nonnunquam VACUUM (I din X) (sau ceva despre Arta semnelor si insemnelor pe Hartie)

   

Ceea ce vedem si auzim in fiecare zi a vietilor noastre nu reprezinta nici pe departe Existenta noastra, intima, subtila, unica, adanca si de nerecuperat in vreo forma.
Timpul nostru este mancat de informatie, bestie sepulcrala a lumii, fiara biblica si imprecisa care musca din noi. Am iesit din adancimea aristotelica a conceptului si am patruns, fara dozaj analitic, in explicitari sau justificari chiaune. Oricare teza, oricare comportament derivat sau periferic poate determina mutatii ale centrului legalitatii.

Cu sau fara voia noastra, suntem prinsi in vartej, legea a devenit bombaneala fara precizie si structura. In timp, doar Legea dintre toate creatiile spiritului omenesc s-a dezvoltat pe parcursul a mii de ani respectandu-si semnificatia originara: fiecare litera a Ei expliciteaza si impune un sens vietii sociale echilibrate si coerente. As indrazni sa afirm chiar ca nu realitatea face dreptul, ci Dreptul face posibila orice constructie omeneasca. Asa cum arhitectura si regulile ei tin orice habitat uman pe picioare, asa cum intram intr-o Biserica sau catedrala fara teama ca zidul sau cupola s-ar prabusi peste noi.

La fel, Legea e Sacra.

Cand iesim din Lege, iesim din Timp, din Sens, din toate rosturile unei lumi asezate.

Actualmente, legiferarea a devenit un fel de masochism dadaist. Si nu ma refer la legislatia romaneasca, ci la insasi "marile" de-constructii de gandire juridica ale Europei.

Revenind: la originile termenilor de gandire juridica, Drept inseamna in acceptiune geometrica, linie, cale, parcurs fara infasurari cu ditirambi in jurul norilor. Dreptul nu este zbor deasupra lumii, ci pentru a ajunge departe pe drumul creat.

Romanii... nu au cucerit lumea decat dupa ce au pavat drumurile. Nici Alexandru Macedon nu a facut-o decat in acelasi fel. Veacul Luminilor, pe de alta parte, l-a ivit pe Montesquieu care a afirmat in "L' Esprit des Lois" ca dreptul natural al popoarelor tine si contine inclusiv aspectul geografic al locului in care o comunitate s-a ridicat in respectul traditiei si al cutumei.

Ni se pare ca acest comportament inflationist de legiferare seamana mai degraba cu bombaneala vrajitoreasca a cititorilor in tarot sau cu repetarea continua si incongruenta a unor incantatii fara sens ce vor capata o semnificatie diabolica si repetitiva in mintile noastre. Cu toate acestea, Simbolul clasic si unic al Legii este pe undeva... ascuns. Pentru a nu duce teza catre absurd, ne intrebam si noi care este definitia reala si actuala a casatoriei daca in cuprinsul ei nu se pastreaza, implicit, finalitatea? Sau care este definitia raportului juridic economic sau a raportului corect intre puterile statului si ale Statelor? Unde se regaseste principiul "do ut des"?

Daca undeva, prin trecutul frumos si dureros al omenirii, legea se recita ca o mantra, ca rugaciunea inimii la crestini sau ca sfanta rugaciune revelata a Tatalui nostru... azi este posibila dezinhibarea ei spre nihilism. Totul la vedere, alors ... Nimicul e posibil.

Contingentul absurd se scurge fluid, strident si ubicuu pana la plictis. Juristi cu trecut si istorie, cu biografii de exceptie, au coltul gurii cazut, aratatorul mainii drepte s-a subtiat candva prin cautarea de

Lege, Hartia e sub dispret, computatorul ne dirijeaza, nimeni nu mai pricepe nimic. Legea a devenit efuziune! Iubim cainii, o lege pentru caini, pentru cai, pentru pisici, pentru broscute... Le iubim mai putin? Nicidecum.

Doar ca legile iubirii sunt scrise in Firea omului, nu pe Hartie. Nu credem ca este necesar ca dreptul animalelor vii sa fie trecut in Codex. Educatia omului nu trece de Legea Tablelor, ale lui Moise sau a tablelor romane puse in inima urbei.

Intre necesar si posibil, ne place sa credem ca posibilitatile omului sunt ne-limitate, dar necesitatile lui sunt clare. Necesar inseamna nevoie fundamentala: aer, apa, hrana, adapost, familie, prietenie asumata, Cer si un Dumnezeu protector. Societatea vine la urma, ca si Cetatea. Toate acestea ne sunt implinite prin firea lucrurilor sau prin constiinta de om social.

Dar, constiinta netrecatoare a omului social este Lege. Iar daca lucram silogistic, concluzia mintilor noastre neputincioase este limpede: Dumnezeu este insasi Legea, sau nu...

Credinta omului face totul, iar daca nu crede, atunci sa traiasca in respectul Legii Cetatii!

Ceea e este regretabil in toate acestea este relativizarea calitatii de stiinta a Dreptului. Supusa sub curente, opinii si divizari a ajuns pulverizata, ca Arta, ca Pribegia, ca teatrul experimental, ca opinia... Or, "suum quique tribuere" nu este o teza, ci un principiu, nu este nimic de demonstrat. Asta, daca putem pretinde ca apartinem unei lumi civilizate!

Consideram ca atunci cand nu acordam Cuvantului greutatea lui si sensul demonstrat istoric, invatat la scoala, in biserica, in casa, mai bine sa tacem. Nimeni nu scapa de Lege, care nu este doar legea statului, este legea prieteniei, a bunului simt, a masurii, a decentei, a politetii, a Onoarei de a fi om intr-o gradina peste care nu suntem stapani decat o clipa, aceiasi.

Non est bonum essere hominem solum (Genesa 2;18) faciamus ei adjutorium simile sibi.

Anica LUNCANU

Et in Civitas Dei.
Miercuri, 13 Noiembrie 2019, ora 01:50
Sursa: Realitatea Media

Realitatea Media
Cele mai citite stiri
Seful RAR Neamt, prins in trafic cu permisul retinut
Pe numele lui Marius Ilie a fost intocmit al doilea dosar penal Seful Registrului Auto Roman, ...
Comisarul-sef Neculai Catana, noul sef al Politiei
De ieri, la comanda Inspectoratului Judetean de Politie (IJP) a fost imputernicit, printr-un ordin ...
Un sfant nemtean, pe calendarele bisericesti din 2020
Arhiepiscopia Iasilor a luat decizia ca pe calendarele bisericesti crestin-ortodoxe din 2020 sa-l ...
Platforma pentru solutionarea online a litigiilor