Desi mort, comunismul se lupta cu americanii

Autor: Teodor Baconschi - doctor in antropologie religioasa si istorie comparata a religiilor
Vineri, 26 Februarie 2016, ora 12:16
11083 citiri

Ceausescu a fost un campion al "neamestecului in treburile interne." Ideea era simpla: nimeni nu are dreptul sa-i spuna ca a distrus o tara pe care el o considera, ca orice paranoic rupt de realitate, fericita si indestulata.

Ca in povestea "Hainelor cele noi ale imparatului", aparatul de propaganda ii intretinea lui Pingelica sentimentul ca orice spune "propaganda imperialista" (Radio Europa Libera etc.) e denigrare, invidie si atac nemeritat.

Sunt convins ca liderul comunist chiar credea in Minciunea Absoluta a Sistemului. Daca n-ar fi fost asa, si-ar fi corectat erorile inainte ca acestea sa devina, asa cum s-a vazut, fatale.

La fel de neplacut surprins eram, cand aveam 20 de ani si ma chinuiam sa emigrez, atunci cand vedeam, mai peste tot, semne cu "fotografiatul interzis". De fapt, totul intra in sfera mereu mai rapace a interdictiei. Pentru a-si intretine iluzia controlului, Sistemul strangea surubul social fara sa anticipeze fisurarea inevitabila a vasului pus sub o prea mare presiune.

Pe scurt, o combinatie variabila de prostie, agresivitate si orbire ideologica. Pentru ca, sa fim onesti: ce era de ascuns? Doar mizeria populatiei, dezastrul infrastructurii, oroarea cultului personalitatii, falimentul economic si gravul decalaj tehnologic in comparatie cu orice stat din lumea libera.

Tot pe acest fond de negare a realitatii aparuse si supradimensionarea aparatului represiv: trupele de securitate, USLA, militie, asa-numitele "garzi patriotice", plus armata obisnuita, cu toate armele sale (ruginite) semnalau, laolalata, militarizarea regimului.

Acesti ieniceri bolsevici tocau resurse, supravegheau populatia, mentineau un climat de cetate asediata, de pericol iminent, mai ceva ca in "Desertul tatarilor". Enorme resurse umane risipite in munci agricole, pe santierul Casei Poporului, dar si pentru controlul reciproc.

Au aparut sute de analize ale comunismului, pana in faza lui terminala, dar inca asteptam istoricul roman care sa publice o radiografie a Curtii Nebunului, precum aceea dedicata lui Stalin de catre Simon Sebag Montefiore.

Am constatat cu oroare, zilele trecute, ca aceasta psihologie a "neamestecului in treburile interne" are inca destui adepti in Romania secolului 21, la 26 de ani dupa caderea lui Ceausescu: s-ar spune ca, intr-adevar, "old habits die hard."

De pilda, in scandalul A3-ANAF-Justitie, care a regrupat societatea romaneasca in directia restauratiei comunistoide de rit voiculescian sau, dimpotriva, de partea atlantismului democratic.

Am observat cu totii - unii dintre noi cu un mare sentiment de usurare - ca, la un moment dat, Ambasada SUA de la Bucuresti s-a pronuntat, fara echivoc, in favoarea aplicarii legii, mentionand ca in tevatura amintita nu era vorba despre libertatea de exprimare, ci de domnia legii, cu scopul recuperarii unor imense prejudicii create prin coruptie.

Stiu ca exista national-comunisti reciclati in eurosceptici, care vad insasi Uniunea Europeana ca pe o... "noua URSS." Ei bine, tot asa, exista national-comunisti excitati de un anti-americanism sumar, de grota. Sa nu se bage in treburile noastre interne, tovarasi! De ce alte ambasade, precum cea a Luxemburgului, nu spun nimic? Cine se cred americanii astia? Ne dau lectii? Nu vad ca nici la ei nu-i raiul pe pamant? - si tot asa, "ad nauseam."

Asa este, dragi tovarasi! Si pe vremea Impuscatului, Aristide Buhoiu, plimbaret prin lumea capitalista, filma cutare homeless newyorkez pentru a pune in valoare "grija pentru om" a oranduirii socialiste!

Se cuvine sa spunem lucrurilor pe nume: americanii ne-au bombardat ca aliati ai lui Hitler. Am pierdut razboiul. Am fost invadati de rusi, pentru ca Occidentul l-a menajat tactic pe Stalin, fostul aliat anti-nazist. Apoi a urmat Razboiul Rece, incheiat, dupa 45 de ani de distopie bolsevica genocidala, prin implozia URSS.

Romania, cu dictatura ei de tip asiatic, a schimbat regimul intr-o baie de sange, pentru care nimeni nu a platit, pana azi. Apoi a fost condusa de forte nostalgice, implicate violent in transferul de privilegii dinspre fosta nomenclatura catre casta emergenta a capitalistilor de cumetrie statala: "de la noi, catre noi", cum ar veni.

Deschiderea strategica spre NATO si dorinta de integrare in UE au venit tarziu, oarecum fortat: muream altfel. Si mai era si contextul regional: toate statele fostului bloc comunist virasera geopolitic cu 180%, era cam greu sa facem figura aparte, in pofida "exceptionalismului" daco-roman.

In conditiile astea dure, cenusii, periferice, poate chiar agonice, decizia SUA de a trage noua frontiera a Occidentului pe Prut si la Marea Neagra a fost salutara pentru dezvoltarea noastra economica si democratica. Fara aceasta receptivitate americana, Bucurestiul ar fi ramas in zona gri, precum statele din Parteneriatul Estic (recent decedat).

Dar chiar si asa ne-am tot dat in petic. Am fost prezenti in teatrele de operatiuni NATO - felicitari eroicilor nostri militari profesionisti - dar cu amenajarea democratiei interne am facut un pas inainte, doi inapoi.

Un traseu ezitant, in zig-zag, punctat de avansuri timide si reculuri dramatice. Si am mai reusit ceva, tipic de asemenea pentru noi: sa simulam reformele, sa schimbam placa, sa practicam sloganul atlantist. Nu sunt chiar majoritari demnitarii romani care, prin educatie, parcurs profesional si set de valori interiorizate, sa fi devenit realmente filo-atlantisti. Pentru prea multi, partida a fost jucata la cacealma. Iar proba faptelor i-a dovedit pe multi ca adversari ai statului de drept, ai separarii puterilor si societatii civile.

Iata de ce busola dereglata a democratiei noastre are nevoie, periodica, de arbitrajul pedagogic venit din partea principalilor nostri aliati strategici. Am citit de-a lungul timpului absolut toate comunicatele diplomatice sau declaratiile ambasadorilor americani la Bucuresti: n-au fost niciodata partizane. Au putut fi astfel rastalmacite doar de catre partizanii atacului la adresa statului de drept.

In realitate, toate mesajele au fost negresit prietenoase, pedagogice si discrete, necesitand lectura interliniara a expertilor in relatii externe. Si nici macar nu-i vorba de relatii externe aici: prin Parteneriatul stategic, prin angajamentul din NATO, prin exercitiile militare la Marea Neagra, prin infrastructura scutului anti-racheta suntem deja in spatiul de aparare a unor valori comune.

Raman consecvent acestei viziuni despre Romania, chiar daca intru in coliziune cu aparatorii "neamestecului in treburile interne".

Teodor Baconschi este doctor in antropologie religioasa si istorie comparata a religilor, Universite Paris Sorbonne - Paris IV.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Boloş, despre taxa pe boală: "Cel care stă în concediu medical primeşte mai mulţi bani decât atunci când este la serviciu"
Boloş, despre taxa pe boală: "Cel care stă în concediu medical primeşte mai mulţi bani decât atunci când este la serviciu"
Ministrul de Finanţe Marcel Boloş a explicat, joi, 28 martie, că numărul mare de concedii medicale nu asigură sustenabilitatea bugetului asigurărilor sociale. Declarația vine în...
Membru USR, agresat când strângea semnături, în București: ”Au rupt câteva liste, noi vom strânge şi mai multe”
Membru USR, agresat când strângea semnături, în București: ”Au rupt câteva liste, noi vom strânge şi mai multe”
USR anunţă că, miercuri, un membru USR a fost agresat în timp ce strângea semnături în zona Lujerului din Sectorul 6, Bucureşti. ”Ieri, un membru USR a fost agresat în timp ce...
#Baconschi Ceausescu amestec treburi interne, #Tariceanu forte ostile , #comunism