PDl, a fi sau a nu fi? (Opinii)

Asa cum am previzionat, la PDL a inceput hora demisiilor. Intreaga conducere, incepand cu mult controversata Elena Udrea si terminand cu presedintele in exercitiu al partidului, Emil Boc, si-au depus mandatele in seara "cutitelor lungi" prin care PDL s-a auto-decapitat ca urmare a rezultatelor dezamagitoare din recentele alegeri.

Orice s-ar spune si orice ar fi determinat aceasta decizie, ea este salutara si fara precedent in istoria politica recenta a tarii, o istorie in care demisia de onoare a fost o institutie mai degraba inexistenta si in care politicienii perdanti au uitat de cele mai multe ori sa traga consecintele insucceselor sau nesansei lor.

Cel mai adesea au incercat sa se derobeze de raspunderi rostind doar fraza goala de continut: "Imi asum raspunderea!", dupa care au incercat sa se eternizeze pe pozitiile lor.

Este adevarat ca nici Emil Boc n-a avut initial intentia sa demisioneze, intr-un fel justificat oarecum de victoria prestigioasa de la Cluj. Dar Clujul e una si infrangerea pe tara e alta. Si tot adevarat este ca nu toti din cei implicati si-au asumat decis aceasta hotarare, ba, au evocat ipoteza revenirii lor pe functii.

Inclusiv intentia de a ocupa locul lasat liber de Emil Boc. Ca si cum numai acesta ar fi fost vinovat de cele intamplate si nu toata structura de conducere.

Ceea ce pare la prima vedere un dezastru poate sa fie paradoxal o sansa de salvare a unui partid de existenta caruia se leaga singura oportunitate ce se poate intrezari de a avea o opozitie viabila in Romania in niste momente in care se aud discret ecouri ale unor tendinte si tentatii totalitare.

Fiindca in perspectiva, apropiata de certitudine, ca USL sa castige tot de aceasta maniera parlamentarele si in situatia ca Traian Basescu este deposedat tot mai mult de prerogativele prezidentiale, ar fi o comedie neagra ca opozitia sa fie reprezentata doar de, sa zicem, PP-DD.

Intrebarea de baraj este insa daca PDL va reusi schimbarea la fata. Pentru ca o simpla operatiune cosmetica de ascundere a ridurilor nu va ajunge. Mariile Lor, electorii romani, sunt cu capsa prea bine pusa, prea bine preparati si montati contra fostilor guvernanti, pentru ca sa accepte altceva decat schimbari radicale si operatii chirurgicale din care sa rezulte un partid cu totul schimbat fata de ceea ce s-a vazut pana acum.

Este iluzoriu, pe de alta parte, pentru militantii partidului sa spere cumva la perpetuarea procentelor actuale si, eventual, la augmentarea lor pana la limita unui 20% pana la toamna pe fondul unor eventuale insuccese si inabilitati ale actualului executiv. Asta, deoarece orice guvernare beneficiaza la inceput de efectul asa-numitului "car triumfal", vreun an sau chiar mai mult, de la preluarea puterii.

Mai degraba subzista pentru PDL riscul de a-si diminua si mai mult procentele pana la limita de la care se va pune problema viabilitatii sale ca partid politic. Pentru ca actualele procente, chiar asa amarate, cum sunt, au fost obtinute mai ales pe "barba" proprie a candidatilor si adesea sub culorile si siglele unor aliante fantomatice locale. Si sa tnu uitam oportunismul consacrat al alesilor care migreaza incetul cu incetul spre zonele caldute si mai bine remunerate ale puterii.

In consecinta problema care se pune pentru PDL este cea a supravietuirii, nu a unor orgolii personale sau de grup. De aceea este in interesul sau sa procedeze cu mult tact si inteligenta la conclavurile care urmeaza. Iar principala problema este una de persoane.

Cine va putea sa preia carma? Greu de spus! E mai usor de intuit cine ar trebui sa se tina mai departe. Baronetul central si local, cei cu pete de imagine, demoazelele care confunda scena politica cu podiumurile paradelor de moda, cei depasiti de vreme, dar si junii cu cas la gura, agramatii, incultii, indivizii fara studii, fara profesie si palmares, care au bantuit copios prin partid si prin listele de candidati.

Trebuie sa existe o solutie de compromis intre vechi si nou, intre politica de principii si real-politic, intre intelectualitate si pragmatism. Oamenii exista, trebuie doar sa fie identificati si acceptati. Si solutia MRU poate sa fie viabila, cu conditia ca acesta sa se hotarasca ce vrea si sa lase initiativele civice celor dedicati. Nu se poate si in caruta si in teleguta. Dar MRU nu e unica solutie.

Tinta noului PDL, daca se va naste, sunt cohortele de indecisi, cei care nu prea inghit nici farsa USL-ista, nici oferta de pana acum a PDL, un segment cuprinzator de electorat care vrea o adevarata alternativa, poate chiar la nivel de nume si stindard. Dreapta are nevoie de un partid, dupa cum democratia are nevoie de o opozitie semnificativa si credibila.

Va fi acesta noul PDL? Depinde numai de el!

Ciolacu vrea reducerea atribuțiilor primarului general: Dependența edililor de sector nu trebuie să fie atât de mare VIDEO

Premierul Marcel Ciolacu a declarat miercuri că este nevoie de o lege specială a Capitalei şi că "este evident" că dependenţa primarilor de sector "nu trebuie să fie atât de mare de...

Grindeanu, avertisment pentru Piedone: ”Votanţii de stânga, într-o proporţie covârşitoare, merg către candidatul nostru”

Prim-vicepreşedintele PSD, Sorin Grindeanu, a declarat, miercuri, 24 aprilie, că soluţia pe care PSD a adoptat-o, de a candida Gabriela Firea, le dă o anumită siguranţă că votanţii de...