PDL pe tobogan Opinii)

Nu era greu de anticipat ca la alegerile locale ce tocmai s-au incheiat principalul castigator sa fie USL.

Toate sondajele de opinie o acreditau ca fiind formatiunea cu cele mai bune sanse de a obtine o majoritate a optiunilor, de natura sa evoce victoriile zdrobitoare ale FSN in perioada sa de glorie, atunci cand contra-competitoarele sale nu faceau decat oficiul de a ilustra proaspata (sa zicem) democratie care tocmai se instaurase pe meleagurile carpatine.

La ora redactarii acestor randuri, atunci cand se opereaza primele bilanturi, surprinde totusi amploarea acestei victorii, aproape nesperata chiar de beneficiarii ei si neintrezarita de pagubasi, adica de PDL si chiar de fostii sai aliaai, precum UDMR.

De unde PDL vehicula ca fiind satisfacatoare procente de vreo 25%, in ansamblu rezultatele obtinute se situeaza cu vreo 10% sub aceasta aspiratie, fapt care contureaza cele mai negre premonitii pentru la toamna. Dupa cum ne putem aminti, PNTCD a patit o tarsenie asemanatoare la vremea sa.

Sa incercam insa sa deslusim de ce s-a intamplat astfel!

Un prim raspuns si cel mai confortabil, inclusiv pentru activul PDL, este ca acest lucru a fost cauzat de curbele de sacrificiu pe care le-a impus cu ceva timp in urma pentru a salva echilibrele macro-economice ale tarii. Din perspectiva derularii evenimentelor ulterioare, a fost in cele din urma o masura salutara, altfel impartaseam astazi soarta ingrata a altor tari ceva mai rasarite ca noi din arealul UE.

O masura salutara, dar sinucigasa din punct de vedere politic, pentru ca omul nu te iarta daca-i iei ceea ce el crede ca e dreptul lui inalienabil. Masura a fost si cu totul lipsita de abilitate si tact, considerandu-se poate ca romanul rabda si ca iubirea sa de partidul conducator e atat de mare, incat surclaseaza disconfortul specific. Acum, post-festum, se realizeaza ca operatia putea fi facuta mai cu schepsis, de exemplu prin pastrarea cifrelor de salarizare si prin utilizarea mecanismelor inflatiei controlate. Adica ceea ce se cam intampla acum.

Imprejurarea de mai sus nu explica insa decat partial acest insucces aproape fara precedent. Ei i s-a adaugat intr-o proportie posibil covarsitoare ipocrizia, coruptia, incompetenta care au inflorit si ele sub vechea administratie care promitea sa aduca altceva decat se afirma ca avusesem pana atunci. Caci sacrificiile sunt suportabile doar atunci cand ele se aplica tuturor. Ori, nu s-a intamplat astfel. Echipele de privilegiati s-au schimbat, dar in rest metehnele s-au perpetuat si pe alocuri s-au amplificat.

Interventia sporadica a justitiei care, este adevarat, a fost lasata sa actioneze, nu a avut nici pe departe efectele generalizate care se sperau, din cauza limitelor sistemului insusi, dependent si debitor al mai vechilor si mai noilor corupti. Chiar vocea, de multe ori bine intentionata a sefului statului, a rasunat adesea ca un strigat in desert.

Celor de mai sus li s-a adaugat in multiple cazuri si sfidarea cu care unii lideri au actionat, in raport cu electoratul. Mentinerea in prim plan a unor figuri impopulare sau detestate, promovarea in functii pe criterii clientelare si marginalizarea vocilor care indemnau la o revolutie morala in partid. (Inclusiv a cadrelor provenite din fostul Partid Liberal Democrat.)

Sfidarile au culminat cu celebra gafa a lui Traian Basescu, constand in conflictul declarat cu Raed Arafat, creatorul SMURD, moment care a marcat inscrierea pe o panta vadit descendenta a PDL.

Un rol important in acest traiect l-au avut niste trusturi de presa adversare, cu o buna audienta, precum si o lipsa de comunicare vadita cu publicul.

Ce ar mai putea acul PDL sa intreprinda? Daca, bineinteles, are vreo intentie sa supravietuiasca.

In primul rand demisii! Nenumarate! Incluzand toti liderii de varf si locali care au o responsabilitate pentru aceasta infrangere fara precedent. Si, cam au! Apoi curatarea randurilor, de venali si corupti. Partial se vor curata si spontan migrand spre invingatori. Identificarea unei formule partinice de genul unei uniuni de dreapta si poate chiar renuntarea la nume si sigla. Gasirea unor lideri credibili si carismatici din noua generatie care sa preia carma.

In rest, rabdare si tutun!

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...