Asumarile lui Boc, o rutina periculoasa (Opinii)

Am ajuns la numerele 8 si 13. 8 asumari de raspundere pe 13 proiecte de lege ale lui Emil Boc din iunie 2009 incoace. Sunt numere record, prin comparatie cu cele patru asumari ale lui Adrian Nastase si cele doua ale lui Calin Popescu Tariceanu, desi guvernele PSD si PNL au fost, cel putin teoretic, minoritare, spre deosebire de cabinetele Boc.

Majoritatea lui Emil Boc este insa ineficienta din cauza indisciplinei de partid si a instabiltiatii de pe scena politica, unde parlamentarii se misca intre tabere precum pasarile migratoare. In plus, este adevarat ca multe din aceste asumari au fost autentice urgente, menite sa remedieze in ceasul al 13-lea restante ale tuturor guvernarilor.

Dar chiar si asa tot ne aflam in fata unui exces periculos pentru democratie. Exista in aceasta procedura, teoretic exceptionala, devenita una banala in actuala guvernare, o forma de sfidare, de aroganta a Puterii care se socoteste omnipotenta.

Este o mentalitate tipica politicii romanesti, fara exceptie aproape in ultimii 20 de ani. Si fiecare putere aroganta este urmata de o alta putere aroganta, care se socoteste indreptatita sa rada pana la fundatie orice constructie a celor dinainte.

Pe fond, cele doua acte normative pe care Boc isi va asuma raspunderea azi au un statut fundamental diferit. Prin plafonarea salariilor cadrelor didactice, Guvernul incearca, dupa cum bine spune Mircea Cartarescu, sa corecteze o aberatie printr-o alta aberatie.

Este o mostra de infinita ipocrizie, daca nu chiar de nesimtire ca dupa ce ai incercat sa darami Guvernul Tariceanu pentru neaplicarea legii de majorare a salariilor prfesorilor, sa vii acum cu o astfel de reglementare care intra in conflict inclusiv cu numeroase hotarari judecatoresti.

E drept, premierul si-a asumat eroarea de atunci. Si ce sa facem noi cu aceasta recunoastere cata vreme ea nu este insotita de un gest de onoare absolut atipic politicii romanesti. Si ce facem cu voturile castigate atunci de PD-L tocmai pentru ca a sustinut cu atata fermitate cresterea lefurilor profesorilor? Le dau democrat-liberalii inapoi impreuna cu scuzele d-lui Boc?

Cu Legea dialogului social e alta poveste. Ea este o reglementare care cuprinde, de fapt, un pachet de legi reformatare: a sindicatelor, a patronatelor, a CES, a contractelor colective de munca si a conflictelor de munca. Pe langa sistematizarea legislatiei in domeniu, noua reglementare redeseneaza raporturile dintre partenerii sociali si acorda o mai mare putere societatii civile.

Guvernul se retrage din Consiliul economic si social, unde intra, in schimb, reprezentantii societatii civile, inclusiv pensionarii. Lucru foarte important, dispar contractele colective de munca la nivel national, ceea ce taie din puterea baronilor sindicali. Cum contractele de munca vor fi la nivel sectorial se creeaza premisele aparitiei unei noi generatii de lideri sindicali.

Totodata, sindicatele vor fi socotite reprezentative doar daca au membri cel putin 50% din angajatii unitatii respective. Functionarul care intra in greva nu va mai fi, ca pana in acum, salarizat pentru acea perioada, in schimb i se vor recunoaste asigurarile de sanatate.

Va fi constituit un Consiliu National Tripartit de Dialog Social, prezidat de primul-ministru, cu rol consultativ, unde se vor regasi reprezentanti ai sindicatelor, ai patronatelor si ai Guvernului, care va dezbate deciziile economice ale Guvernului.

Apare si un Oficiu de Mediere si Arbitraj menit sa preintampine conflictele de munca.

Sigur ca toate aceste organisme trebuie sa mai devina si active, si importante, caci CES-ul, spre exemplu, a existat si pana acum, dar nu l-a prea bagat nimeni in seama. Dupa cum este regretabil ca dezbaterea publica pe tema acestui pachet de legi foarte important, care vine in completarea Codului Muncii, a fost mai mult decat palida, umbrita de teme infinit mai putin importante.

Ceea ce nu inteleg este de ce aceasta noua reforma, salutara repet, trebuia adoptata tot prin asumare de raspundere si nu printr-o procedura normala, care sa-si dea o sansa in plus de stabilitate, dincolo de limitele actualei guvernari.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...