Mircea Sandu a castigat, luni, un nou mandat in fruntea fotbalului romaesc. "Nasul" a obtinut 192 de voturi, nici multe insa nici putine, in timp ce adversarul sau, Constantin Iacov, a adunat 67. S-a votat bine.
Sandu nu a fost ales cu larga majoritate cu care ne asteptam inaintea alegerilor iar Iacov si-a facut simtita prezenta la acest scrutin cu un scor ce a depasit chiar si cele mai optimiste estimari.
Trebuie sa recunoastem ca e votul perfect, unul care demonstreaza chibitilor ca "Nasul" fotbalului romanesc nu este dictator, asa cum a fost acuzat in pseudo campania electorala. De asemenea, toti cei care spuneau ca presedintele forului roman a oferit mita electorala la chindia din preziua alegerilor isi musca acum limba, deoarece membrii Adunarii Generale au dovedit ca nu pot fi corupti cu o sarma si un pahar de vin.
Cheia acestor alegeri, la fel ca in urma cu 4 ani, a stat in Marin Condescu si in voturile celor 40-50 de cluburi aflate in sfera sa de influenta. Daca in anul 2005 liderul din Valea Jiului a decis practic invingatorul din disputa Sandu - Gica Popescu, in 2010, cluburile "minerilor" au facut dovada libertatii votului in sanul unei federatii considerata pana acum extre de disciplinata.
Constantin Iacov si-a reconfirmat cu aceasta ocazie faima de "luptator impotriva sistemului ticalosit", chiar daca si-a indulcit mult tonul in ceea ce-l priveste pe "eternul dusman" Dumitru Dragomir, si a castigat mult la capitolul imagine si notorietate, fiind sigurul om care a indraznit sa se lupte cu Mircea Sandu.
Chiar si membrii Adunarii Generale a FRF au iesit bine, ei fiind cazati la un hotel de lux, ospatandu-se pe banii federatiei si votand, variat, dar pentru continuitate.
Ce ramane in urma dupa acest tur de scrutin? Dincolo de felicitarile lui Platini sau Blater, dincolo de cele 1860 de meciuri ale nationalei trambitate de Sandu ca realizari personale, dincolo de atmosfera relaxata, usor smechereasca, a unor participanti importanti, in frunte cu Dumitru Dragomir, ramane o perioada de 4 ani in care iubitorii fotbalului din tara noastra nu mai au nicio speranta.
Oricine ar fi venit in locul lui Sandu, Iacov, Gica Popescu sau altcineva, ar fi suportat presiunea publica in ceea ce priveste indeplinirea promisiunilor din campanie. Respectivul ar fi fost fara indoiala urecheat, criticat, mai mult sau mai putin vehement, i s-ar fi reamintit periodic punctele de program pe ca trebuia sa le realizeze. Cu Mircea Sandu e o alta poveste. Aflat de 20 de ani in fruntea FRF, "Nasul" a dat masura capacitatii sale, astfel ca in noul sau mandat nu exista niciun fel de asteptari.
Desi seful fotbalului romanesc a prezentat un program complex, ce prevede proiecte ample, nimeni nu se asteapta ca ele sa fie mai mult decat vorbe in vant. Daca macar o parte din ele vor fi realizate, ar fi un bonus, daca nu, nu, si nimeni nu ar comenta.
Toata lumea va astepta alegerile din 2014, la care Sandu a anuntat deja ca intentioneaza sa candideze, petrecerea din ziua premergatoare scrutinului si un nou vot perfect.