Marea salariada

Fie ca e prost intocmita si deci greu de aplicat unitar si corect, fie ca e corect aplicata, dar total neconcordanta cu promisiunile anterioare, intrarea in vigoare a legii salarizarii bugetarilor a creat mari tensiuni.

Multi oameni, (nu putem sti cat de multi pentru ca exagerarile televiziunilor nu sunt credibile) pretind ca au primit pentru luna ianuarie bani mai putini decat primeau anul trecut.

Ministerul Muncii sustine ca sunt greseli, provocate in mod special de incadrari eronate. Este varianta pe care o sustine, din Opozitie, si fostul ministru al Muncii, Marian Sarbu, care garanteaza ca legea, elaborata in timpul ministeriatului sau, nu permite, intr-adevar, scaderea salariilor. Vom vedea daca este intr-adevar vorba despre erori individuale sau despre o minciuna.

Cert este ca marea salariada a dat prilejul scoaterii la iveala a banilor care se cheltuie in zona posturilor politizate si a clientelei politice. Politizarea costa Romania mai scump decat toate sporurile bugetarilor de prin spitale sau scoli.

La venirea guvernului Boc, zeci de functionari au fost dati afara din posturi caldute si bine platite de prin institutii publice, in frunte cu cancelaria prim-ministrului si deconcentrate. In locul lor au fost numiti oameni ai actualei puteri. Disponibilizatii au dat in judecata guvernul si, in majoritatea cazurilor, au castigat, caci niciodata puterea judecatoreasca nu a fost mai inversunata impotriva detinatorilor puterii executive.

Asa se face ca acum pe foarte multe astfel de posturi avem doi titulari: cel disponibilizat, care a castigat procesul, si cel numit de guvern. Amandoi primesc leafa. In plus, cel disponibilizat ilegal trebuie sa primeasca salariile din urma si, uneori, chiar despagubiri. Ieftin ca braga!

Dar sistemul "pleaca ai vostri, vin ai nostri" nu a fost inventat de PD-L. Absolut toate guvernele au procedat la fel. PSD nu a iertat vreun reprezentant al Opozitiei nici macar ca femeie de serviciu, iar PNL a dublat schema bugetarilor, pentru a-si multumi toti clientii.

Solutia ar fi depolitizarea acestor posturi, care sa nu mai depinda de schimbarile de guvern si sa fie ocupate de profesionisti. Traian Basescu spune ca politizarea nu ar trebui sa coboare mai jos de secretarii de stat, dar PD-L da ordonanta dupa ordonata, cu frecventa cu care sunt declarate neconstitutionale, de repolitizare a prefectilor.

Dar cele mai "grase" pozitii sunt in cadrul bancilor de stat si al organismelor care supravegheaza piata financiara din Romania, de tipul CNVM, Comisia de supraveghere a asigurarilor, Comisia de supraveghere a pensiilor private sau Fondul Proprietatea.

Premierul nu a suflat o vorba despre cei doi titulari pe un un post politic, insa s-a avantat impotriva salariului presedintelui Eximbank, Ionut Costea, cumnatul lui Mircea Geoana, caruia vrea sa-i reduca salariul la 1.000 de euro. Ionut Costea se declara de acord, dar doar daca va fi redus si salariul presedintelui CEC.

Presa a pus ochii pe salariul lui Mugur Isarescu, uimindu-se ca guvernatorul BNR castiga peste 8.000 de euro pe luna. A venit apoi randul membrilor Comisiei de supraveghere a asigurarilor care-si stabilesc singuri lefurile, in functie de nivelul pietei.

Toate sunt populisme ridicole. Cum sa platesti un presedinte de banca cu mai putini bani decat primeste in bancile private un ofiter de credite. Un presedinte de banca are pe mana sume uriase si tentatii pe masura, iar un salariu ridicol nu este decat un mod de a asipra incompetenti sau corupti.

Despre salariul lui Mugur Isarescu ce sa mai vorbim? Cam cat ar trebui sa primeasca lunar omul care semenaza pe banconotele Romaniei, care are in mana cursul de schimb si care a asigurat ani de zile mentinerea tarii pe linia de plutire? Sunt zeci de tari care ar plati oricat pentru a avea in fruntea banci centrale o personalitate de un asemenea calibru, iar in Romania salariul sau, nici macar tulburator, a ajuns subiect de discutie.

La fel si in cazul memebrilor organismului care supravegheaza piata financiara. Conditiile salarizarii acestora au fost convenite cu organismele internationale, tocami pentru ca au o pozitie cheie si trebuie sa fie extrem de greu vulnerabili la mita. In plus, teoretic ar trebui sa fie profesionisti de cel mai greu calibru, oameni pe care, teoretic din nou, este bataie pe piata si nu pot fi pastrati cu maruntis. Prestatia lor, este, teoretic, pe masura lefurilor. Aici nu functioneaza princpiul "atat ne premitem sa-i platim", ci "nu ne permitem sa-i platim mai putin".

Dar sunt toti cei aflati in astfel de functii profesionisti de mare calibru? Foarte putini, in frunte, desigur, cu Mugur Isarescu. Cei mai multi insa, sunt astfel recompensati pentru activitatea poltica, sunt clienti politici, sunt prieteni sau rude ale decidentilor politici, sunt sau reprezinta sponsori importanti ai partidului. Nu salariile lor reprezinta marea problema, ci competenta si felul in care au ajuns in functiile respective.

Ca sa revenim la exemplul premierului, nu salariul presedintelui Eximbank este revoltator, ci numirea in aceasta functie a cumnatului presedintelui partidului (pe atunci) de guvernamant. Nu salariul trebuie redus, ci banii ar trebui incasati de un om care sa-i merite cu adevarat.

Mai mult de jumătate dintre români votează la europarlamentare cu candidatul preferat la primărie. Ce procente ar putea obține partidele SONDAJ

PSD este creditat cu 28,4% din intenţiile de vot la alegerile pentru consiliile locale, PNL cu 26,7%, AUR cu 14,4%, conform unui sondaj realizat de INSCOP la comanda News.ro, în luna aprilie,...

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...