Omul care conteaza

Vorbim prea rar despre oameni care conteaza in istoria universala. Si niciodata despre raul intransigentei noastre nu intru totul justificate fata de omul de langa noi si fata de jurnalisti de notorietate ca Moise Guran.

Un om care a contat, universal, a fost Raul Wallenberg, eroul suedez, care, inainte de a fi arestat acum exact 75 de ani, iar apoi incarcerat, torturat si ucis in Rusia comunistilor lui Stalin, salvase mii de oameni de la exterminarea pregatita evreilor de nazistii lui Hitler si Himmler.

Avem nevoie de repere ca Wallenberg pentru a intelege multe. De pilda, fizionomia raului totalitar nazist ori comunist, in toata hidosenia si monstruozitatea ambelor, de vreme ce, in martiriul curajosului diplomat suedez, regimurile stalinist si hitlerist care au insangerat lumea, transformand Europa intr-un vast cimitir, au mai colaborat o data, "fructuos". Fie si, altfel decat la 23 august 1939, involuntar.

Mai intelegem din exemplara viata a lui Wallenberg ca e de datoria noastra sa combatem raul totalitar chiar si cu pretul libertatii si vietii noastre. Chiar si cu pretul neintelegerii cailor impenetrabile ale Providentei. Nu stim exact de ce a ales Wallenberg sa-si puna viata in pericol, sfidandu-i pe asasinii lui Eichmann, pe care salvatorul suedez ii isterizase si ii exasperase la Budapesta, salvand, in masa, evrei.

Sa se fi temut el oare, ca moasele refuzand porunca faraonului de a ucide prunci evrei, mai mult de Cel Sfant, laudat fie numele Sau, decat de moarte? Mai lesne comprehensibile sunt altele. De pilda, ca exista multe feluri, inclusiv unele mai putin dramatice, de a face binele.

De pilda, explicandu-se, pe intelesul oricui, complicatele mecanisme ale economiei si politicii intr-o lume tot mai complexa. Si, totusi, nu sunt multi jurnalisti economici sau politici realmente buni. In spatiul romanesc sunt foarte putini.

Moise Guran era unul dintre ei. Recent, ziaristul, care si-a castigat si faima de a combate eficient cleptocratia anti-meritocrata, dragniota, a anuntat ca renunta la jurnalism spre a se lansa intr-o cariera politica in USR.

Declaratia a starnit delir: s-au napustit asupra lui acuze, recriminari, reprosuri si dispute pasionate. Ca si cum a-ti dura o cariera politica intr-un partid democratic ar fi ceva jenant. Ca si cum a pune umarul, politic, la edificarea unui stat democratic si de drept intr-o Romanie condusa pana de curand de canalii analfabete, o tara care are nevoie ca de aer de politicieni onesti, credibili si competenti, n-ar fi o fapta de solidaritate, ci una profund reprobabila.

Ca si cum meseria de politician ar fi in sine, indiferent cum o exerciti, un scandal, iar orice om politic si de stat, inclusiv cei care, ca Iuliu Maniu, s-au jertfit, platind pentru asumarea libertatii cu viata in lagarele sau temnitele naziste si comuniste, ar fi fost nu eroi si martiri, ci ticalosi.

Ca si cum n-ar fi existat ziaristi in spatiul anglo-saxon, spre care se orienteaza orice model deontologic respectabil pentru un jurnalism curat, care sa ajung importanti oameni politici sau de stat. Ca Churchill sau Boris Johnson.

La rigoare, jurnalismul poate oferi scoala si terenul deprinderii teoretice si practice a unei eficiente si corecte gestiuni a treburilor Cetatii. Daca jurnalismul romanesc cinstit si bun tinde, dupa decenii de presa oligarhizata, sa fie la pamant, nu mai putin insetata de profesionisti competenti e distrusa clasa politica romaneasca.

Acestea nu inseamna ca schimbarea de macaz efectuata de Moise Guran n-ar fi grevata de probleme.

La urma urmei, jurnalistul insusi profesa cu vehementa, in 2015, o convingere situata complet alaturea cu drumul. I se parea atunci ca nimic n-ar fi, chipurile, mai detestabil, decat "un jurnalist care-si abandoneaza meseria pentru a intra in politica" si ca jurnalistii care o fac "comit o indecenta fata de profesie, fata de ei insisi si fata de public".

Or, situat la antipodul acestei intransigente convingeri, pasul sau actual il dezavueaza si-l discrediteaza. Iar discreditarea poate fi deopotriva fatala pentru un jurnalist si pentru politician.

De pilda, pentru ex-ziaristul care-si risca integritatea, daca in calitate de jurnalist si moderator e banuit ca il consiliaza si-l partineste pe un tovaras de partid.

Se amplifica astfel reverberatiile prejudecatilor multora in legatura cu ceea ce unii cred, eronat, a fi o datorie de neutralitate a jurnalistului. Or, jurnalistul are datoria de a informa corect, complet si echilibrat, evidentiind toate punctele de vedere ale unei chestiuni.

Dar una e sa publice stiri si analize, alta sa-si exprime opinia. La care, evident, are dreptul. Una e, apoi, sa lucreze intr-o democratie solida, condusa prin frecvente alternante la putere de partide democratice, situate fie la dreapta, fie la stanga, dar intotdeauna in proximitatea centrului politic.

Cu totul altceva e sa se confrunte, ca ziarist, cu tiranii criminale, cu miscari extremiste si teroriste, cu un regim autoritar, dictatorial sau totalitar.

In aceste cazuri, a tacea neutru, impartial si echidistant nu-i ce pare. E a lua partea raului. E a fi complice. E putinul de care, potrivit unei adevarate vorbe, "are nevoie raul, ca sa triumfe".

Orice s-ar crede despre standardele meseriei de ziarist, e gresit si imoral sa se sustina ca jurnalismul si activitatea politica sunt in orice situatie incompatibile.

Conteaza orice om. Nu numai reperele universale ca Wallenberg. Ori personalitati proeminente pe plan national si european ca Iuliu Maniu. Dar conteaza si intelectualii publici ai Romaniei.

De speriat, in context, e ca, mai ales daca au avut imprudenta de a se situa la dreapta de centrul politic, acestor oameni li se cere, imperativ si necrutator, sa fi fost si sa ramana infailibili. Sa-i fereasca Cerul sa fi gresit vreodata.

Ca nu vor mai conta oricate merite ar avea. La iertare nu se vor putea astepta. Nu mai putin totalitari decat nazistii si comunistii, inchizitorii se vor ridica fara mila sa le ceara capul pe loc.

Petre M. Iancu

AUR și partidul lui Șoșoacă, în scădere, în intenția de vot la alegerile europarlamentare. Cum arată topul, cu mai puțin de două luni înainte de alegeri SONDAJ

Alianţa PSD-PNL este creditată că 46,6% din intenţiile de vot la alegerile europarlamentare, AUR cu 16,7%, iar Alianţa Dreapta Unită cu 13,8%, conform unui sondaj realizat de INSCOP în luna...

Efectul renunțării coaliției la medicului Cârstoiu: Gabriela Firea va candida la București din partea PSD. PNL va merge separat cu Sebastian Burduja la alegeri

PSD şi PNL au decis să candideze separat la Primăria Capitalei. Coaliția de guvernare a renunțat luni seara, 22 aprilie, la candidatura lui Cătălin Cîrstoiu. Gabriela Firea şi Sebastian...