Unul dintre acei cantareti ai deceniilor trecute, care s-au intrecut in popularitate cu Edith Piaf sau cu Mirelle Mathieu, se nastea la 22 mai 1924 si a evoluat pe scena sub numele Charles Aznavour, mai usor de pronuntat pentru francezi decat cel pe care l-a primit la nastere: Chahnour Vaghinag Aznavourian.
Opinia contemporanilor: n-are voce
Numele spune de la inceput ca familia acestui cetatean francez era de origine armeana. Tatal emigrase din Armenia, mama din Turcia, iar el s-a nascut in Franta din intamplare: parintii asteptau cu nerabare o viza pentru America atunci cand mama viitorului Charles a aflat ca este insarcinata si n-a mai indraznit sa se expuna riscurilor unui voiaj peste ocean, dupa ce, cu circa un deceniu in urma, tocmai se scufundase Titanicul.
Familia, daca isi pusese in minte sa emigreze, nu o ducea chiar pe roze. Tatal, fiu de bucatar, deschisese la Paris un mic restaurant, frecventat de imigranti, dar ii placea sa dea mici concerte in restaurantul sau, impreuna cu sotia. Isi facusera o a doua profesie, cantand. Cum obisnuiesc sa spuna francezii, aveau "un violon d'Ingres".
In aceasta atmosfera, micul Charles incerca si el sa faca pe cantaretul si pe actorul, dand chiar un mic concert la varsta de noua ani. Contemporanii au observant ca are ureche muzicala si capacitate de a interpreta, dar opinia lor era ca "n-are voce".
O sansoneta "neinspirata"
Avea 22 de ani, cand s-a facut remarcat de Edith Piaf. Ea l-a incurajat. Formand un mic duo cu pianistul Pierre Roch, au insotit-o intr-un turneu prin Franta si SUA, cu oarecare reusita atistica, dar fara mare succes de casa. Charles Aznavour nu era decat un biet cantaret sarac.
Intre 1950 si 1955, s-a remarcat insa prin compozitie: a compus mai multe melodii pentru celebrul Gilbert Becault. Din aceasta perioada, i-a ramas pana astazi manuscrisul cu notite personale, in care se plangea despe el insusi: "Sunt coplesit de handicapuri. Ma dezavantajeaza vocea, statura, gesturile, lipsa de cultura, prea putina scoala, sinceritatea si lipsa de personalitate. Cel mai grav este faptul ca vocea e asa cum e, nu pot s-o schimb, iar profesorii m-au sfatuit sa ma las de cantat".
Intr-adevar, cu vocea sa, Aznavour nu putea ajunge cantaret de opera, de opereta sau macar de lieduri. Dar nici nu visa asa ceva. El va deveni mai curand "un deseur" decat un cantaret, ceea ce ii va prinde foarte bine.
Anul 1956 a fost momentul cand, la varsta de 32 de ani, a marcat primul mare succes si a devenit deodata vedeta. S-a trezit in aceasta ipostaza dupa un recital la Cassablanca, soldat cu o reactie fara precedent din partea publicului si a presei.
Intors la Paris, un nou recital a ridicat in picioare sala Alhambra, cunoscuta pentru pulicul ei pretentios. Sansoneta lui, intitulata "Je m'voyais deja" va ajunge fredonata pe buzele tuturor.
Culmea este ca sansoneta fusese compusa cu un timp in urma intr-un bar din Bruxelles pentru Yves Montand, dar acesta a refuzat-o ca "neinspirata".
Drumul spre glorie merge din treapta in treapta
Din acel moment, contractele au inceput sa se tina lant, iar Charles Aznavour devenea, din vedeta, o mare presonalitate artistica a Europei, iar apoi a lumii. Dintr-un artist sarac, ajunsese unul din cei mai bogati interpreti de pe mapamond.
In 1988, cand un cumplit cutremur a lovit Armenia, si-a permis sa aloce o suma fabuloasa din averea sa, spre a sprijini material sinistratii din tara de origine a inaintasilor sai. Nu era numai bogat, ci si filantrop.
Anii treceau si interpretul inainta in varsta. In anul 2005 s-a hotarat sa se retraga, organizand in acest scop un turneu de adio in America de Nord - Statele Unite si Canada.
Dar solicitarile continuau si n-a incetat sa cante. In 2011, dadea mai multe concerte in sala Olimpya din Paris si unul in sala de spectacole din Kremlin.
In toata cariera sa i s-au vandut peste 100 de milioane de inregistrari in toata lumea, a compus peste o mie de cantece si a jucat in peste 60 de filme.