Nu-l executati pe Mutu. Cel putin nu inca.
Asa cum era de asteptat, pentru cei care au inteles deja cum functioneaza fotbalul de la noi, umilinta inregistrata de echipa nationala in fata Serbiei a fost justificata. S-a gasit tapul ispasitor, vinovatul vinovatilor si tot ce mai lipseste este stalpul unde sa fie executat.
E drept ca nici varful Fiorentinei nu a dat dovada de prea multa minte petrecand, desi e poate mult spus petrecere, inainte si dupa partida de la Belgrad. Cu toate astea, a sparge sparge oalele esecului in capul unui singur jucator, hai sa zicem doi daca il socotim si pe "printul" Adrian Cristea, tradeaza o nesimtire si un tupeu fara limite.
Ar trebui ca macar in aceste momente sa fim sinceri cu noi. Nationala a aratat jalnic pe Marakana si asta nu i se poate imputa lui Mutu. Chiar si cu Messi in locul "Briliantului" ma indoiesc ca soarta disputei ar fi fost alta. Nu cred ca Ghioane ar fi pasat si el catre coechipieri, nu cred ca Dani Coman ar fi parat suturile pe coltul scurt si nu cred ca Lucescu jr. ar fi oferit indicatii tactice in loc sa stea inmarmurit pe banca tehnica.
Chiar si asa, Mutu a fost pus la zid iar celelalte probleme, infinit mai mari decat doua escapade din cantonament, au fost trecute, pentru a cata oara, sub tacere.
De fapt, staff-ul FRF pare maestru in gasitul scuzelor si mai putin in rezolvarea problemelor pentru care este platit.
Daca de data asta vina apartine lui Mutu, sa ne amintim ca in trecut nereusitele echipei nationale au fost puse in seama gazonului nisipos, mocirlos, prea verde sau cu prea multa iarba, a arbirajului partinitor sau, de ce nu, a alinierii nefavorabile a planetelor.
Binenteles ca Mircea Sandu, Ionut Lupescu si restul celor care ocupa de ani de zile birouri pe la FRF nu au nicio vina si, daca acum magareata a cazut pe Mutu, ar trebui sa ne asteptam ca in viitoarea campanie de calificare sa ne resemnam cu gandul ca nu avem valoare, ca afara e prea frig sau ca apa minerala nu a avut suficiente bule.