Craciunul, intre Ceausescu si noi insine (Opinii)

Cu 22 de ani in urma, la trei zile dupa 22 decembrie, romanii aveau parte de un Craciun cum nici prin gand nu le trecea. In chiar prima zi a sarbatorii, singurul sef de stat pe care-l cunoscusera cu adevarat cei mai multi dintre ei, Nicolae Ceausescu, era executat. Fara veste, fara un proces adevarat.

Ce au crezut atunci cei mai multi dintre romani a fost ca, in ciuda modului brutal in care se dusese cel pe care atat de multi il urau, sarbatorile vor fi excelente de atunci incolo. Ca vom trai bine, ca vom trai ca-n Vest si ca toate lucrurile urate pe care le traiau au fost din vina comunismului,

N-a fost asa. N-a fost deloc asa. Nu doar sarbatorile au fost grele pentru multe, multe milioane de romani, ci si restul zilelor. Au crezut ca va fi bine. Unii au crezut ca va le va merge de-a dreptul excelent. Nu-i asa. Unii cred ca suntem din ce in ce mai individualisti, mai cinici, mai inclinati spre cautarea fericirii in insularizare. Chiar si sarbatorile si-au pierdut, de la an la an, valoarea sentimentala, semnificatia si spiritualitatea. Din 25 decembrie 1989 incoace, de cand romanii au crezut ca "totul s-a incheiat", vedem ca nu e chiar asa. Nu s-a incheiat totul, din contra. Sfarsitul istoriei n-a venit pentru Romania.

Multi au crezut ca e un blestem venit din faptul ca ne-am executat liderul chiar de Craciun. Cu siguranta, nu e un blestem. Poate fi o dovada a faptului ca Revolutia romana s-a produs haotic, ca un grup a preluat puterea din senin si ca pana si el a fost atat de speriat, slab si plin de complicitati incat a trebuit sa-l omoare pe dictatorul deja lipsit de putere. Insa noi ne-am facut vietile dupa moartea lui Nicolae Ceausescu. Ii putem reprosa ca ne-a lasat mostenirea unui din cele mai inchise state comuniste din Europa, ca a distrus multe din partile sanatoase ale societatii si multe alte lucruri.

Restul insa, felul in care am stiut sa mergem mai departe, tine insa de noi insine. De ce am stiut sa facem pentru noi, pentru cei din jur si pentru tara. Ba nu, nu pentru tara. Suna ciudat, fals si de-a dreptul ceausist. Sa zicem, ce am reusit pentru binele comun. Sau "normalitate", cum se numeste noul "El Dorado" al romanilor.

Si ce am reusit? Sa zicem ca bilantul e mixt, in ciuda corului de bocitoare care se lamenteaza ca si cum am trai in cea mai rea tara din lume. Si ca si cum ne-am indrepta direct spre prapastie. Ce am reusit de la caderea lui Ceausescu incoace, dincolo de a da vina chiar pe paratul Ceausescu pentru toate relelel, indiferent ca sunt cele pe care le-am mostenit de la el sau unele care nu au nicio legatura ?

Singurul lucru care ne face romani

Ce a ramas?

Teoretic, Craciunul inseamna speranta, bucurie, traditii. Mai stiu romanii sa se bucure de ele? Da. Cat de cat, dar n-a murit totul. Oricat consumerism am vedea, oricata uitare a traditiilor, oricate gesturi care nu amintesc deloc de Craciun, sarbatoarea e inca sarbatoare pentru noi. Sigur, de mult Craciunul nu mai e o sarbatoare religioasa. Sau doar o sarbatoare religioasa.

Dar e inca, in ciuda a ceea ce s-ar spune, parte din fibra natiunii romane. Inca ne strangem in familie de Craciun, inca ne bucuram de el, inca e prilej sau pretext in viata noastra. Oricum ar sta lucrurile, oricat am fi pierdut din ceea ce insemna odata Craciunul, oricat ar fi de mult in pierdere de semnificatie profunda, a mai ramas ceva.

Suntem dominati de consumerism, cum spun unii? Sarbatoarea a devenit comerciala? Clar, absolut. La fel ca totul in vietile noastre, asa ca nu ar fi o problema. Nu asta e problema, nu asta strica ceea ce unii numesc "spritul Craciunului". Cel mult, putem sa-l stricam noi, cu toate problemele noastre, transferate oriunde, oricum in vietile noastre. Dar nu-l stricam de tot. Craciunul e inca parte din noi.

Cat despre noi, ca societate care a sperat intr-un bine infinit de la Craciunul acela in care l-am impuscat pe Ceausescu? Orice ar spune oricine, n-avem de ce sa nu ramanem optimisti. Romania, asa schiopatand, cu pasi inapoi, cu mici sau mari mizerii si tragedii care apar in viata oricarui popor, da inainte.

Suntem mai bogati decat in 1999 si cu mult mai destepti decat in 1992. Suntem mai aproape de Vest ca oricand, orice ar spune propovaduitorii unei "varste de aur" in care era mai bine. Suntem in Europa si facem Europa. Suntem mai greu de pacalit de catre politicieni decat eram oricand in istoria noastra. Suntem mai informati, mai bine hraniti, mai educati si cu sanse mai mari decat am fost vreodata.

Nu suntem ce se spera in Craciunul in care am sperat ca istoria s-a terminat, dar nici pe departe intr-o tragedie. Avem de ce sa ne uitam cu incredere in viitor.

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...

Ungaria dă asigurări că susține aderarea deplină a României la Schengen. Măsurile decise în urma vizitei lui Cătălin Predoiu la Budapesta VIDEO

Ungaria va continua să susţină accederea României în spaţiul Schengen cu frontierele terestre în acest an, a transmis ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, în urma unei...