Iacovache Constantinescu (1827-1916) - Miracolul picturii religioase

   

Viitorul pictor Iacovache Constantinescu, nascut in anul 1827, in casa familiei micului negustor Constantin Fota, care se stabilise in urbea musceleana dupa ce traise vreme indelungata la Constantinopol, si a Balasei, sotia acestuia, urmeaza Scoala primara nr. 1 din localitate, pe care o va absolvi in 1840, pentru ca, apoi, sa devina elev la renumita Scoala de zugravie infiintata pe Ulita Vaii din Campulung de preotul Badea de la Biserica Marina. Isi schimba numele de familie din Fota, care ii displacea, fiindca multi dintre colegii sai il asociau semantic cu turcescul "fota", piesa de port popular feminin, dar si sort purtat de carciumari... Preluand prenumele patern, Constantin, si adaugandu-i sufixul "-escu", isi "modela" un nume de familie fara ecouri comune... Chiar si numele de botez personal, Iacovache, considerat de el vetust, suferi operatii onomastice "moderne", transformandu-se, cu timpul, in Iacob.
Iacovache Constantinescu a fost initiat in miraculoasele taine ale picturii religioase de catre calugarul Antim Ghermano, zugrav de biserici vestit in epoca, intrucat repictase integral Biserica Manastirii Negru Voda in anul 1827 si-si dovedise mestesugul zugraviei impodobind cu picturi locasuri de cult de dincolo de Olt, dar si icoane pe lemn ale caror figuri de sfinti erau inspirate de chipurile unor muritori de rand, pentru a le face si mai apropiate vietii celor din jur, calugarul indepartandu-se vizibil de figurile ascetice frecvente in vechea iconografie si acordand portretului in sine importanta ce i se cuvine in arta. Sub influenta stilistica si tehnica exercitata de Antim Ghermano, Iacovache Constantinescu zugraveste bisericile Suslanesti si Berevoesti din Muscel si Biserica Maracineni din apropierea Pitestiului, picturile murale executate de artist fiind, din pacate, distruse prin repictari succesive efectuate fara preocuparea conservarii scenelor biblice concepute de el. Contactul nemijlocit cu creatia in fresca a pictorului Gheorghe Tattarescu angajat, in anul 1862, pentru efectuarea picturii murale a bisericutei-bolnite ctitorite de catre egumenul Teofan in 1718, in zona estica a incintei Manastirii "Negru Voda", reprezinta un moment crucial in evolutia ca artist plastic a pictorului campulungean.

Mediu artistic favorabil

Desi trecuse de prima tinerete, Iacovache Constantinescu isi va desavarsi realele sale virtuti artistice mostenite si dobandite, frecventand, alaturi de 30 elevi mai tineri, prima serie a cursurilor Academiei de Arte Frumoase din Bucuresti organizate in 1864 si coordonate de directorul Theodor Aman si de Gheorghe Tattarescu, in calitate de loctiitor al acestuia. In acest mediu informativ, dar, mai ales, formativ, Iacovache Constantinescu se va specializa in realizarea portretelor, conform "formulei Lecca, Popp, Tattarescu", formula agreata si uzitata, printre altii, de Mihail Dan si Petru Verussy, colegii sai.

Profund impresionat de talentul mai tanarului pictor devenit celebru in lumea artei plastice nationale, Nicolae Grigorescu, artistul muscelean va adopta, in portretistica, modalitatile de expresie care l-au consacrat pe marele pictor roman, devenind, astfel, el insusi un nume de rezonanta in pleiada artistilor din Bucuresti. In periodicul "Informatiile bucurestene", fondat de V.A. Urechia, se publica, in 1870, o lista cu "cei mai insemnati pictori din capitala", "Iacob Constantinescu din curtea Bisericii Antim", figurand alaturi de: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, C.I. Stancescu, Constantin Lecca, Mihail Stefanescu. Critica de specialitate a vremii il situa, intr-o ordine valorica sui-generis, dupa Nicolae Grigorescu si C.I. Stancescu, ca realizator de portrete cu evidenta tenta psihologica.

Prezent cu regularitate pe simezele expozitiilor bucurestene ale "artistilor in viata", Iacovache Constantinescu se bucura de aprecierile elogioase ale criticilor de arta, Laertiu (Alexandru Lazarescu) sesizand in "coloritul, penumbra si vigoarea portretelor, stilul lui Rembrandt", iar temutul condeier Sava Soimescu conchidea, intr-o cronica plastica din ziarul "Presa" [1870], referindu-se la artistul originar din Campulung: "Junele pictor da frumoase sperante de viitor"...

Participarea sa la aceste expozitii de anvergura nationala organizate initial in sala pinacotecii din Palatul Academiei in 1865, expozitaii care au contribuit substantial la educarea gustului estetic al publicului bucurestean, va debuta in anul 1868 si va continua cu succes in 1870, cand, potrivit catalogului "Explicatiunea operelor de pictura, sculptura, arhitectura expuse in sala pinacotecii", "Iacovache Constantinescu, nascut in Campulung, elev al Scoalei de Belle Arte din Bucuresti. Str. Antim nr. 4", era prezent cu lucrarile: "Portretul domnului I.", "Portretul parintelui Ghenadie", "Portretul domnului N.", "Portret dupa natura - studiu" si un tablou "Vanat", natura moarta imaginand niste rate salbatice; artistul va obtine, in contextul participarii a 16 artisti, medalia clasa III-a pentru portretul fostului episcop al Argesului, primele locuri fiind atribuite in ordine lui Nicolae Grigorescu si Constantin I. Stancescu.

Criticul de arta Laertiu este fascinat de portretul episcopului Ghenadie "vesel, fericit, durduliu, cu pantecele unui adevarat principe al bisericii", acuratetea realizarii portretului ierarhului de la Arges determinandu-i observatia extrem de favorizanta pentru artist: "eminenta sa se recunostea si noaptea in lucrarea artistului"... "De unde este acest Iacovache, care soseste batand toba pe pielea unora dintre maestrii sai, acest june care se arunca deodata in vastul camp al artei?" - se intreaba cu evidenta motivatie Laertiu, sedus de coloritul portretului, de influentele stilistice exercitate de pictura lui Rembrandt, dar si de "admirabilele rate ale domnului Constantinescu". Un alt reputat critic de arta, Sava Soimescu, releva "executia remarcabila a junelui pictor", iar Iacob Negruzzi aprecia portretul episcopului prin redarea "expresiva si caracteristica" a figurii personajului, reprosandu-i, insa, unele minore inexactitati in "executarea mainii drepte".

Confirmand aprecierile specialistilor in portretistica, Iacovache Constantinescu se remarca prin admirabilele portrete ale: doctorului Jugureanu, judecatorului muscelean Iancu Rudeanu, judelui de Campulung, Nicolae Stefanescu, precum si ale altor personalitati marcante din orasul natal. Opiniile extrem de favorabile ale criticilor de arta au constituit, pentru pictorul campulungean, un resort stimulativ in solicitarea unei burse de studiu in strainatate, dar concursul initiat in acest scop a fost castigat de Sava Hentia. La expozitia "artistilor in viata" din 1872, el participa cu un singur tablou, "O gaina", lucrare trimisa din Botosani, unde se stabilise. Anul urmator va fi prezent cu un peisaj extrem de bine primit de public, "O vedere la Flamanda".

In anul 1874, pentru asigurarea existentei materiale familiale, fusese determinat, de catre sotia sa, profesoara Eufrosina Mironescu, originara din Harlau, sa predea la catedra de caligrafie si desen de la Scoala comerciala din Galati. Continua sa fie prezent pe simezele expozitiei artistilor in viata cu "Mere" si "Un evreu din Moldova", in 1874 si cu lucrarile: "Portretul d-lui X", "Struguri", "Smochine verzi" si "Tigan cu pipa", in 1881. Un pseudocritic cu un reprobabil spirit negativist ii reproseaza executia simplista, considerand ca "ar fi facut mai bine daca dadea publicului smochinele verzi si bietului tigan cu parazite pe umeri altceva mai poetic", fara a face reale judecati de valoare asupra executiei artistice a tablourilor.

O semnificativa participare sub raport numeric a pictorului se constata la expozitia organizata de Ministerul Instructiunii Publice din 1894 la Ateneul Roman: "Batran din Dobrogea", "Cap", "Cirese", "Mere", "Mere de munte", "Pepeni si fructe", "Soldat din Dobrogea", "Struguri", "Tiganca ghicind cu cartile". Iacovache Constantinescu reapare pe simezele expozitiei artistilor in viata din 1895, cu tablourile: "Interior de bucatarie", "Struguri si mere" si "Tutti frutti", pentru ca, in 1899, sa participe doar cu lucrarea "Farfurie de struguri".

Revenirea acasa

Stabilit definitiv la Campulung, dupa pensionarea sa din invatamant, continua sa picteze,"foarte solicitat ca portretist, realizand - dupa aprecierea reputatului istoric campulungean Flaminiu Martu - o adevarata galerie de personaje de vaza ale epocii, ceea ce explica de ce unele lucrari sunt vizibil facute din fuga, fara alta preocupare in afara obligatiei asemanarii minutioase, cu cel ce-i pozase". Printre acestia se aflau: doctorul Nicolae Jugureanu - participant in ambulanta internationala olandeza la Razboiul franco-prusac din 1870-1871, martor ocular la evenimentele Comunei din Paris din 1871; arhimandritul Dionisie Aninosanu, staretul Manastirii Aninoasa; boierii locali Zinca si Ghita Davidescu si altii. Talentul real de portretist este relevat de figurile tretilogofatului Nicolae Stefanescu, pitarului Iancu Rudeanu, prezident al Judecatoriei din Campulung, si, mai ales, de portretul pictorului la varsta de 75 de ani.

Autoportretul pictorului Iacovache Constantinescu realizat la varsta senectutii impresioneaza prin surprinderea interiorizarii sentimentelor si prin modalitatile artistice utilizate, Flaminiu Martu descriind in detaliu aceasta opera reprezentativa a artistului plastic campulungean: "O figura senina, cu trasaturi regulate, cu ochi albastri usor umbriti, intreaga fizionomie reflectand calmul, impacarea si mai presus de toate o distinctie necautata marturisind interiorul echilibrat al personajului insusi. Realizat printr-o estompare a liniei desenului, conturul figurii si costumatiei sobre se contopeste cu fundalul, in aceeasi tonalitate inchisa de cafeniu-rosu, mijloacele picturale creand singure spatialitatea tabloului in care suprafetele de umbra intaresc parca unitatea imaginii."

Abordand cu deosebit succes, in creatia sa, natura moarta, Iacovache Constantinescu se dovedea un poet al culorii si aprecierile laudative ale criticii exceleaza in a releva similitudini cu arta maestrilor universali ai penelului, din randul carora, criticul Laertiu il citeaza pe Juan de Pareja, fost slujbas si elev al lui Velasquez, devenit "prin talent, egalul stapanului sau". Imaginea acestui important artist plastic campulungean se completeaza profesional prin calitatile remarcabile de pedagog si prin pasiunea pentru studiu demonstrata ca profesor de desen si caligrafie, contribuind decisiv la formarea unor slujitori devotati ai artei, la educatia estetica a elevilor sai.

Cvasinonagenar, Iacovache Constantinescu s-a stins din viata in orasul natal, la 25 ianuarie 1916, in deplinatatea fortei sale creatoare. Lasand posteritatii o opera plastica ce poarta pecetea durabilitatii conferite de talent, Iacovache Constantinescu se inscrie in pleiada creatorilor de arta pe care generosul pamant al Muscelului i-a dat spiritualitatii romanesti.

Bibliografie selectiva:
Mirtu Flaminiu - "Un pictor campulungean putin cunoscut din a doua jumatate a secolului al XIX-lea: Iacovache Constantinescu", in "Studii si cercetari de istoria artei", seria Arta plastica, tom 15, nr. 1, 1968; Pop Augustin Z.N. - "Din istoria culturii argesene", Pitesti, 1965; Rautescu Ioan - "Campulung-Muscel", monografie, 1943; Voinescu Teodora - "G. Tattarescu", Bucuresti, 1940.

Ti-a placut articolul? Atunci distribuie-l si catre prietenii si partenerii tai! Iti multumim!
Miercuri, 17 Mai 2017, ora 23:59
Sursa: Arges Expres

Arges Expres
Cele mai citite stiri
O noua minivacanta pentru bugetari
O noua minivacanta pentru bugetari. Sarbatorile pascale din acest an ar putea insemna nu mai putin ...
Perchezitii la locuinta unui pitestean! Ce au gasit politistii
Perchezitii la locuinta unui pitestean! Ce au gasit politistii. Luni, 11 februarie, politistii din ...
820 mil. euro pentru 120 km
820 mil. euro pentru 120 km Istoria drumului expres Craiova - Pitesti a inceput in urma cu mai bine ...
Platforma pentru solutionarea online a litigiilor