Campanie Ziare.com: Reteta unui cercetator de succes

S-a incetatenit ideea ca un cercetator trebuie sa arate ca un savant nebun, cu ochelari si cu parul zburlit, firav si obosit, adesea incapabil de a-si explica ideile, prins in ecuatii si pierdut intre formule. Nimic mai gresit!

In realitate, un cercetator de succes are nevoie de cateva calitati fundamentale fara de care fie nu reuseste sa-si impuna ideile, iar cercetarile sale devin ignorate si in final uitate, fie reuseste doar partial, caz in care ramane vesnic frustrat, de multe ori luand decizia de a renunta la cercetare si de a cauta un job normal.

Ziare.com isi incheie astazi campania dedicata promovarii cercetarii romanesti cu un articol pe tema "Care este profilul unui cercetator de succes?"

"Cea mai importanta calitate a unui om de stiinta este curiozitatea, dublata de pasiune", sustine cercetator clujean Raul Muresan, in opinia caruia "este greu sa fii un cercetator de succes daca esti orbit de orgoliu" iar "cea mai importanta calitate a unui cercetator de succes este entuziasmul".

Exista o reteta a succesului in cercetare?

Am avut ocazia sa cunosc personal in strainatate oameni de stiinta de mare calibru.

Campanie Ziare.com: Romani despre care merita sa vorbim (I)

Mentionez aici doar pe Donald A. Glaser, inventatorul camerei cu bule care a primit premiul Nobel pentru fizica in 1960, sau pe John J. Hopfield, laureat al medaliei Dirac, membru al Academiei Americane de Stiinta si presedinte al Societatii Americane de Fizica in 2006.

Am sesizat in acesti oameni un amestec de inocenta si pasiune, o personalitate calda si prietenoasa, fara "fumuri", fara "aere", fara orgolii.

Nu stiu cum exact as putea descrie ce am simtit atunci cand mi-am prezentat ideile in fata lor. Acesti oameni erau de o inteligenta ascutita, aveau respect pentru "cel mic si tanar care le vorbea", erau napaditi de curiozitate, aveau eleganta, te inspirau.

M-am intrebat atunci ce este necesar unui cercetator pentru a avea succes? Ce trebuie sa il caracterizeze? Ce trebuie sa invete?

Am incercat in anii care au urmat sa observ cum se comporta "cei mari", si am incercat sa inteleg care e reteta succesului. Redau in cele ce urmeaza cateva dintre concluziile la care am ajuns. Vom vedea ca a fi cercetator de succes inseamna mult mai mult decat a lucra intr-un laborator.

Curiozitate si pasiune, perseverenta si ambitie

Cea mai importanta calitate a unui om de stiinta este curiozitatea, dublata de pasiune. Nu poti accepta frustrarile si nu poti trece peste esecurile de zi cu zi din activitatea de cercetare daca nu ai un dram de "scranteala". Scranteala care nu te lasa sa stai locului, care te mana sa cauti mereu raspunsuri.

In cercetarea fundamentala, incerci sa intelegi, sa pricepi, sa descosi legitatile fundamentale ale naturii. Incerci cu metode stiintifice bine puse la punct, sau dezvolti tu insuti noi metode prin care sa poti sa intelegi mai mult.

Insa din 100 de incercari, din 100 de idei nastrusnice, de obicei, daca ai noroc, se confirma una singura. Cercetarea e un slalom intre esecuri, un joc intre intuitie, care de multe ori te inseala, si incercarea de a demonta misterele care nu vor nici in ruptul capului sa se lase patrunse.

Campanie Ziare.com: Strainii, solutia pentru cercetarea din Romania? (II)

Cercetarea de calitate este jocul de-a frustrarea. Ai un zid in fata pe care il treci doar o data la 100 de escaladari. Ca sa nu te dai batut, iti trebuie evident perseverenta. Ca sa ai curaj sa abordezi o problema foarte dificila iti mai trebuie si ambitie si vointa de a merge acolo unde altii fie s-au dat batuti, fie nu au incercat inca sa ajunga.

Pregatire si foarte buna documentare

Se poate spune in mod cert ca nu vei descoperi un nou fenomen pana cand nu vei fi pregatit sa il descoperi. De obicei masori anumite variabile care iti caracterizeaza sistemul, insa daca mintea nu e pregatita sa vada un anumit "pattern", de multe ori se intampla sa nu sesizezi ca datele "iti spun cu tarie ceva". Trebuie sa fii pregatit mereu sa le poti interpreta cat mai bine, sa fii pus la curent cu ultimele descoperiri, ultimele teorii si ultimele interpretari.

Volumul de publicatii care apar zilnic este urias, asa incat daca un cercetator ar urmari singur toate revistele potential importante pentru cercetarea sa, nu ar mai avea timp de nimic altceva.

De aceea, de obicei munca documentarii se imparte intre membri unei echipe de cercetare sau chiar al unui intreg departament. La Max Planck, organizam asa-numitul "Journal Club" unde fiecare cercetator responsabil de ultimele noutati dintr-un set de reviste prezenta articolele de interes celorlalti. Acestea erau discutate in extenso si se ajungea frecvent la relationarea cercetarii fiecaruia dintre noi la descoperirile altora.

Asadar, pentru a fi mereu la curent, un cercetator trebuie sa citeasca. Sa citeasca mult, sa urmareasca revistele importante si sa-si coreleze propria activitate cu ultimele directii la nivel mondial.

Campanie Ziare.com: Cum sa luam banii din Parlament si sa-i dam la cercetare? (III)

Campanie Ziare.com: Unde se duc banii alocati cercetarii din Romania? (IV)

Campanie Ziare.com: Pot fi cheltuiti eficient banii alocati cercetarii? (V)

Creativitate

Paradoxal, trebuie sa fii creativ nu doar in cercetarea aplicativa care are ca rezultat produse concrete. Si cercetarea fundamentala reclama un inalt grad de creativitate desi nu incerci sa construiesti ceva ci sa intelegi fenomene naturale deja existente.

Ca sa poti identifica existenta anumitor fenomene sau valida anumite teorii trebuie sa creezi experimente. Prin asa-numitul "experimental design" se creeaza paradigme experimentale pentru testarea unor teorii sau identificarea unor noi ipoteze.

Este posibil ca un incompetent sa formeze competenti?

Pe langa experimente, trebuie sa dezvolti si noi metode cu care sa poti analiza datele, sa le poti intelege. In realitate, cercetarea presupune in primul rand transformarea unor fenomene existente in niste concepte potrivite pentru ca creierul nostru sa le poata intelege.

Un grafic care iti arata ca temperatura creste pana la un punct, dupa care scade abrupt, iti indica la nivel conceptual o dependenta non-liniara a temperaturii de o alta variabila. Conceptualizezi acest fenomen prin abstractiuni pe care le poti intelege, cu care poti opera.

Mare parte din munca de cercetare presupune deci transformarea variabilelor masurate in concepte cu care noi oamenii putem opera direct. A gasi moduri de a realiza aceasta transformare presupune multa creativitate.

Rigurozitate, obiectivitate, onestitate si verticalitate

Foarte important este insa ca pasii care se aplica in metoda stiintifica sa fie rigurosi, sa nu lase loc de ambiguitate si sa nu conduca la interpretari gresite. De aceea, nu e destul sa descoperi un model care reuseste sa prezica datele la un nivel rezonabil. Se spune ca ai descoperit cu adevarat un fenomen doar atunci cand ai facut tot ce iti sta in putinta sa demonstrezi ca nu exista, si cu toate acestea nu ai reusit... Trebuie sa dezvolti asa-numitele "experimente de control", care sa arate cat mai convingator ca interpretarea ta este corecta.

De multe ori, calitatea unui studiu stiintific e data nu doar de experimentul prin care descoperi un fenomen ci mai ales de calitatea experimentelor de control care il confirma ulterior, sau care in ciuda eforturilor tale de a-l demonta, nu il pot infirma.

Mai departe, dupa cautari asidue si experimente peste experimente, poti descoperi un fenomen in care a carui interpretare incepi sa crezi. E aproape irezistibil ca atunci cand dupa indelungi cautari gasesti o explicatie care se potriveste, sa vrei sa o crezi.

Apare asa-numitul fenomen de "bias", de care din pacate nu poate scapa nici un cercetator.

Insa, trebuie sa faci un efort de obiectivitate, sa incerci cat mai mult sa nu crezi in acea explicatie si sa incerci din rasputeri sa o demolezi. Doar atunci poti ramane obiectiv si poti interpreta datele cu cat mai putin "bias".

De multe ori, o interpretare in care crezi cu tarie este infirmata de experiment. Atunci trebuie sa fii onest si vertical, sa nu masluiesti sau sa modifici niciodata datele in asa fel incat sa se potriveasca cu ceea ce crezi tu. Stiinta nu se face cu credinte, se face cu constatari.

Orgoliu temperat

Este greu sa fii un cercetator de succes daca esti orbit de orgoliu. Orgoliul rigidizeaza omul de stiinta, ii ofera mult prea multa incredere in sine ca sa aiba cu adevarat puterea sa accepte ca teoria sa este gresita.

Inevitabil, un orgoliu peste masura conduce la alienare stiintifica si ajunge in final sa lucreze impotriva cercetatorului. Acesta trebuie sa inteleaga ca temperarea orgoliului este un avantaj care il va ajuta, atunci cand a apucat-o pe calea gresita, sa se corecteze si sa accepte teorii corecte cu care sa plece mai departe pentru a descoperi altceva nou.

Din pacate, putini cercetatori inteleg aceasta problema iar din acest motiv se naste adesea si un conflict social intre stiinta si religie, stiinta si filozofie, stiinta si cultura. Stiinta se ocupa doar cu fenomenele demonstrabile si are ca obiect de activitate doar studiul elementelor care se pot testa si confirma. Orgoliul cercetatorului, dupa parerea mea, trebuie temperat; el trebuie sa accepte ca si alte cai pot conduce la cunoastere.

Stiinta ar trebui sa ne invete in primul rand sa nu fim absolutisti sau exclusivisti.

Un bun scriitor

Chiar daca ai toate celelalte calitati, nu poti fi un cercetator de succes daca nu stii sa scrii.

O cercetare pe care nu stii sa o comunici celorlalti este fara o finalitate reala (nu ma refer aici la cercetarea aplicativa). Un articol stiintific in care iti comunici descoperirile trebuie sa curga, "it has to flow" cum se spune.

Un articol bine scris este clar, neredundant, da sentimentul obiectivitatii, prezinta lucruri complicate intr-un mod simplu, este complet, si culmea, usor de citit. De exemplu, revista Academiei Americane de Stiinta (PNAS) puncteaza la un articol stiintific si "claritatea prezentarii".

Cateodata, o descoperire complexa necesita un efort de transpunere intr-un articol aproape egal cu munca de laborator.

Spre exemplu, am scris si rescris un articol de 20 de ori pana sa il public in Journal of Neurophysiology, revista Societatii Americane de Fiziologie. Procesul de scriere si rescriere a durat mai bine de un an.

Increment cu increment, un cercetator trebuie sa invete sa scrie din ce in ce mai bine, sa prezinte din ce in ce mai clar. Cu fiecare iteratie, articolul devine mai bun, mai "usor" de digerat, mai obiectiv si mai convingator. Ideile sunt argumentate prin citarea unor studii relevante care le sustin si le confirma, iar speculatiile trebuie reduse la minimum, prezentate la sfarsit, si doar cu grija.

De exemplu, spui despre creier ca activitatea dintr-o arie este mai ridicata, ceea ce "sugereaza" doar ca acea arie proceseaza informatia asociata. Masuratorile sunt obiective dar interpretarea nu poate fi niciodata exclusivista, absoluta, ci trebuie facuta cu grija si precautie.

Carisma la prezentari

Datorita numarului urias de publicatii, pe langa diseminarea prin articole stiintifice un cercetator de succes trebuie si sa "isi vanda marfa" la conferinte si workshop-uri internationale.

Cu cat prezinti mai bine, cu cat electrizezi si convingi mai mult ceilalti cercetatori despre importanta studiului tau, cu atat mai repede si mai mult munca ta va fi folosita de altii. O calitate importanta a unui cercetator este asadar capacitatea sa de a prezenta in fata unei audiente, formate de multe ori chiar din cercetatori competitori si foarte atenti la fiecare detaliu.

Prezentarea trebuie sa convinga, sa nu fie plictisitoare, sa electrizeze audienta, sa trezeasca in fiecare membru al auditoriului acea curiozitate inocenta, acel sentiment de impredictibilitate, urmate de euforia solutiei.

A sti sa prezinti implica probabil cel mai mult a sti sa transferi propriul entuziasm celor care te asculta. Si inca sa o faci cu eleganta!

Entuziasm

In fine, dupa parerea mea, cea mai importanta calitate a unui cercetator de succes este entuziasmul. Toate celelalte calitati palesc daca nu exista entuziasm si motivare.

Entuziasmul te face sa incerci cu incapatanare chiar si atunci cand nu vezi finalitatea unui studiu, sa nu te dai batut in cele 99 de cazuri de esec, sa vrei sa inveti sa scrii, sa fii inspirat atunci cand prezinti, sa iti inabusi singur orgoliul, sa ramai obiectiv si vertical din respect pentru propria munca, sa intelegi ca a face cercetare este o sansa si un privilegiu.

Entuziasmul este o boala incurabila, un liant care ii atrage si pe altii in marea aventura a stiintei, un instrument care te ajuta sa nu te prabusesti in momentele extrem de dificile si sa nu fii infrant de frustrari, un motiv sa speri si sa crezi ca poti descifra un mister, o mana nevazuta care te impinge mereu inainte.

Intotdeauna entuziasmul are o recompensa pe masura: Revelatia stiintifica, acel moment care dureaza o secunda dupa anii de munca grea, de incercari, de frustrari. Acel moment unic, cand spui Evrika, merita din plin!

Asa cum am vazut, ca sa fii cercetator de succes, trebuie sa excelezi in multe domenii. De aceea, efortul este atat de intens incat ajunge in cele din urma sa iti modeleze definitiv si irevocabil personalitatea.

Ajungi sa te identifici cu ceea ce faci, cercetarea devine un mod de viata.

In mod absolut evident, cercetatorul nu e un om normal! Cat de normal poti sa fii sa te lasi urmarit peste tot de obsesii, de idei, de entuziasm, sa nu ai liniste, sa nu fii niciodata departe cu adevarat de munca ta, sa fii in priza full-time? Efort dupa efort, cercetatorul din noi incearca dupa puterile sale, mai mici sau mai mari, sa se autocizeleze, sa creasca, sa spere, poate intr-o zi sa devina cu adevarat cercetator de succes!

Dr. Raul C. Muresan

Departamentul de Neurostiinte Experimentale si Teoretice

Centrul pentru Cercetari Cognitive si Neuronale, Institutul Roman de Stiinta si Tehnologie

Cluj-Napoca, Romania

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...