Scandalul care insoteste votarea noii legi a pensiilor este inacceptabil din punctul de vedere al unei democratii functionale si solide si ne arata cat de debile sunt, in egala si jalnica masura, atat Puterea cat si Opozitia.
Luni, la aproape o saptamana dupa adoptarea legii pensiilor, Opozitia a descoperit marea frauda care ar fi fost comisa, miercuri, la votul de la care au preferat sa se retraga in semn de protest. Mai precis, sustine Victor Ponta, presedintele Camerei Deputatilor ar fi umflat cu vreo 80 de voturi numarul celor necesare pentru ca legea sa treaca, fapta care ar urma sa faca obiectul unei plangeri penale semnata de juristii PSD.
Surprizator de repede pentru niste oameni care se stiu cu constiinta impacata, liderii coalitiei si Roberta Anastase au acceptat reluarea votului, iar secretarul PD-L al Camerei ar fi admis in sedinta Biroului Permanent ca la ora aceea tarzie din noapte era posibil sa apara unele greseli. Chiar d-na Anastase a invocat una dintre potentialele nereguli: Victor Ponta a lipsit de la sedinta si totusi cartela sa a fost inregistrata de sistemul electronic de vot.
Daca cel putin aceasta neregula poate fi confirmata, este clar ca votul a fost fraudat. Ca au fost in neregula 80 de voturi sau doar unul singur este o chestiune statistica. Important este ca legea pensiilor a trecut in conditii dubioase, cu cel putin o sfidare a votului popular, caci in spatele fiecarui deputat stau voturile celor care l-au trimis in parlament.
Nu este din nefericire pentru prima data cand se intampla asa ceva. Sa ne amintim macar inregistrarea convorbirii dintre Teodor Melescanu, ca presedinte de sedinta, si secretarul Camerei in care se negocia numarul de voturi ce urmau sa fie trecute in procesul verbal. Atunci, e drept, nu se punea problema rasturnarii rezultatului, insa fapta era la fel de grava. Este clar ca PD-L nu e cu nimic mai breaz.
Si totusi, de ce a fost necesar sa treaca 5 zile si a fost necesar sa apara dezvaluiri de presa pentru ca opozitia sa reactioneze? Joi, PSD si PNL s-au grabit sa anunte atacarea legii la Curtea Constitutionala, insa niciunul dintre partide n-a suflat o vorba despre vot, n-a depus vreo contestatie, desi, la frauda pe care o pretind, ar fi trebuit sa scoata fum pe nari inca din noaptea precedenta.
Ce-a pazit secretarul PNL al Camerei, liberalul Mihai Voicu, care ne spune senin ca domnia sa supravegheat doar o jumatate de sala, adica pe aceea care era goala. Adica frauda s-a produs doar in cealalta jumatate, iar dl. Voicu nu a sesizat nimic in neregula? Sa fim seiosi! Dl. Voicu ar fi trebuit sa fie precum leul in turbare daca ar fi observat ca numarul voturilor expimate au fost dublate in procesul verbal, nu sa astepte 5 zile pentru a da niste declaratii vagi din care nu se intelege daca a fost sau nu o frauda?
Daca ceea ce pretinde Opozitia este adevarat, PD-L a speculat cu nerusinare si total nedemocratic retragerea de vot a opozitiei. Boicotarea votarii este o forma a luptei parlamentare, dar ea nu inseamna ca deputatii opozitiei sa sparga usa parlamentului pentru navali care pe la televiziune, care pe la carciuma, care pe la hotel sau mai stiu eu pe unde. Boicotul ar fi presupus ca ei supravegheze in continuare votarea si sa tipe la cea mai mica neregula.
Cu alte cuvinte, ce ne arata radiografia controversei votului de miercuri? Ca PD-L nu are mai multa vocatie democratica si mai mult respect pentru reguli decat celelalte partide. Dar si ca Opozitia nu este serioasa si temenica. Vedem o mare aiureala, o mare neseriozitate si o aplecare intolerabila pentru frauda, toate transpartinice, si toate explicatii pentru produsele execrabile ale activitatii parlamentare.