Vladimir Streinu - personalitate de prestigiu a culturii romane

   

Am vizitat recent Teiul Argesului, satul natal al lui Vladimir Streinu, care mi-a rascolit in memorie amintiri luminoase din anii tineretii mele teiene. M-am oprit cu emotie la Casa Memoriala "Vladimir Streinu", in care dainuie si astazi marturii vii ale vietii si activitatii marelui "Fat-Frumos din Teiu", asa cum il alintau cu simpatie confratii pe Nicu Iordache inca din anii studentiei. Prin fiecare ungher respira suflet de poezie si parfum de istorie teiana. Pentru o clipa am intrat si in Biblioteca "Vladimir Streinu" din centrul comunei Teiu, in care o bibliotecara amabila mi-a prezentat o expozitie permanenta cu fotografii, manuscrise, carti si reviste semnate de personalitatea pe care teienii o divinizeaza si o comemoreaza in fiecare an, la sfarsit de noiembrie. Am constatat cu surprindere ca bibliotecara, desi tanara, aflase ca si eu am fost profesor, director al Caminului Cultural si bibliotecar (functii cumulate pe vremea tineretii mele) si ca am contribuit la popularizarea operei "straineze" in com. Teiu. Am continuat vizita "pe urmele lui Vladimir Streinu" pana la biserica din Teiu pe care teienii o considera "cea mai remarcabila binefacere a familiei Serban Iordache". La inaugurarea ei din 1928 a participat si tanarul scriitor Vladimir Streinu. Parintii sai sunt ctitorii bisericii si au primit "Medalia de aur" din partea autoritatilor statale de-atunci. Le admiram portretele lor pictate pe peretii interiori ai bisericii, in costume nationale, asa cum se purtau de obicei.

Asadar, in com. Teiu se mentine viu spiritul marelui scriitor Vladimir Streinu si, in semn de respect si binecuvantare, intelectualii satului se preocupa si astazi de organizarea si desfasurarea unor manifestari sub emblema Societatii Culturale "Vladimir Strainu", infiintata in 28 noiembrie 1971, la un an dupa moartea marelui scriitor. La organizarea si infiintarea Societatii am contribuit personal, alegand ca presedinte de onoare pe regretatul academician Serban Cioculescu, cel mai apropiat prieten al poetului, care atunci preciza: "Eu, care sunt cel mai vechi dintre prietenii sai, care l-am cunoscut cu 50 ani inainte de savarsirea sa din viata, dupa bancile universitatii, a carui viata a fost strans impletita din acel ceas pana in ceasul nefericit al disparitiei sale, resimt mai viu decat toti - fara indoiala cu exceptia familiei - aceasta initiativa care onoreaza comuna dumneavoastra" (Vasile Falcescu, "Teiu, cuibul parasit al lui Vladimir Streinu", Ed. Didactica Nova, Pitesti, 1998, p. 156).

Cunoscut in literatura romana prin pseudonimul Vladimir Streinu, fiul satului Teiu, Nicolae Serban Iordache a vazut lumina zilei la 23 mai 1902, iar moartea l-a surprins la 26 noiembrie 1970, la cateva ore dupa ce si-a tinut ultimul curs de "estetica poeziei" la Universitatea din Bucuresti. Tatal sau, Serban Iordache, mare proprietar de pamant si moara, ctitorul bisericii, ajunge la un moment dat primar al com. Teiu. Mama baiatului, pe numele ei adevarat Neacsa, zisa si Leanca, provenea din comuna vecina, Negrasi. Pentru frumusetea ei tulburatoare, a fost furata de Serban in timp ce se afla pe camp cu oile.

Nicu Iordache, al saptelea copil al sotilor Serban si Neacsa Iordache, are o copilarie fericita in satul natal, alaturi de fratele sau Anton, mai mare cu 2 ani si se bucura la scoala primara de indrumarea inimosilor invatatori Stan Podoleanu si Simion Ionescu, oameni devotati scolii. Urmeaza cursurile Liceului "I.C. Bratianu" din Pitesti pana in 1917, cand se intrerup cursurile din cauza razboiului. Se inscrie ca voluntar de razboi, impreuna cu fratele Anton. Ambii frecventeaza o scoala militara din Iasi, mutata apoi in Botosani. In varsta de 16 ani, tanarul voluntar participa si la unele operatiuni militare, pentru care la sfarsitul razboiului va fi declarat "veteran de razboi". Isi completeaza studiile liceale tot in Pitesti, iar in 1920 sustine examenul de absolvire a liceului. In toamna aceluiasi an se inscrie ca student la Facultatea de Litere si Filozofie de la Universitatea din Bucuresti, unde se intalneste cu cel care ii va deveni prieten pe viata, Serban Cioculescu.

Talentul de scriitor si-l manifesta inca din liceu, cand este ales presedinte-elev al Societatii literare "Junimea" a elevilor. In sedintele Junimii se discutau probleme de literatura si de istorie ale culturii romanesti. Chiar din primul an de studentie se afirma in literatura, debutand cu poezia "Fantana sufletului meu" (13 februarie 1921), in "Adevarul literar si artistic", cand semneaza pentru prima data cu pseudonimul Vladimir Streinu. Se instrainase oarecum de parinti, deoarece tatal Serban il tot indemna sa paraseasca studiile universitare si sa se intoarca acasa pentru a prelua administrarea mosiei parintesti din satul natal. Refuzand cererea tatalui, studentul continua studiile, cu riscul confruntarii cu mari greutati materiale. Pentru a-si intretine existenta in Bucuresti, studentul e nevoit sa dea lectii particulare si sa traduca diverse lucrari de popularizare din limba franceza. Pentru a evita orice sicana, isi adopta pseudonimul "Streinu", care se potrivea atunci mai bine conditiei lui intime decat numele adevarat. Cu "Vladimir" voia sa aduca si o sonoritate romantica unui nume atat

de trist prin "realitatea" lui. In poezia de debut frumos intitulata "Fantana sufletului meu", Vladimir Streinu isi construieste propriul univers poetic, proiectandu-si simbolic sufletul in oglinda fantanii cu cumpana din gradina casei parintesti: "Sufletul meu astazi parca-i o fantana,/ Peste care-n treacat te-ai plecat, fecioara,/ Nestiind ca ochii tai or sa ramana / Prinsi in fund pe oglinda undei de izvoara/ Sufletul meu astazi - picurare lina -/ Sta si-asculta singur plansu-si de clestar". Urmeaza multe alte poezii publicate in diverse gazete literare: "Muntii", "Taina", "Comorile", "Suflete bolnave", "Tertine", "Primavara", "Toamna" etc. Se afirma in literatura prin critica spectaculoasa si ca "poet discret". Continua sa publice poezii originale, critica literara, traduceri din franceza si eseuri in prestigioase reviste ale vremii: "Adevarul literar si artistic", "Convorbiri literare", "Romania noua", "Sburatorul literar" si altele. In 1922, la varsta de 20 ani, Vladimir Streinu debuteaza si in critica literara, in rev. "Muguri" din Campulung-Muscel, cu recenzia vol. de versuri "Parga" al lui V. Voiculescu. In "Cugetul romanesc" publica recenziile unor poeti reprezentativi in vremea aceea, ca G. Bacovia, Claudia Milian, Ion Buzdugan, precum si insemnari referitoare la literatura universala. Participa cu pasiune, impreuna cu Serban Cioculescu, la seminariile de estetica ale renumitului profesor Mihail Dragomirescu. La un curs de istoria literaturii, Serban Cioculescu ne povestea despre "atitudinea de fronda a lui don Vladimiros la seminariile de estetica ale maestrului Mihail Dragomirescu". Cei doi "tineri critici" erau in gratiile maestrului estetician, care li se adresa cu condescendenta afabila: "don Vladimiros" si "don Cioculescu".

Vladimir Streinu frecventeaza cu drag si cenaclul lui Eugen Lovinescu, publicand versuri in revista "Sburatorul literar". Maestrul E. Lovinescu il apreciaza in mod deosebit, facandu-i un interesant portret in "Memoriile" sale: "plop subtiratec cu fosnet perpetuu de frunze, cioban grigorescian razimat in bata si profilat nesfarsit pe fundalul cerului albastru, cu ce as fi putut asemana pe tanarul ce mi-a intrat in birou acum vreo zece ani, crezand in poezie si in destinele ei?" (E. Lovinescu, Memorii). Desi are profesori straluciti la Universitate ca N. Iorga, V. Parvan, Dimitrie Gusti sau M. Dragomirescu etc., de nici unul nu se va simti mai atasat ca de E. Lovinescu, asa cum va marturisi el mai tarziu: "Ceea ce voi putea face pana la sfarsitul carierei mele de critic literar, se va intemeia pe fundamentele asternute in constiinta mea de indoitul exemplu al vietii si carierei d-lui E. Lovinescu". (Omagiu lui E. Lovinescu, Ed. Vremea, 1942). In 1924 obtine licenta cu specialitatea "Filologia moderna" si se specializeaza in Franta (1926-1928). Se incadreaza ca profesor in mai multe licee din tara (Turnu Severin, Gaesti, Pitesti, Bucuresti). In 1924 se casatoreste cu o colega, Elena Vasiliu, fiica ing. Constantin Vasiliu din Baia de Arama.

In perioada 1933-1939 activeaza ca profesor la Liceul "I.C. Bratianu" din Pitesti, institutia unde isi facuse si studiile secundare, "reintalnind aici, de data aceasta in raporturi colegiale, pe cativa din vechii sai profesori". Iata portretul realizat de un fost elev al sau, prof. Ion C. Dinu, autorul vol. "Figuri de dascali argeseni": "Figura impunatoare, bine echilibrata, cu accentuata nuanta de distinctie a veneratului profesor, care ne uimea prin tactul sau pedagogic, prin caldura expunerii lectiei si prin vastitatea cunostintelor sale. Avea o statura inalta, bine legata, cu mers maiestuos si cu o privire patrunzatoare. Capul sau de medalie, cu trasaturi regulate, era incadrat de un par negru ca pana corbului, cu onduleuri simetrice. Venea la scoala intr-o tinuta vestimentara foarte ingrijita" (Figuri de dascali argeseni, p. 204).

Din anul 1928 ia fiinta revista "Kalende" sub conducerea unui comitet de directie compus din Vladimir Streinu, Serban Cioculescu, Tudor Soimaru si Pompiliu Constantinescu. Desi in tara se aflau mari framantari, Vladimir Streinu are o perioada foarte productiva, publicand mult mai ales in "Kalende", dar si in "Revista Fundatiilor Regale", "Gazeta", "Universul literar", "ABC", "Viata romanesca", "Romania literara", "Facla" si altele. Multe dintre articole le strange in vol. "Pagini de critica literara. Eseuri". In 1942 este numit director al rev. "Preocupari literare", careia ii schimba numele in "Kalende" (seria a doua). Studiile despre clasici le publica intr-un vol. intitulat "Clasicii nostri" (1943), apoi realizeaza antologia de "Literatura romana contemporana", cu un amplu studiu introductiv. In 1944, impreuna cu Serban Cioculescu si Tudor Vianu publica "Istoria literaturii romane moderne", in care Vladimir Streinu redacteaza capitolul "Estetismul" (p. 282-350), o lucrare didactica foarte apreciata de studenti. A editat si doua valoroase micromonografii: C. Hogas. Pe drumuri de munte (1944) si I. Creanga (1971). In 1947 obtine doctoratul in "Filologia moderna" cu distinctia "Magna cum laude", la Universitatea din Iasi, cu teza "Versul liber romanesc", lucrare ce va sta la baza vol. "Versificatia moderna". In 1955 se angajeaza la Institutul

de Lingvistica din Bucuresti, unde lucreaza cu competenta la "Dictionarul englez-roman" si la "Dictionarul limbii poetice a lui M. Eminescu".

Dupa o supraveghere diabolica de catre Securitate in anii anteriori, in noaptea de 12 septembrie 1959 a fost arestat si condamnat pentru "uneltire contra oranduirii sociale" (art. 209 c.p.) la sapte ani de inchisoare corectionala. Fiind inchis la Jilava, "inculpatul Iordache Nicolae, zis Vladimir Streinu, fiu de mosier, fost deputat P.N.T., scriitor reactionar (...)" a rezistat trei ani cu greu detentiei si, imbolnavindu-se de plamani, a fost gratiat si eliberat din inchisoare pe 4 octombrie 1962.

Revine in anul 1964 in activitatea literara ca cercetator literar la Institutul de istorie literara si folclor, la propunerea lui George Calinescu. Editeaza noi volume de critica si istorie literara, eseuri si traduceri. Anul 1966 este marcat de aparitia valoroasei sale lucrari "Versificatia romaneasca" si prin studiul introductiv la "Opera literara a lui V. Voiculescu". Realizeaza valoroase traduceri - "Tragedia lui Hamlet, print al Danemarcei", text paralel anglo-roman insotit de prefata, introducere, note si comentarii, "In cautarea timpului pierdut" de Marcel Proust, lucrare premiata de revista "Secolul XX", "Florile raului" de Baudelaire si altele.

In ultimii ani ai vietii este o prezenta foarte activa in paginile celor mai prestigioase reviste din tara: "Luceafarul" (cu o rubrica permanenta "Distinguo"), "Romania literara", "Tribuna", "Gazeta literara", "Lupta de clasa", "Ateneu", "Ramuri", "Iasul literar", "Steaua", "Limba romana" si altele. Reprezinta tara la unele reuniuni stiintifice internationale. Pentru merite deosebite a fost ales membru al Societatii europene a criticilor literari, numit director al Editurii "Univers" si membru al Academiei de stiinte sociale si politice. In 1968 i se incredinteaza si o catedra universitara, insa prea tarziu, pentru ca moartea il surprinde in plina activitate creatoare la 26 noiembrie 1970, in Bucuresti. Este ales membru post-mortem al Academiei Romane, in anul 2006.

Dupa moarte i se reediteaza multe dintre operele sale: cinci volume de "Pagini de critica literara. Marginalia, eseuri" (1973 si 1977), "Studii de literatura universala", "Eminescu", micromonografia "I. Creanga", un volum antologic cu articole despre Eminescu si Arghezi si un valoros volum de versuri intitulat "Ritm imanent", sub ingrijirea fiicei sale, actrita Ileana Iordache. Poeziile din volumul "Ritm imanent" erau deja selectate de autor si cele mai multe exprima o cautare dramatica a "himerei poeziei": "Cu flinta grea, cu tolba si corn la cingatoare/ Pasesc in vazul lumii la crunta vanatoare/ (...) Eu tin de al acelui Sfant Hubert cin:/ Vad cerbul, plec genunchiul, las pusca si ma-nchin" (Temutul vanator). Astfel, Vladimir Streinu ramane in literatura si cultura romana un mare critic, poet si pedagog, un erudit in materie de textologie, de istorie literara si stilistica, situandu-se cu prestigiu printre marii nostri oameni de litere si umanisti. Viata lui se incheia intr-un sfarsit de toamna, dar opera isi incepea primavara...

Prof. Daniel DEJANU
Luni, 13 Decembrie 2010, ora 00:06
Sursa: Arges Expres

Articol citit de 1274 ori


Arges Expres
Cele mai citite stiri
Superlativele argesene 2017 au fost premiate in Gala "10 pentru Arges"
Pentru a onora valorile judetului, Consiliul Judetean Arges a organizat in data de 8 decembrie cea ...
Cum va fi vremea de Craciun si de Revelion
Conform estimarilor meteorologice, Romania va avea o iarna 2017-2018 capricioasa, cu episoade de ...
Romania orfana: Regele Mihai a trecut la cele vesnice! Pe mainile cui ne-ai lasat, Majestate?...
Martea neagra a istoriei recente a tarii noastre s-a consumat in data de 5 decembrie 2017. La ora ...
Platforma pentru solutionarea online a litigiilor