Cine si ce compromite dreapta?

La aproape un an si jumatate de la alegerile locale si un an de le cele parlamentare, dreapta e pretutindeni, daca te iei dupa liderii autoproclamati de dreapta, si nicaieri, daca le cauti ideologia si programele.

Statistic, partidele de dreapta din afara arcului guvernamental se afla tot la mijlocul drumului ca si anul trecut: s-au pornit furtunos spre castigarea puterii, dar au ratat-o rusinos. Din pacate, nici cifrele din sondajele actuale nu prevad o schimbare cat de mica in favoarea lor.

Cine si ce impiedica lansarea dreptei?

La o prima constatare, se vede cu claritate ca nu sunt in stare, din cauza partizanatului exacerbat si a schimbarilor de umori ale lui Traian Basescu, sa realizeze o corecta si salutara diagnoza politica a starii actuale de fapt, de aceea nu pot stabili o agenda publica sumara a perioadei urmatoare, un minimum ideologic si programatic.

Nici macar nu vor sa recunoasca realitatea existentei tot pe culoarul de dreapta a PNL, aflat momentan la guvernare, iluzionandu-se ca ei sunt singurii reprezentanti ai dreptei, ca si cum dreapta asta n-ar tine cont de perceptia publica sau ar fi un certificat de premianti si de buna purtare. O asemenea patalama imaginara ii indrituieste sa se creada singurii apti sa conduca Romania.

Partide de orgolii

Ei bine, impaunarea cu o doza hipertrofiata de aroganta le paralizeaza orice incercare de a deveni credibili. Caci dreapta asta noua e formata numai din lideri cu foarte mari pretentii. Priviti aparitiile publice ale candidatilor autoprezentati pana acum la prezidentiale si veti intelege. Cu totii vor unificarea dreptei, dar cu o singura conditie: ei sa fie jupanii, ei sa fie candidatii, ei sa-i mosteneasca pozitia dlui Basescu. Or asa ceva da extraordinar de prost la electorat, satul de batalii pentru intaietate si influenta din '90 incoace.

Nu cred ca e posibil ca atatia membri seriosi si necompromisi ai PDL vor accepta pofta de putere si veleitarismul unor insi ca Mihai-Razvan Ungureanu, care se tine grapa de candidatura la prezidentiale de vreo doi ani, dar se face de ras in fata intregului Parlament, blamandu-si propria ordonanta de urgenta.

Ca si ceilalti doi, Catalin Predoiu si Gheorghe Falca isi inchipuie ca e de ajuns sa ne fericeasca cu propriile imagini de barbati ghizdavi ca alegatorii sa le si dea votul. Pana acum stim sigur doar un lucru: ca sunt cotropiti de pofta de a ocupa jiltul de la Cotroceni. Cat despre ce vor face ei acolo ori habar nu au, ori tin secret.

E vorba de credibilitate

La o privire atenta, se observa ca, luate impreuna, aceste formatiuni care vor cu orice pret culoarul de dreapta nu depasesc procentele de credibilitate ale presedintelui Basescu, iar daca se vor cantona in continuare in conul acesta de penumbra, sanse de depasire a impasului la viitoarele urne nu prea sunt. In plus, lipsa de credibilitate vine si din dezbinare, din atacuri gratuite si contre ale unora impotriva altora. Nimic nou. De boala asta sufera si cei de la Putere.

Insa viitorul dreptei este amenintat de o adevarata nenorocire venind din trecut: dupa guvernari haotice si o catastrofala gestionare a situatiei de criza, s-ar cere macar un semn de penitenta. Caci moda increzutilor si a salvatorilor de pripas a disparut.

Astfel, la un an si jumatate de la alegeri, nu si-au precizat corect si cinstit pozitia fata de guvernele Boc si MRU, iar electoratul nu a uitat si nu vrea sa le ierte ipocrizia: nu poti repeta la nesfarsit ca ai scos tara din criza prin amputari salariale de pana la 40% cand se vede cu claritate din rapoartele Curtii de Conturi si ale altor organe ca respectiva perioada a fost un adevarat dezmat pe bani publici.

Partid fara ideologie si programe = partid fara identitate

Desi este destul de tardiv, aceste formatiuni de dreapta trebuie sa se aseze la aceeasi masa si, pe langa stabilirea unor raporturi interne foarte clare si transparente, sa incerce sa umple de continut identitatea afisata de dreapta, fara de care, singurul atu in alegeri le va ramane acela al valorii personale a candidatilor.

Din fericire, carisma personala nu mai produce mare spor la alegeri. Deoarece, generalizand corect de data asta, starea precara a exercitiului politic actual vine din apusul unui mod caduc de a face politica, acela de a contabiliza zi si noapte plusurile si minusurile la capitolul imagine publica televizata. Mai trebuie sa si munceasca cineva.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...