Scrisoarea unui pensionar militar pentru Gabriel Oprea, ministrul Apararii

Domnule ministru, sunt un nesimtit de pensionar militar, ofiter in rezerva al armatei romane. Am indraznit sa adun 12 ani de pensie militara, fara a iesi din sistem. Premierul si presedintele Romaniei vorbeau de pensii nesimtite, facand aluzie la militari, extrapoland faptul ca in sistemul public de pensii existau oameni care aveau niste pensii lunare cat altii nu ar strange in zeci de ani, daca ar fi sa poata beneficia atat timp de pensie.

Tot acestia erau si beneficiarii salariilor de zeci de mii de lei invocate de premier, cumulate cu pensia. Cati vor fi fost din acestia? 100? 1.000? Nici nu cred ca erau atatia. Iar in randul militarilor erau doar doi pensionari ale caror pensii depaseau cu putin suma de 10.000 de lei, acestia ocupand, la vremea in care erau cadre militare in activitate, cele mai mari functii din sistemul militar.

Dar de aici si pana la a-i incadra pe toti pensionarii militari la aceeasi categorie s-au comis o serie de greseli, incepand cu interzicerea cumulului pensiei cu salariul obtinut in urma indeplinirii unei functii in sistemul public si continuand cu toboganul pe care au fost aruncate la cos actele normative in baza carora statul, prin aceiasi sinistri reprezentanti, se obligase sa asigure si sa respecte dreptul la pensie, acordat ca in orice tara din lume, cu titlu definitiv, adica pana la iesirea din sistem, ca sa folosesc inca o data o metafora draga guvernatilor.

La varsta de 40 de ani, in 1998, am fost incurajat sa parasesc sistemul militar, in vederea conformarii cerintelor NATO si UE, de reducere a efectivelor militare. Nu am fost una dintre lichele. Statutul de sef de promotie si de absolvent al Academiei Militare, precum si aprecierile maxime din notarile de serviciu in toti anii de cariera imi dau dreptul sa afirm acest lucru.

Actul normativ in baza caruia am fost trecut in rezerva prevedea in mod expres posibilitatea cumularii pensiei cu salariul, in cazul reincadrarii in viata civila. Probabil tocmai pentru a-mi da posibilitatea ca, prin munca, sa mai adun cativa ani de vechime in vederea recalcularii pensiei, intrucat varsta la care am fost scos la pensie nu a condus in niciun caz la o pensie nesimtita, ci doar la una care, pentru cateva zeci de lei, urma sa ma scoata (anul trecut) si din serviciul ocupat in sistemul public.

In acesta, incepusem, la iesirea la pensie, o noua cariera profesionala, ajungand, dupa 10 ani, sa indeplinesc o functie importanta, fara vreo afiliere politica, de director la Primaria Capitalei.

Atunci cand OUG nr. 7/1998, in baza careia militarii au obtinut aceste pensii "nesimtite", a fost aprobata in Parlamentul Romaniei, vremelnicul premier Boc era vicepresedinte al Comisiei Juridice a Camerei Deputatilor. Se intampla in luna februarie 2001.

Din Camera Deputatilor, in al carei plen OUG nr. 7/1998 nu a fost considerat un act nesimtit, fiind aprobata cu unanimitate de voturi, faceau parte, pe langa Emil Boc, si Adriean Videanu, si Radu Berceanu, si Mihai Stanisoara, toti membri ai cabinetelor Boc. Iar din Senatul Romaniei, care in decembrie 1999 a aprobat tot cu unanimitate de voturi respectiva ordonanta, facea parte si Vasile Blaga, membru si el al mai multor cabinete Boc.

Daca tot vorbeste Emil Boc de nesimtire, dumneavoastra in dreptul cui ati aseza-o: in dreptul militarilor, victime ale politicianismului ieftin, sau in fata prim-ministrului actual si a membrilor cabinetelor sale?

Cand au gresit guvernantii? Cand au votat in Parlament respectivele acte normative, care acum sunt legi nesimtite sau cand le-au abrogat? Daca au gresit atunci, mai merita sa ne conduca acum? Ce garantii avem ca de fapt nu gresesc si acum si ca timpul nu ne va demostra cat de curand acest lucru?

Am fost "convins" a doua oara sa parasesc un serviciu, anul trecut, pe motiv ca am pensia prea mare. Mi-a fost dijmuita acum pensia cu jumatate din cuantum, depasind doar cu putin suma de 1.000 lei. Ma reincadreaza acum cineva pe postul din care am plecat, nevoit fiind, in urma cu cateva luni? La recalcularea pensiei, daca tot se face, de ce nu se adauga la vechime si anii lucrati intre timp, in sistemul civil? Ca sa nu fie pensia intreaga?

Am contat pe intreaga pensie si pe un salariu, pentru contractarea unui imprumut, cu care sa imi platesc apartamentul in care locuiesc. Am renuntat apoi la salariu, ca sa pastrez un drept pe care il consideram intangibil - pensia. Nu mai am nici salariul, nici jumatate din pensie. Mi-am gasit acum un post in mediul privat si merg mai departe. Ma simt bine si aici si sper sa realizez lucruri frumoase, la fel ca in armata, ca in administratia publica, unde am lucrat pana in przent.

Cu toate astea, ma simt hartuit, urmarit, pentru ca ma incapatanez sa nu ies din sistem.

Domnule ministru, aveti de aparat o onoare pe care ati pus-o in joc atunci cand ati afirmat ca pensiile militarilor nu vor scadea. Recunosc, nu mi-ati fost si nu imi sunteti prea simpatic. Dar asta nu ma impiedica sa va sugerez o cale de a intra in istorie pe usa din fata: intoarceti armele, domnule ministru! O astfel de dezertare nu v-ar umple de ridicol, ci de glorie! Va va lipsi, oare, curajul?

Lt. col. (rez.) Constantin Cretan

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...