat acest diagnostic. Ar fi fost mai bine sa n-am dreptate. Acum as pune acelasi diagnostic, cu riscul de a fi iarasi pus la zid.

Daca maine ati redeveni ministrul Educatiei, care ar fi primele masuri de urgenta pe care le-ati lua? De unde ati incepe tratamentul marelui bolnav?

Ca ministru, daca n-ai sprijin politic, poti realiza putine lucruri si acelea dand cu pumnul in masa. Va spun din experienta proprie. Dar, presupunand ca exista acest sprijin politic, as descentraliza rapid sistemul: as lasa scolile sa-si angajeze si sa-si concedieze profesorii, iar Consiliul de administratie sa monitorizeze activitatea directorilor, in baza unei metodologii transparente. Cred ca beneficiarii directi (elevii si parintii) sunt cei mai interesati ca invatamantul sa fie eficient, relevant, echitabil si de calitate.

Apoi, as identifica profesorii excelenti din sistem si as face platforma de care vorbeam. Pe urma, as ierarhiza universitatile si le-as desfiinta pe cele slabe. Ma opresc aici. Cred ca problemele sistemului de invatamant s-au acutizat si s-au cronicizat atat de mult, incat un ministru, singur, nu le poate rezolva. Un partid cu o majoritate parlamentara ar putea insa sa le rezolve. Numai ca, in politica e lume multa, oameni putini.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...