Ziare.com
Home > Personalitati > PNL > Biografie
PNL

Despre PNL

Partidul National Liberal este un partid politic din Romania, care se autointituleaza cel mai tanar vechi partid din tara noastra. Dupa 1990, a fost la guvernare in diverse aliante in perioada 1996-2000 si 2004-2008.

Infiintat in 1875, PNL este un partid istoric, care isi aroga meritul de a fi modernizat Romania in urma cu 150 de ani. Liberalii considera ca marile proiecte ale Romaniei moderne au fost infaptuite de ei si poate au dreptate.

PNL se declara si singurul partid autentic de dreapta si singurul reprezentant al liberalismului in Romania.

Din martie 2009, PNL este condus de Crin Antonescu.

Scurt istoric de dupa Revolutie

Dupa Revolutia din 1989, PNL a fost reinfiintat de Dan Amedeo Lazarescu, Nicolae Enescu, I.V. Sandulescu si Sorin Botez.

Primul presedinte al PNL dupa 1989 a fost Radu Campeanu, fost presedinte al studentilor liberali, fost detinut politic, plecat ulterior in exil la Paris.

La inceputul anilor '90 PNL a cunoscut mai multe sciziuni. Prima s-a produs la scurt timp dupa alegerile de la 20 mai 1990 si in urma ei s-a creat Partidul National Liberal - Aripa Tanara (PNL-AT).

La 4 iulie 1990 s-a constituit comitetul de initiativa pentru formarea PNL-AT, din care faceau parte Calin Popescu Tariceanu, Andrei Chiliman, Radu Boroianu, Dinu Patriciu, etc. Noul partid s-a constituit la 23 iulie 1990.

Mai tarziu, PNL-AT va deveni fundamentul unui alt partid liberal - Partidul Liberal 1993 (PL'93).

Epoca CDR

Dupa 1989, PNL a fost multa vreme parte din Opozitie. Viata politica s-a caracterizat in primii ani de dupa 1990 prin dominatia Frontului Salvarii Nationale (FSN), care la alegerile din 1990, obtinuse circa 66% din voturile exprimate, iar presedintele Ion Iliescu, candidatul sustinut de FSN, castigase alegerile prezidentiale cu circa 85% din voturi.

Desi candidatul la presedintie al PNL, Radu Campeanu, se clasase al doilea, in ansamblu, rezultatul obtinut la primele alegeri era unul dezamagitor. Cu doar 7% din voturi, PNL, alaturi de celelalte partide istorice reaparute dupa 1989 - PNTCD si PSDR - reusea doar o opozitie timida in fata partidului predominant FSN.

Opozitia era firava asadar si reprezentata in principal de vechile partide istorice PNL si PNTCD (continuator al Partidului National Taranesc). Aceste partide vedeau in FSN un continuator direct, sub o fatada democratica, al Partidului Comunist Roman.

Pentru a contracara FSN, la 26 noiembrie 1991 s-a constituit Conventia Democratica din Romania (CDR), pe baza unui protocol semnat de partidele membre ale Conventiei Nationale pentru Instaurarea Democratiei (PNTCD, PNL, PSDR, Partidul Ecologist Roman, Partidul Alianta Civica si UDMR), precum si de alte formatiuni politice si civice din cadrul Forumului Democratic Antitotalitar din Romania: Partidul Unitatii Democratice, Uniunea Democrat-Crestina, Alianta Civica, Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania, Solidaritatea Universitara, Asociatia „21 Decembrie”, Miscarea Romania Viitoare, Sindicatul Politic „Fraternitatea”, Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi.

Primul succes la PNL a aparut la alegerile locale din 1992, cand primar al municipiului Bucuresti a fost ales Crin Halaicu, un reprezentant al CDR, propus de catre liberali.

Insa, in aprilie 1992, PNL a hotarat parasirea CDR, ceea ce a prilejuit scindarea partidului, din care s-a desprins gruparea denumita Partidul National Liberal – Conventia Democratica, care a ramas in cadrul aliantei.

Optiunea PNL la acea data s-a dovedit o eroare strategica, consecinta ei fiind un rezultat sub pragul electoral si ramanerea in afara Parlamentului in intervalul 1992-1996.

Liberalii s-au razgandit si in 1996 au participat alaturi de CDR la alegeri.

O alegere buna pentru ca la scrutinul parlamentar din noiembrie 1996, CDR a castigat obtinand circa 30% din voturi.

La alegerile prezidentiale din noiembrie 1996, candidatul CDR, Emil Constantinescu, a iesit invingator, cu 54,41% din voturi.

Ulterior, CDR a semnat un acord cu UDMR si a intrat la guvernare.

In anul 1998 avea sa se realizeze, in cea mai mare parte, unificarea liberala, prin absorbtia de catre PNL a Partidului Liberal (rezultat din unificarea PNL-CD si PL'93) si fuziunea cu Partidul Aliantei Civice. Din acest moment incepe, practic, reafirmarea PNL atat in interiorul Conventiei Democratice, cat si pe scena politica in ansamblu.

Pentru alegerile generale din toamna anului 2000, PNL nu a mai revenit in Conventie. Asa se face ca PNL a intrat singur in Parlament cu 9% din voturi, iar CDR nu a reusit sa treaca pragul electoral.

Unificarea in jurul PNL si consolidarea PNL pe dreapta scenei politice a continuat si in anii urmatori, prin absorbtia altor formatiuni. In perioada 2001-2003 au avut loc trei congrese extraordinare de fuziune: cu Alianta pentru Romania (APR) in ianuarie 2001, cu Uniunea Fortelor de Dreapta (UFD) in aprilie 2003 si cu PNL-C in august 2003.

Alianta D.A.

Dreptate si Adevar, supranumita si alianta portocalie, a fost o alianta politica intre Partidul National Liberal (PNL) si Partidul Democrat (PD), care a aparut pe scena politica in august 2003.

Sub aceasta formula, cele doua partide au candidat la alegerile locale, legislative si prezidentiale din 2004.

Alianta s-a clasat pe locul 2, dupa PSD la alegerile parlamentare, cu 31% din voturi.

Insa la prezidentiale, candidatul portocaliu Traian Basescu a reusit sa il invinga la limita (51%) pe Adrian Nastase, fostul premier si reprezentantuil PSD.  

Alianta D.A., alaturi de Partidul Umanist (actualmente Partidul Conservator) si Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania, au format Guvernul Tariceanu I, in decembrie 2004.

Intre premierul Tariceanu si presedintele Traian Basescu au existat tensiuni inca de la inceput. Seful statului voia sa forteze declansarea alegerilor anticipate, prin demisia Guvernului, pentru a castiga o majoritate confortabila in Parlament, insa seful Executivului nu a fost de acord si a preferat sa se tina de scaun.

La data de 11 aprilie 2007, alianta a devenit nefunctionala (ea nefiind desfiintata formal), dupa ce PD a fost exclus din Guvernul Tariceanu.

Tariceanu a sustinut atunci ca toate crizele aparute in interiorul Aliantei D.A. au fost alimentate de un singur om - Traian Basescu, cel care “a distrus Alianta” si a pus interesele personale mai presus de cele ale tarii.

Guvernarea Tariceanu II (PNL-UDMR)

In aprilie 2007, premierul Calin Popescu Tariceanu a anuntat o restructurare a Guvernului, numind doar ministri din PNL si UDMR. Noul Executiv a trecut de votul Parlamentului, cu sprijinul tacit al PSD, si a devenit Cabinetul Tariceanu II.

In ciuda numeroaselor motiuni de cenzura si suspendari, revocari sau demisii ale ministrilor din Guvernul Tariceanu II, acesta a reusit sa ramana in functie pana la termen, adica la alegerile din noiembrie 2008.

PD, devenit ulterior PD-L, a acuzat in nenumarate randuri intelegeri subterane netransparente in Parlament, prin care PSD sustinea Guvernul „de 20%”.

Influenta PSD a fost evidenta cand a fost vorba de promovarea unor chestiuni sociale cum ar fi majorarea pensiilor.  

Episodul PLD

Pe 10 octombrie 2006, Theodor Stolojan, fostul presedinte al partidului, a fost exclus din PNL. Liderii partidului au anuntat, ca motiv al excluderii, faptul ca Theodor Stolojan nu a respectat si nu a sustinut deciziile luate de conducerea PNL.

Odata cu el din partid au plecat si alti membri marcanti, apropiati presedintelui Traian Basescu si care mereu sustinusera fuziunea cu Partidul Democrat.

Exclus din PNL, Stolojan lanseaza, in octombrie 2006, Platforma liberala, impreuna cu alti liberali exclusi din partid sau nemultumiti de conducere: Valeriu Stoica, Radu F. Alexandru, Mona Musca, Cristian Boureanu si Raluca Turcan, la care ulterior se alatura si alte personalitati importante, precum fostul ministr al Agriculturii, Gheorghe Flutur, sau senatorul Mircea Cinteza.

In decembrie 2006, liberalii platformisti anunta constituirea Partidului Liberal Democrat (PLD), iar Stolojan devine presedintele noii formatiuni politice. La 1 martie 2007, partidul a fost inregistrat oficial.

La inceputul lunii decembrie 2007, s-a decis fuziunea intre Partidul Democrat (PD) si PLD. Denumirea noii formatiuni politice este Partidul Democrat Liberal (PD-L).

Intrarea in Opozitie

Dupa alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008, doua formatiuni politice se aflau aproape la egalitate. Alianta PSD+PC a primit cu 70.000 de voturi in plus fata de PD-L la scrutin, insa acesta din urma a capatat 3 mandate in plus in Parlament, gratie legii electorale cu sistem uninominal.

Fiecare partid avea asigurata asftel o sustinere de putin peste 35% in Parlament. Liberalii au intrat in Legislativ cu putin peste 20% din voturi si UDMR cu aproximativ 7%.

PNL si UDMR, partide care au guvernat in perioada 2004-2008, pareau aproape sigure ca vor ramane in continuare la putere.    

Liberalii au fost curtati atat de PD-L cat si de PSD+PC. Chiar din ziua alegerilor, liderul PD-L, Emil Boc, a anuntat ca isi doreste reunirea dreptei pentru asigurarea unei guvernari stabile, adica un Executiv alaturi de PNL, pe modelul Aliantei DA.

In virtutea colaborarii parlamentare mai mult sau mai putin transparente din perioada 2007-2008, si social-democratii si-au indreptat privirile spre PNL.

Desi au iesit pe locul 3, liberalii au ramas intransigenti: nu acceptau sa intre in noul Cabinet decat cu liderul lor, Calin Popescu Tariceanu, ca premier si daca programul lor anticriza urma sa fie respectat.  

Aceasta pozitie radicala i-a indepartat atat pe democrat-liberali, care nu puteau risca sa fie iarasi dati afara de la guvernare de Tariceanu ca in aprilie 2007, cat si de pesedisti, care nu puteau sa fie de acord cu programul de guvernare al PNL.

Asa se face ca din parteneri favoriti de coalitie, liberalii au ramas in Opozitie, iar cele doua mari forte, PSD+PC si PD-L, au inceput sa negocieze intre ele si au format Guvernul Emil Boc.      

Structura PNL

Potrivit Statului PNL, la nivel national, organismele de conducere sunt:

Congresul (Adunarea Generala a delegatilor membrilor partidului) - forul suprem de conducere si decizie la nivel national al PNL. Se intruneste o data la patru ani, dupa alegerile parlamentare, sau ori de cate ori este nevoie. Convocarea Congresului se face de catre Delegatia Permanenta, fie la cererea Biroului Politic Central, fie la cererea a mai mult de jumatate din Delegatiile Permanente Teritoriale.

Congresul alege presedintele partidului; alege uninominal 15 vicepresedinti ai Biroului Politic Central, dintre care 7 cu atributii specifice si 8 pe regiuni de dezvoltare, 23 de judecatori ai Curtii de Onoare si Arbitraj si 7 membri ai Comisiei Centrale de Cenzori.

Congresul aproba fuziunile cu partide politice, adopta sau modifica Statutul partidului, strategia si programul politic prezentate de presedinte si analizeaza activitatea Biroului Politic Central si a Comisiei Centrale de Cenzori.

Delegatia Permanenta (DP) exercita conducerea partidului in intervalul dintre congrese si se intruneste lunar sau ori de cate ori este nevoie. Ea se compune din presedintele partidului, membrii Biroului Politic Central, presedintele Senatului partidului, secretarul general al PNL, liderii grupurilor parlamentare, parlamentarii, parlamentarii europeni, presedintele TNL, presedinta OFL, presedintele CSL, presedintele Ligii Alesilor Locali PNL, presedintele Consiliului de Coordonare al Municipiului Bucuresti.

Delegatia Permanenta aplica Programul politic al PNL, analizeaza, coordoneaza si sprijina activitatea filialelor, stabileste criteriile pentru selectionarea candidatilor pentru orice functie, valideaza listele pentru alegerile parlamentare si europene, analizeaza si aproba rapoartele lunare de activitate ale Biroului Politic Central si ale grupurilor parlamentare, analizeaza activitatea parlamentarilor si a demnitarilor partidului, precum si a reprezentantilor in administratia centrala si dispune masurile ce se impun, stabileste candidatul la functia de prim ministru la propunerea Biroul Politic Central, stabileste candidatul la functia de presedinte al Camerei Deputatilor si pe cel la functia de presedinte al Senatului, alege si revoca secretarul general, la propunerea Presedintelui partidului, si altele.

Biroul Politic Central (BPC) propune strategia politica a partidului si coordoneaza aplicarea ei. El asigura conducerea curenta a partidului si este alcatuit din presedinte, 15 vicepresedinti, 15 membri titulari. La sedintele Biroului Politic Central participa, cu drept de vot consultativ, presedintele Senatului PNL, secretarul general PNL, liderii grupurilor parlamentare, presedintele TNL, presedinta OFL. BPC se intruneste saptamanal si ori de cate ori este nevoie, la convocarea presedintelui.

Biroul Politic Central este asistat in activitatea organizatorica de Secretariatul General al PNL. Acesta asigura comunicarea dintre organismele de conducere la nivel central si filialele teritoriale, asigura gestiunea patrimoniului partidului, raspunde de sistemul informational si de aparatul de lucru.In activitatea sa, Secretarul General este ajutat de Secretari Generali Adjuncti numiti de Biroul Permanent Central la propunerea Secretarului General.

Consiliul National (CN) este forul de dezbatere si decizie intre Congrese, se reuneste de doua ori pe an sau ori de cate ori este nevoie, la convocarea presedintelui, a Biroului Politic Central sau a mai mult de jumatate din membrii sai.

De asemenea, la nivel national functioneaza, pe baza propriilor regulamente, urmatoarele structuri:

Senatul partidului - organism consultativ al presedintelui cu privire la pastrarea si continuarea traditiilor si la dezvoltarea conceptiilor liberale;

Curtea de Onoare si Arbitraj - instanta suprema a partidului;

Comisia Centrala de Cenzori - verifica gestiunea partidului;

Comisia de Etica - analizeaza candidaturile propuse pentru Alegerile Parlamentare si pentru functiile in Guvern si in administratia publica centrala;

Tineretul National Liberal - coordoneaza activitatea specifica a structurilor de tineret constituite la nivelul filialelor teritoriale;

Liga Alesilor Locali - coordoneaza metodologic activitatea membrilor PNL din administratia publica locala;

Organizatia Femeilor Liberale - coordoneaza activitatea specifica a organizatiilor de femei constituite la nivelul filialelor teritoriale;

Cluburile Studentesti Liberale - promoveaza ideile liberale si programul PNL in mediul studentesc, militeaza pentru implicarea studentilor in viata politica.

Conducerea PNL

Presedinte: Crin Antonescu

Prim-vicepresedinte: Ludovic Orban

Fost presedinte: Mircea Ionescu Quintus

Presedinte fondator 1990: Radu Anton Campeanu

Doctrina

Scopul actual al PNL pentru Romania este infaptuirea celei de-a doua modernizari si transformarea tarii noastre in cea de-a 7-a putere economica a Europei.

Desi este vechi de peste un secol, liberalismul se redefineste in Romania, ca urmare a schimbarilor din politica interna si din cea europeana. Lungile perioade de nazism si comunism au reprezentat o paranteza istorica. Prin urmare, revolutiei liberale nu i s-a pus capat, ci ea a fost doar intrerupta.

Datorita prabusirii regimului totalitar comunist din Romania in 1989, care reprezenta varianta radicala, monolitica a stangii, precum si a venirii la putere a FSN (PDSR, PSD), forta hegemonica de stanga, care a oscilat intre mostenirea comunista si redefinirea ca partid social-democrat, PNL si-a afirmat identitatea si programele politico-doctrinare pe partea dreapta.

Potrivit site-ului oficial al formatiunii, PNL isi recunoaste si pastreaza traditia ca pe un dat istoric, insa nu se defineste astazi raportandu-se la ea, ci la realitatile secolului XXI si la provocarile pe care le presupune noul statut european al Romaniei.

PNL pledeaza pentru privatizare, garantarea proprietatii private, liberalizare, restrangerea rolului statului in economie, libertati individuale protejate constitutional, initiativa individuala, concurenta, capitalism, prosperitate, integrare europeana, globalizare, descentralizare.

Pe plan european, meritele politice ale PNL au fost recunoscute, Calin Popescu Tariceanu fiind ales vicepresedinte al Partidului European al Liberalilor, Democratilor si Reformatorilor (ELDR) inca inainte de a deveni prim-ministrul Guvernului Romaniei.

Marile obiective liberale ale Romaniei, asumate de PNL, sunt:

1. consolidarea statului de drept; punerea efectiva in practica a principiului separatiei puterilor in stat;

2. desavarsirea celei de-a doua modernizari a Romaniei;

3. transformarea Romaniei in cea de-a 7 putere economica a Europei (avand la baza mecanismele pietei, limitarea interventiei statului in economie, libera initiativa, concurenta loiala, incurajarea spiritului intreprinzator); pregatirea economiei si societatii pentru aderarea la moneda unica europeana;

4. reforma constitutionala (pentru corectarea deficientelor sistemului politic si clarificarea unor mecanisme ale sistemului politic, astfel incat sa fie incurajata participarea politica si reprezentarea cetatenilor);

5. descentralizarea efectiva si aducerea in mod real a deciziei la nivelul cel mai apropiat de cetatean, conform principiului subsidiaritatii;

6. definirea identitatii nationale in raport cu identitatea europeana si cu presiunile globalizarii;

7. impunerea meritocratiei si promovarea valorilor, inclusiv prin reformarea sistemului educatiei ca prioritate nationala.

Identitatea politica a PNL s-a construit istoric prin trecerea de la protoliberalism (bazat pe valorile liberale) la liberalismul economic si politic reformist din perioada interbelica (promotorul industrializarii Romaniei, precum si al reformelor constitutionala, agrara, a minelor, administratiei, electorala), pentru ca in postcomunism PNL sa fie promotorul liberalismului integral.

Liberalismul integral se defineste ca forma de sinteza politica si economica a tendintelor traditionale, moderne si postcomuniste ale liberalismului. Liberalismul integral este simultan un liberalism economic - care promoveaza economia de piata, libera initiativa si capitalismul - si un liberalism al statului de drept, care promoveaza neutralitatea statului, principiul separarii puterilor, intaietatea libertatilor individuale, respectul drepturilor minoritatilor, principiul tolerantei, limitarea rolului statului in economie, precum si reformele de limitare a consecintelor comunismului totalitar si a tendintelor hegemonice din perioada postcomunista, de ieri si de azi.

Liberalismul in lume

Liberalismul este in primul rand o doctrina, o doctrina destul de veche care se sprijina in fond pe liberul arbitru.

Gasim o forma de liberalism politic si in antichitate. Ea era insa definita numai la nivelul cetatii. Aproape toti istoricii sint de acord sa considere liberalismil european isi are radacinile in Magna Carta, intocmita in Anglia veacului al XIII-lea si mai tarziu in marea efervescenta social-economica a Rinascimento-ului florentin din Quatrocento.

Un rol important l-a avut si Refoma protestanta continuata de mercantilismul secolelor XVI-XVIII in contextul caruia Fenelon definea preliberalismul aristocratic ,iar J. Locke, Hobbes, Montesquieu, J.-J. Rousseau si altii formulau bazele filozofice ale doctrinei liberale care determina dezvoltarea burgheziei.

Doctrina liberala se contureaza teoretic gratie mai ales lui S. Mill, A. Smith, T. Malthus si D. Ricardo.

Inceputurile liberalismului in Romania

La noi, zorile gandirii liberale se arata sub forma unui palid curent ce se iveste sub primele domnii fanariote si se dezvolta ulterior la inceputul secolului al XIX-lea.

Aceasta gandire capata o pondere mai marcata datorita tinerilor boieri aflati la studiu la Paris si influentati, printre altii de Lamartine si J. Michelet, tineri care au realizat tumultul din 1848.

Miscarea liberala romana se contureaza mai substantial printre exilatii de la '48, sub puternica inraurire a lui Napoleon III, capatand si o puternica coloratura nationalista. Importanta ei s-a vazu in perioada Divanurilor ad-hoc si a luptei pentru Unire si apoi sub Al. I. Cuza. Tot ea a contribuit la inlaturarea regimului totalitar instaurat de camarila lui Cuza.

Constituirea PNL

Toata lumea este de acord sa situeze inceputurile - stricto sensu - ale liberalismului in Romania odata cu infiintarea in ianuarie-martie 1875 a Partidului National Liberal sub forma coalitiei de la Mazar-Pasa, dupa numele turcesc al englezului Lakeman, in casele carui a avut loc prima reuniune, in timpul guvernarii conservatoare a lui Lascar Catargiu.

La 24 mai 1875, Ion C. Bratianu, Mihail Kogalniceanu, A.G. Golescu, Gh. Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Al. Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gh. Chitu, C.G. Pesacov si N.C. Furculescu, printr-un program intarit de semnaturi, puneau bazele Partidului National Liberal.

Reuniunile de la Mazar Pasa depaseau cadrul unor contacte dintre parlamentarii liberali, acestia vizând crearea unei atmosfere favorabile în opinia publica pentru ca, prin presiune, sa se forteze îndepartarea conservatorilor de la putere.

S-a recurs la manifestatii de strada. Astfel, în gradinile casei lui Mazar Pasa, dar si în alte locuri publice din Bucuresti, s-au organizat proteste contra "tiraniei boierilor". Tineretul s-a lansat în acea actiune protestatara, atras de simpatia si încrederea stârnita de Ion C. Bratianu, printre liberali, de departe omul politic cel mai energic si capabil, cu dar oratoric si charisma.

Acesta coalitie a fost initial vazuta drept un cuib de conspiratori antimonarhisti, care totusi a format in 1876 guvernul liberal de I. C. Bratianu are se va mentine pana in 1888.

In tara noastra, PNL s-a implicat in istoria sa in mai multe evenimente ce aveau sa devina semnificative pentru Romania, in special obtinerea independentei in 1877, construirea Regatului Romaniei in 1881, razboiul de reintregire nationala (crearea Romaniei Mari) in 1918, reforma agrara in 1921 si relansarea economica dupa criza mondiala din 1929 - 1933.

Perioada interbelica

Liberalii au fost la putere in Romania in nenumarate randuri, mai ales in perioada interbelica.

Ei au condus din 1914 si pana in 1919 (cu o scurta intrerupere intre martie-noiembrie 1918), In 1919, au pierdut alegerile organizate chiar de ei pe baza votului universal.

Dupa o scurta perioada de organizare si de extindere in teritoriile nou alipite, liberalii s-au reintors la putere, carmuind cu autoritate intre 1922-1928 (cu o intrerupere intre martie 1926 si iunie 1927) si 1933-1937.

Perioada comunista

PNL si niciun alt partid democratic nu putea exista in comunism. PNL s-a trezit cu activitatea suspendata inca din 1938. De abia in 1944 si-a reluat activitatea, insa pentru putin timp.

In noiembrie 1947, PNL a fost dizolvat de comunisti. Liderii partidului au fost intemnitati la inchisorile de la Sighet, Aiud, Jilava, Gherla, Botosani, Ramnicu Sarat, sau in lagarele de munca propagandista de la Bicaz sau Canalul Dunare-Marea Neagra.

Constantin I. C. Bratianu, ultimul lider a vechiului PNL, a fost inchis la penitenciarul Sighet, unde a si murit. Celula sa este pastrata intacta pana astazi, in inchisoarea devenita muzeu - memorial al durerii.

Presedintii PNL de-a lungul timpului

Ion C. Bratianu (24 mai 1875 – 4 mai 1891)

Dimitrie C. Bratianu (4 mai 1891 – 8 iunie 1892)

Dimitrie Alexandru Sturdza (8 iunie 1892 – 11 ianuarie 1909)

Ion I.C. Bratianu (11 ianuarie 1909 - 24 noiembrie 1927)

Vintila I.C. Bratianu (24 noiembrie 1927 - 22 decembrie 1930)

Ion Gh. Duca (22 decembrie 1930 - 29 decembrie 1933)

Constantin I.C. Bratianu (29 decembrie 1933 – 1947)

Radu Campeanu (15 ianuarie 1990 – 28 februarie 1993)

Mircea Ionescu-Quintus (28 februarie 1993 - 18 februarie 2001)

Valeriu Stoica (18 februarie 2001 – 24 august 2002)

Theodor Stolojan (24 august 2002 - 2 octombrie 2004)

Calin Popescu Tariceanu (februarie 2005 - martie 2009)

Crin Antonescu (din martie 2009)

Link-uri utile:

Partidul National Liberal PNL
Partidul National Liberal PNL
Daca detineti informatii relevante, poze, inregistrari audio sau video inedite cu PNL, le puteti trimite la adresa de e-mail personalitati@ziare.com sau puteti completa acest formular.

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook

Bancuri despre PNL

Concurs de admitere pentru postul de purtator de cuvant al PNL.Intra primul candidat... citeste tot bancul
Propune banc Vezi toate bancurile