Cum a castigat Ceausescu un miliard de marci din vanzarea sasilor

Fost deputat CDU (crestin-democrati), doctorul in stiinte juridice Heinz Guenther Huesch, povesteste cum, intre anii 1968-1989, a negociat cu regimul comunist din Romania "vanzarea" a peste 200.000 de etnici germani.

La inceput, Romania nu a acceptat decat bani pesin, inregistrarile platilor cash fiind facute de Dr Ewald Garlepp, avocat si notar la Stuttgart, a carui sarcina era aceea de a-l introduce pe Huesch la partenerii romani de negocieri. Mai tarziu, platile s-au efectuat prin cec-uri iar si mai tarziu prin transfer, scrie ziarul german Siebenbuergische Zeitung, citat de Agerpres si preluat de Romania Libera.

In negocierile cu Romania era vorba in esenta de doua aspecte. Pe de o parte, Romania trebuia sa se oblige sa lase sa plece in Germania un anumit numar de etnici germani intr-o anumita perioada de timp.

In al doilea rand, partea germana trebuia sa se oblige ca va plati Romaniei o anumita suma pentru fiecare german plecat.

11 ore de negocieri pentru o persoana

Conform lui Huesch, numarul de runde de negocieri purtate de el depaseste 1.000, aceasta daca sunt socotite si cele neoficiale, care aveau loc cu interpretul, in germana, de obicei in preziua negocierilor oficiale. Nu exista nicaieri in vreun acord vreo mentiune de tipul: "Tratat intre RFG si RSR", ci doar numele personal al lui Huesch sau expresia abstracta "partea germana-partea romana".

De la prima runda de negocieri era clar ca partea romana vroia bani, pentru fiecare aprobare de plecare trebuind platit, in functie de categorii: muncitori simpli, muncitori calificati, persoane cu studii sau pensionari, sumele fiind si ele diferite.

De la inceput, partea romana a cerut un avans in valoare de 200.000 de marci germane, ceea ce era mult pe atunci. La deosebiri mari de pareri s-a ajuns in ce priveste clasificarea. Un muncitor agricol care a condus un tractor era din punct de vedere al romanilor deja un specialist. Cea mai lunga negociere a durat, isi aminteste Huesch, 11 ore pentru o persoana.

Inmanarea banilor nu se facea niciodata in Romania, ci la Paris, Viena, Roma, Stockholm sau Copenhaga. Se platea cu bancnote de 1.000 de marci care, intr-o discutie comuna, la banca Commerzbank, vizavi de biroul de avocatura Huesch, erau numarati, pusi in plic si sigilati cu sigiliul bancii. Apoi, Huesch isi punea sigiliul de avocat, bancnotele fiind astfel inmanate in plicuri.

Fiecare bancnota de 1.000 de marci era notata dupa numarul de serie iar lista era data comanditarului, adica guvernul federal. Suma platita Romaniei intre 1968 si 1989 este estimata de autorul articolului, in urma studiilor din arhivele politice ale Ministerului german de Externe, la peste un miliard de marci germane.

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...

Ungaria dă asigurări că susține aderarea deplină a României la Schengen. Măsurile decise în urma vizitei lui Cătălin Predoiu la Budapesta VIDEO

Ungaria va continua să susţină accederea României în spaţiul Schengen cu frontierele terestre în acest an, a transmis ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, în urma unei...