Intr-o discretie nemeritata, scurta speranta de reformare a Educatiei isi cam da obstescul sfarsit. Curtea Constitutionala a trantit Legea Educatiei Nationale in urma sesizarii PNL, din cauza catorva articole socotite in contradictie cu legea fundamentala.
Cea dintai prevedere sanctionata este cea care interzicea directorilor de scoli sa fie membri de partid, dupa modelul magistratilor, de exemplu.
Cine e de vina pentru ratarea acestei reforme? Din nefericire cam toti factorii politici si tocmai aceasta culpa comuna nu da mari sperante pentru viitor.
Primii vinovati sunt, desigur, cei care au intocmit o lege cu hibe letale. Nu este pentru prima data gand ne ciocnim de astfel de slabiciuni grave ale fostului cabinet, condus, culmea, de un profesor de drept. E drept, incriminarea incompatibilitatilor politice ale directorilor de scoli este foarte discutabila.
Intr-o tara normala, o asemenea incompatibilitate nu este necesara, dar in Romania, unde politica spurca tot ce atinge, ea era o conditie sine qua non pentru un invatamant liber. Politizarea este, de altfel, una dintre cauzele mediocritatii in care se zbate invatamantul romanesc.
Dupa cum nu cred ca judecatorii constitutionali, selectati de partide si, in mare parte, ei insisi fosti membri de partid, recompensanti astfel pentru merite politice, ar fi mari adepti ai depolitizarii institutiilor. Dar dincolo de asta, legea e lege si guvernul este responsabil pentru neconstitutionalitatea legii.
Ministrul Educatiei si premierul poarta cea mai mare responsabilitate. Ecaterina Andronescu a facut tot ce a putut ca sa saboteze aceasta lege, pentru ca viziunea sa este una antireformista. A facut o lege pe genunchi, fortata sa introduca in ea principii ale comisiei Miclea care-i stateau in gat. Intr-o asemenea viteza si bulibaseala, existau toate riscurile ca legea sa aiba o multime de vulnerabilitati, chiar daca, lucru improbabil, d-na Andronescu nu ar fi intentionat sa o saboteze.
Dar cum de a ajuns Legea Educatiei Nationale pe mana d-nei Andronescu? Pentru ca in decembrie anul trecut PD-L a cedat Educatia social democratilor, desi un proiect esential al lui Traian Basescu era tocmai reforma acestui domeniu, iar comisia Miclea lucra de zor la pachetul reformist.
Si atunci de ce nu s-a batut PD-L ca la Rovine sa puna mana pe acest minister pentru a declansa reforma? Pentru ca in decembrie anul trecut, Educatia era un cartof clocotit dupa ce toate partidele votasera, iar presedintele promulgase legea inaplicabila care majora cu 50% salariile profesorilor. A fost trimisa la inaintare Ecaterina Andonescu, de altfel initiatoarea legii, pentru a... nu aplica majorarea.
Dar in incercarea de a scapa de efectele unui populism impardonabil de campanie, PD-L si Traian Basescu au ratat sansa de a face o reforma serioasa a Educatiei, pentru ca nici ultimul naiv nu-si putea imagina ca Ecaterina Andronescu, personificarea antireformismului, va face asa ceva.
Dar nici liberalii nu sunt inocenti in povestea educatiei. Au avut un ministru catastrofal, in cei patru ani de guvernare nu au fost in stare nici macar sa schiteze o reforma a unui invatamant ajuns, potrivit tuturor studiilor internationale, complet irelevant. Iar atacul la depolitizarea pe care o contine aceasta prima lege reformista nu este deloc onorabil pentru un partid de dreapta.
Iar suspiciunea ca au atacat legea doar pentru ca Traian Basescu sa nu si-o poata trece in bilantul mandatului este si mai putin onorabila. Prin aerisirea programelor si regandirea intregii structuri a invatamantului, noua lege, chiar asa imperfecta, era o sansa care, iata, a fost refuzata in primul rand elevilor si, in perpectiva, chiar viitorului acestei tari.
Si ma indoiesc ca post electoral, scapati de sub presiunea bilanturilor si a voturilor, viitorii guvernanti, chiar daca ei vor fi democrat liberali, vor face o prioritate din corectarea si promovarea legii intr-o forma corecta.
Dar, domnilor si doamnelor, elevii ce vina au?
Salariile sunt mici raportat la cheltuielile lunare... Vezi tot
-... Vezi tot