The Guardian: Povestea unei familii sacrificate in lupta cu regimul Ceausescu

Povestea scriitoarei Carmen Bugan si a familiei sale, care au fost terorizati de regimul dictatorului Nicolae Ceausescu, in Romania anilor '80, ca alte milioane de romani, a fost redata pe larg de presa externa.

Articolul publicat de britanicii de la The Guardian prezinta modul in care se desfasura viata familiei lui Carmen Bugan, in anii '80, in Romania lui Ceausescu.

Tatal lui Carmen, Ion, compunea noaptea pamflete democratice, in care critica regimul lui Nicolae Ceausescu, pe care le ingropa apoi in gradina, iar in 1983 si-a luat cel mai bun costum si a plecat la Bucuresti, in calatoria ce urma sa schimbe viata familiei sale.

Si-a parcat Dacia rosie pe o strada aglomerata a Capitalei, montand pancarte pe care scria "Criminalule, nu vrem sa ne conduci" sau alta, pentru fortele de ordine din tara, "Ce aperi mai mult, dinastia Ceausescu sau drepturile si liberatatile omului?".

In varsta de 12 ani si ramasa acasa, Carmen credea ca tatal sau va muri din cauza protestului impotriva regimului ceausist. Scriitoarea s-a simtit "abandonata", fiind convinsa ca era o misiune sinucigasa, ca nu merita sacrificiul tatalui sau pentru niciun ideal politic.

Sotia lui Ion, Mioara, se afla in spital, ca urmare a complicatiilor aparute dupa nasterea fratelui mai mic al lui Carmen, care a ramas cu bunica ei, fiind nevoita sa aiba de-a face cu anchetele Securitatii. Politia comunista le-a interogat, le-a intors casa cu susul in jos, in incercarea de a gasi dovezi ale actiunilor lui Ion, iar Carmen nu stia daca acesta mai traieste sau nu.

23 de ani mai tarziu, Carmen este o scriitoare care traieste la granita dintre Franta si Elvetia si care a scris o carte de memorii, "Burying the Typewriter", care reda o poveste despre copilarie.

Deoarece parintii ei aveau o bacanie, ea a vazut inca de mica rafturile golindu-se de alimente, micsorarea ratiilor sau cozile la care stateau cei care doreau sa cumpere alimentele.

Carmen a povestit cum a descoperit dovezile despre modul de protest al parintilor ei, in timp ce tatal ei ingropa masina de scris in gradina, iar ziua auzea povesti despre disidenti anticomunisti, pe postul de radio Europa Libera.

Era acum ori niciodata

Povestind despre actiunile tatalui, Carmen Bugan afirma ca "era acum ori niciodata, era un lucru disperat". "El intelegea riscurile. Stia tot despre tortura, despre faptul ca era urmarit sau despre faptul ca va fi pedepsit pentru ideologiile sale politice", a spus scriitoarea, afirmand ca tatal era pregatit insa pentru sacrificiu.

Ion nu a fost ucis, dar a fost trimis la inchisoare, iar in casa lor au fost instalate microfoane. Membrii familiei nu mai puteau sa vorbeasca liber in casa lor, despre ce simteau, iar prietenii si familia erau nevoiti sa informeze Securitatea despre actiunile lor.

Profesorii i-au persecutat pe copii, elevii erau instigati sa ii agreseze, iar dupa ce politia a gasit masina de scris ingropata in gradina, mama lui Carmen a fost data afara din invatamant si obligata sa divorteze de Ion.

Acesta a fost eliberat in 1987, dar Carmen spune ca inchisoarea, reprosurile si regretele i-au unit pe membrii familiei. Regimul i-a apropiat, dar nu mai puteau sa aiba incredere in prieteni sau in ceilalti oameni.

"Am simtit ca suntem ca cinci degete de la o mana, nu mai puteam face niciunul ceva fara sa aiba nevoie de ajutorul celorlalti", a spus Carmen Bugan, referindu-se la parintii sai, la frate si la sora.

Ea marturisit ca au fost fortati sa aiba incredere unii in altii, "un sentiment foarte rar in viata". "Am cladit o relatie foarte apropiata intre noi. Puteam sa ne citim gandurile. Fiecare dintre noi era umbra celorlalti", a relatata scriitoarea.

La 18 ani, Carmen a cerut azil politic ambasadei Statelor Unite ale Americii in Bucuresti. Ulterior a aflat ca tatal sau a fost numit "prizonierul politic al lunii", in 1986, de catre Amnesty International. Iar tocmai aceasta notorietate a tatalui sau in Occident a determinat autoritatile comuniste sa provoace disparitia familiei.

Fuga in Iugoslavia si doza de Coca-Cola otravita

Plecati din tara cu trenul, trecand granita in Iugoslavia, un pasager le-a oferit o doza de Coca-Cola, iar tatal i-a cerut acestuia sa bea primul, de teama ca bautura ar putea fi otravita. Iar cand au baut, au baut "ca si cand ar fi fost apa sfintita", marturiseste Carmen Bugan.

Dupa ce toti s-au stabilit in statul Michigan, in luna noiembrie 1989, Carmen inca era terorizata si credea ca Martorii lui Iehova erau agenti ai Securitatii, aflati pe urmele ei.

La Craciunul din 1989 a avut loc o "eliberare psihica", iar familia Bugan a dansat, a plans si a strigat in fata televizoarelor, dupa Revolutia din Romania, in urma careia Ceausescu a fost inlaturat.

Dupa 1990, tatal sau a vrut sa se intoarca in tara, dar copiii si sotia au insistat ca acesta sa ramana in SUA. Carmen spune ca s-au simtit oameni obositi, care nu mai aveau la ce sa se intoarca in Romania.

Refugiati politic si imigranti model, fiecare si-a gasit un loc de munca in America. Carmen a fost prima, la 19 ani a inceput sa lucreze intr-un restaurant, mama si sora ei au devenit asistente medicale, tatal administratorul unei scoli, iar fratele lupta in armata americana din Afganistan.

Dupa ce a studiat la universitati americane, Carmen a devenit scriitoare, vorbind in cartle sale despre copilarie si Securitate. Ea a aflat apoi ca tatal sau era urmarit inca din 1961, cu nume de cod Andronic.

In prezent, Carmen este in continuare apropiata de parintii sai, pensionari, dar le vine greu sa vorbeasca despre Romania. Ea locuieste la granita dintre Franta si Elvetia, iar sotul sau lucreaza la CERN.

Carmen se simte bine psihologic ca locuieste si poate sa mearga "in doua tari". Iar uneori se simte pe jumatate rusinata ca este romanca, chiar si la 23 de ani distanta de la fuga din tara. Ea mai are doi prieteni in Romania, dar se intreaba care a fost trecutul acestora, daca au facut sau nu parte dintre informatori sau din politia secreta.

"Chiar vreau sa ma intorc? Este Romania Soarele, iar eu sunt ca o tulpina de floarea soarelui?", se intreaba Carmen Bugan, care simte dorinta de a relua contactele cu tara in care s-a nascut. Iar cartile ei au ca subiect Romania.

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....

Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"

Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...