Ziare.com

Campanie Ziare.com: Este posibil ca un incompetent sa formeze competenti?

Vineri, 12 Februarie 2010, ora 16:10

   

Campanie Ziare.com: Este posibil ca un incompetent sa formeze competenti?
Sistemul romanesc de cercetare din universitati si institute nu functioneaza pentru ca este inchistat si nu se integreaza la nivel international, in conditiile in care competitia pare sa fie cheia performantei.

Ziare.com continua campania de promovare a cercetarii romanesti cu un nou subiect : De ce este cercetarea slaba sau inexistenta in universitati si institute? Cum au ajuns cercetatorii romani sa "fenteze" criteriile internationale de promovare la nivel de profesor? Si, mai ales, credeti ca este posibil ca un incompetent sa formeze competenti?

Campanie Ziare.com: Romani despre care merita sa vorbim (I)

Nu putem schimba un sistem prabusit daca nu acceptam ca acesta este bolnav si daca nu ii punem corect diagnosticul. Putem spune despre cercetarea din Romania ca este sublima, dar ca, in general si cu mici exceptii, lipseste cu desavarsire.

Campanie Ziare.com: Strainii, solutia pentru cercetarea din Romania? (II)

Vectorii principali ai cercetarii fundamentale ar trebui sa fie mediul universitar si institutele de cercetare. Din pacate, nu prea sunt. Exista si explicatii. Fara a avea pretentia ca pot acoperi aici toate problemele cu care ne confruntam, iata cateva dintre ele.

Putini universitari fac cu adevarat cercetare

Inainte de Revolutie, promovarea cadrelor didactice se facea frecvent pe alte criterii, de multe ori politice. Cu toate acestea, s-au remarcat destui profesori buni, insa acestia nu prea faceau si cercetare. Excelau in activitatea didactica, erau buni formatori de cunostinte fundamentale, dar esuau in a tine pasul cu evolutia stiintifica pe plan mondial.

Sistemul romanesc de cercetare era in mod fortat deconectat de restul lumii. Prin izolarea sistematica a tarii realizata de Ceausescu, profesorii nu mai aveau acces la conferinte in strainatate, nu mai puteau publica in reviste occidentale, exista asadar un baraj de netrecut catre lumea academica internationala.

Treptat, fara acces la publicatii straine, fara o competitie reala cu occidentul, cercetarea romaneasca s-a inchis, s-a autodizolvat, a ajuns sa produca doar rapoarte irelevante sau articole pe care noi le scriam, noi le si evaluam. Multi dintre oamenii din acest sistem nu pot fi neaparat acuzati de rea credinta, pur si simplu au crescut in alte vremuri, iar dupa Revolutie nu au fost in stare sa se adapteze noii realitati.

Campanie Ziare.com: Cum sa luam banii din Parlament si sa-i dam la cercetare? (III)

S-a inceput asadar constructia unei realitati paralele: Cercetarea se face pe hartie, produce rapoarte peste rapoarte si dari de seama, dar nu produce stiinta care sa fie diseminata in reviste de talie internationala. Practic, nu produce cunoastere relevanta pe plan mondial.

Odata cu introducerea criteriului scientometric de promovare la nivel de profesor, care solicita articole indexate de baza de date ISI de la Thomson Reuters, universitarii romani au gasit si calea de a-l "fenta". Si-au introdus si ei revistele romanesti slabe in aceasta baza de date, si continua sa publice pe plan local, fara ca "cercetarile" lor sa aiba vreun impact.

Cum se poate distruge generatia tanara?

Mai grav este ca foarte multi profesori, incompetenti ca cercetatori, distrug si generatia tanara.

Un profesor universitar ar trebui sa aiba in primul rand o importanta activitate de cercetare, pe langa activitatea didactica. Doctoratele pe care le conduce ar trebui sa fie exclusiv axate pe activitate stiintifica. In schimb doctoranzii nu sunt cu adevarat mentorati stiintific.

Cum poate un incompetent sa formeze competenti? Asa se face ca doctoranzii devin brusc foarte utili in alte tipuri de activitati: predare, supraveghere si corectare de examene, tin laboratoare, seminarii. Sunt asadar utilizati in activitati didactice in detrimentul activitatii de cercetare.

"Putini buni si fara taxa" vs. "multi studenti slabi, dar pe bani frumosi"

O alta problema majora in universitati este numarul exagerat de mare de studenti. Pentru a-si rotunji frumusel veniturile, universitatile ofera pe langa locurile de la stat si multe locuri cu taxa. Uneori, mult mai multe locuri cu taxa.

Asa se face ca incarcatura didactica este fenomenala, ducand cadrele didactice la disperare. Acestea incearca sa foloseasca toate resursele posibile pentru a acoperi cat se poate partea de predare.

Cine mai are atunci timp de cercetare? Chiar cercetator performant sa fi fost in strainatate, odata intors, daca ajungi la o universitate poti avea ghinionul sa fii incarcat la maximum cu indatoriri didactice. Atunci poti sa uiti de cercetare.

Spuneam intr-un articol precedent ca cercetarea de nivel international cere eforturi semnificative care se traduc aproape intotdeauna in activitate "full-time". Este practic imposibil ca aceasta sa coexiste cu efortul didactic la care sunt supuse cadrele universitare.

Campanie Ziare.com: Unde se duc banii alocati cercetarii din Romania? (IV)

Mentalitate de profesor universitar: Trebuie sa figurez in lista

Pe langa aceste probleme, mai adaug inca una fundamentala: mentalitatea. Din pacate, si in ziua de azi, cercetarea este vazuta de multi universitari ca o activitate auxiliara, care "trebuie facuta" ca sa-ti incasezi salariul intreg. Daca faci greseala sa nu raportezi activitate de cercetare ti se atrage atentia ca "trebuie sa figureze in lista".

Fundamental diferita este mentalitatea in universitati americane si canadiene. Acolo, activitatea principala a profesorului este cercetarea, iar cea didactica este auxiliara. Multi utilizeaza bani din granturi pentru a-si "cumpara" mai putine ore de predat. Banii sunt folositi de universitate pentru a plati persoane care nu fac neaparat cercetare si care sunt dispuse sa tina cursurile in locul celor care vor sa faca cercetare.

Campanie Ziare.com: Pot fi cheltuiti eficient banii alocati cercetarii? (V)

Un profesor foarte bun poate sa predea 1-2 cursuri pe an, in rest fiind liber sa se axeze pe cercetare si pe probleme stiintifice. Preocuparea principala a profesorilor ar trebui sa fie deci cercetarea si nu predatul de cursuri.

La noi e invers. Problema e ca nici macar nu realizam ca ceva nu e in regula.

Institutele de cercetare-dezvoltare: O mostenire dureroasa

Inca de la inceput precizez ca exista in Romania si institute valoroase, demne de respect. Insa sunt putine la numar si din pacate primesc fonduri insuficiente. Majoritatea institutelor nationale de cercetare-dezvoltare (INCD) au fost mostenite de pe vremea comunistilor.

Acestea se ocupau in principal cu copierea produselor ale caror specificatii erau aduse in tara de reteaua de spionaj a Romaniei.



Planse intregi erau copiate si transpuse in produse romanesti "originale". Nu se facea de fapt nici un fel de cercetare. Se copia lamentabil, rusinos, si cu multa incompetenta. Produsele rezultate erau in final de proasta calitate pentru ca asa-zisii cercetatori nu intelegeau exact ce si de ce. Isi permiteau sa ignore detalii importante sau pur si simplu nu le puteau sesiza din cauza incompetentei.

Stim cu totii cat de mult te puteai lauda cu un produs "Made in Romania". Dupa Revolutie, multi dintre acesti pseudo-cercetatori din cercetare-dezvoltare au ramas captivi unor institute muribunde, organizandu-se in sindicate ale cercetatorilor care protesteaza doar pentru mai multi bani, nu si pentru reforma profunda a cercetarii.

Solutii posibile

In mod evident, prima si cea mai importanta solutie este reformarea resursei umane. Avem nevoie de profesori si cercetatori competenti, care sa aiba alte mentalitati. Putem realiza aceasta fie prin atragerea romanilor din diaspora, fie prin deschiderea portilor pentru ocuparea de posturi de catre straini performanti care sunt dispusi sa vina sa lucreze in Romania.

Asa cum americanii sau nemtii accepta straini in toate structurile de invatamant, am putea si noi sa deschidem portile pentru resursa umana calificata, indiferent de nationalitate. In plus, trebuie limitat drastic, prin normativele ARACIS de acreditare, numarul maxim de studenti per cadru universitar.

In Cehia anilor 90 sau in Germania de Est dupa reunificare, sistemul universitar a fost recladit din temelii: Toti profesorii au fost dati afara, fiind reangajati doar cei buni. La noi, din pacate, e prea tarziu.

Nu e suficient sa vrei sa aduci oameni noi, trebuie reformat si sistemul dupa care functioneaza universitatile. Ar trebui separata in mod clar activitatea de cercetare de activitatea didactica. Astfel, fara a lua masuri drastice, fara a da profesorii afara cum au facut cehii sau nemtii, am putea rezolva problema: Cei care au dovedit ca nu sunt in stare sa faca cercetare vor acoperi exclusiv partea didactica, lasand loc pentru o noua linie, separata, de profesori care sa faca cercetare. Acestia din urma pot fi selectati dupa criterii scientometrice dure, ar urma sa lucreze aproape exclusiv in cercetare si doar ei ar avea dreptul sa conduca doctorate stiintifice.

O alta solutie importanta este introducerea asa-numitului "tenure track" care exista, de exemplu, la americani si canadieni. Prin acest sistem, nu poti primi pozitie permanenta decat dupa destui ani in care ai dovedit ca esti foarte bun.

Poti deveni "assistant professor" odata ce iti stabilesti un laborator independent. Dar universitatea nu te tine in brate.

Nu ai o pozitie pe termen lung decat daca ajungi "tenured", adica cu pozitie permanenta. Pentru a obtine aceasta pozitie trebuie sa tragi tare, sa demonstrezi, sa excelezi in primul rand in cercetare. Dupa ce ai atins un anumit nivel, ideea unei pozitii permanente este de a-ti asigura posibilitatea de a te concentra pe probleme stiintifice mai adanci si mai riscante, de a putea explora lucruri mai neconventionale pentru ca pozitia permanenta iti acorda linistea de care ai nevoie. Nu te mai concentrezi pe securizarea unui post ci poti fi focalizat exclusiv pe cercetare. Insa numai dupa ce ai demonstrat ca meriti acest privilegiu!

Nu doar in universitati se poate aplica acest principiu de "tenure track" ci si in institutele de cercetare.

In Germania, la institutele Max Planck de exemplu, doar directorul de departament are pozitie permanenta. Un institut Max Planck (sunt cam 80 in Germania) are de obicei 3 directori de departament care conduc fiecare cam 30-50 de cercetatori grupati in mai multe laboratoare.



Directorul de departament este selectat dupa ce a atins un stadiu stiintific foarte inalt, primind doar recomandari pozitive de la marile universitati si institute din lume. Ceilalti cercetatori nu au pozitii permanente si din acest motiv trebuie sa traga tare pentru a-si construi un portofoliu de realizari impresionant, pentru ca mai apoi sa aiba sansa sa "prinda" o pozitie permanenta undeva.

Aplicarea acestei masuri in INCD-urile romanesti ar putea sa rezolve problema competentei. Masura ar avea insa efect numai daca cercetatorii slabi din aceste institutii vor fi concurati de altii buni, fie din Romania fie din strainatate, ceea ce implica investitii masive in aceste institutii pentru a le face atractive cercetatorilor de peste hotare.

Sistemul romanesc de cercetare din universitati si institute nu functioneaza in primul rand pentru ca este inca inchistat si nu se pune problema unei competitii reale de nivel international.

Competitia este aproape intotdeauna cheia performantei. Pentru a ne corecta traiectoria e nevoie de deschiderea sistemului catre cercetatori performanti, straini sau romani din diaspora, de finantare adecvata, de eliminarea majoritatii pozitiilor permanente, de limitarea numarului de studenti per cadru universitar, si de separarea reala a activitatii de cercetare de cea didactica.

Ne putem intreba, oare cum ar reactiona sistemul la asemenea masuri de reforma, in special la cele care ameninta clanurile universitare si pozitiile permanente din institutele de cercetare? Cred ca raspunsul il stim cu totii, si de aceea avem datoria de a nu ne lasa intoxicati de victime fictive, care ne tin copiii in marginea Europei ca nivel de educatie si ne alunga tinerii talentati din tara. Victimele suntem noi, societatea romaneasca, si daca nu vom lua "taurul de coarne" nu vom putea spera la mai bine pentru viitor.


Dr. Raul C. Muresan
Departamentul de Neurostiinte Experimentale si Teoretice
Centrul pentru Cercetari Cognitive si Neuronale, Institutul Roman de Stiinta si Tehnologie
Cluj-Napoca, Romania


Cititi data viitoare pe Ziare.com: Care este profilul unui cercetator de succes? Trebuie el sa arate ca un savant nebun, cu ochelari si cu parul zburlit, firav si obosit, adesea incapabil de a-si explica ideile, prins in ecuatii si pierdut intre formule? Trebuie sa aiba "fumuri", "aere", orgolii sau dimpotriva, respect fata de ceilalti cercetatori si eleganta? In realitate, un cercetator de succes are nevoie de cateva calitati fundamentale fara de care nu va reusi sa-si impuna ideile, iar cercetarile sale devin ignorate si in final uitate.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 4814 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
35 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Formula PD-L pentru invatamant?

Se poate ajunge profesor universitar doctor inginer cu scoala profesionala.Profile indicate:marochinarie si pielarie(ca sa fie obisnuiti sa urce si sa coboare "pielea" sefului),trompeta facuta in fostele case ale pionerilor,acordeon,fluier de arbitru.Si mai ales invatat ca daca tata are bani atunci poti ajunge chiar si europarlamentar.Si cu bani iti cumperi diplome si doctorate la f.f.,seral sau la distanta.

 

 

Cercetare--solutii si fonduri

Articolul e bine facut, opiniile exprimate reflecta destul de bine realitatea cercetarii atat din SUA, cat si din Romania. INtr-adevar exista f. multi profesori universitari la noi care au cam uitat ce inseamna sa publici intr-o revista tare din Vest, asta daca au stiut vreodata. Pe de alta parte nu poti face cercetare fara bani si fara fonduri. Ceea ce se intanmpla acum cu granturile de cercetare, majoritatea obtinute pe merit, e de speriat. Granturi oprite, amanate, cu fondurile reduse la 25-30% din cat se promisese initial. Totusi nu poti face cercetare buna atunci cand esti tratat ca un semi-infractor potential. Exista si in Romania (inca) multi cercetatori buni, cu rezultate notabile, pe plan international, si pe baza carora au obtinut granturi. Nu poti sa le zici: gata, nu va dam banii. Pe de alta parte nu cred ca e oportuna atitudinea de a
incuraja peste limite patrunderea in ISI a multor fituici f. slabe stiintific din Romania, doar ca sa avem multe reviste. Aceste reviste sunt debuseul productiilor stiintifice f. proa=ste ale multor prof. de la noi, in special din provincie. Dekja am numarat vreo 6-7 reviste romanesti intr-un singur domeniu, si altele se pregatesc sa devina ISI. In acest ritm vom avea mai multe reviste ISI decat Franta + Belgia la un loc!

 

 

Mare e gradina lui D-zeu

Oare de ce autorul acestui articol trebuie sa fie consultat de un psihiatru ? De ce atunci cand cineva aduce in discutie un subiect de bun-simt si mult mai profund decat discutiile zilnice inutile despre politica e catalogat nebun ? Sau ca ar avea nevoie de un psihiatru ? De ce nu merita atentie acest subiect ? Pentru ca oamenii mor de foame si nu le mai pasa de cercetare ? Nu. Oamenilor trebuie sa le pese de cercetare, pentru ca dezvoltarea economica vine din inovatie si creativitate. Daca o sa copiem tot timpul inventiile altora atunci nu o sa avem nici o sansa sa ne revenim. O multime de neica-nimeni scriu pe forumuri sub pseudonine tampite, pentru ca, deh, au libertatea cuvantului, iar anonimitatea internetului iti da posibilitatea sa arunci cu noroi in oricine fara teama de a fi tras la raspundere. Sunt de acord cu un punct. Anormalitatea a inceput sa nu mai deranjeze pe nimeni, dar oare de ce trebuie sa stam nepasatori si sa nu luam atitudine deloc ? Ar trebui sa-l sustinem pe un om care semnaleaza o problema de fond si nu una superficiala. Iar daca el vine cu solutii viabile, atunci trebuie sa-l sustinem si mai mult. Nu sa-l acuzam ca e nebun sau sa-i punem bete in roate daca cere bani pentru cercetare.

 

 

acum

vreau sa stiu , cand a consultat ultima data un psihiatru , autorul acestui articol ; doar cineva cu tulburari psihice grave poate sa debiteze asa ceva ; un asemenea subiect nu merita nici o atentie ; in Romania anormalitatea a inceput sa nu mai deranjeze pe nimeni

 

 

Ion teoreanu de la Politehnica in poza linga ceauseasca?

este el oare?

conduce inca teze de doctorat la poliehnica

 

 

Opiniile d-lui Muresan sunt bine fondate

Sunt de acord cu d-l Muresan (si cu Thor5) chiar daca am citit articolul strict ca pe unul de opinie. Cred ca nici o persoana de buna credinta nu poate fi impotriva unui sistem de promovare in lumea academica bazat pe merite reale si precis formulat. Din nefericire inertie inca exista si va mai exista pentru ca, lasat de sine, sistemul se auto-perpetueaza. Nu stiu insa care ar fi solutia. O reforma ar fi in ultima instanta o solutie politica adica una supusa compromisului. Nu trebuie sa ne facem iluzii ca o asemenea reforma ar schimba lucrurile imediat, desi rau nu ar face. Jurnalismul serios - la fel de rar ca si cercetarea serioasa - poate el insusi influenta situatia. De aceea consider articole ca acesta o invitatie pentru alte anchete jurnalistice, poate de mai mari proportii, care sa faca transparent publicului larg nivelul de incompetenta (si/sau competenta) din invatamantul superior si INCD-uri si sa puna presiune inspre o schimbare pozitiva.

 

 

trebuie sa fim pragmatici si sinceri...

un sistem incompetent nu are cum sa formeze competenta!
tot sinceri fiind...o sa ne ia ***!
o sa ramanem sclavii neadaptati lumii actuale!

 

 

Felicitari, ziare.com !

Excelente aceste articole, foarte bine documentate si foarte corecte opiniile domnului dr. Muresan, dar mi-e tare teama ca nu vor fi luate in seama de cei care intentioneaza(?) sa reformeze invatamintul superior.

 

 

Citez:

"un cercetator de succes are nevoie de cateva calitati fundamentale fara de care nu va reusi sa-si impuna ideile, iar cercetarile sale devin ignorate si in final uitate"

Deduc:
Dr. Raul a vazut prea multe filme tip Holywood cu "cercetatori de succes". Am sa-i aduc aminte, poate are destula cuprindere ca sa priceapa,
despre cumplita tragedie a marelui Boltzmann.

Inca odata, Raul: nu cu "ajunsi" gen vanea (sau Barnabikos) se face reforma, chiar daca ei par sa fie vectorii acestei reforme (este fabulos cum aceste baloane umflate pacalesc pe toata lumea !). In fine, anticipez in numarul viitor ca cercetatorul de succes este cercetatorul de tip corporatist.
Daca da, e cazul sa-ti rescrii materialul.

 

 

acum

de ce complici lucrurile simple ? ai ceva de ascuns , sau ti-e teama de ceva ?

 

 

solutia threshold e buna

cum spuneam ieri solutia threshold e buna si va cistiga poporul si nu suporteri echipelor "fotbalistice" de cercetare. Ma gindeam cind o sa dispara din peisajul romanesc intelctual acea vorba multa lemnoasa si inutila, scolile pseudo profesionale asa-zis universitare de ucenici calificati ulterior abia la locul de munca, acea desteptaciune bazata pe memorie, nesimtire si tupeu. Asta e rolul universitatii sa cerceteze si sa arate mai bine ca google cum sint ultimile noutati in lume. Ce prestigiu poti avea cind nu te ia nimeni in seama caind spui ca esti profesor de romaniku si se uita compatimitor cu ce rezultate te prezinti. Lumea e plina de cercetatori iar cine pe cei mai buni ii va domina pe ceilalti. Cum mergeti la cumparaturi si veti vedea ce costa mai mult si de ce aveti nevoie, nu neaparat imediat - spre pensie. Ca sa nu mai spun de medicale pina si masina aia veche a fost gindita de francezi si nu de noi. Ce este important de stiut e ca tara asta apre potential in trecut daca politica era cum trebuie puteam lua cel putin 5 nobeluri (daca 2 sint deja dar s-a putu in afara) spre deosebire de "amaritii" de unguri si polonezi ce au fost mai capabili ca noi. Cind incepe curatenia?

 

 

caratul si exact cum se mentioneaza in articol .....

si exact cum se mentioneaza in articol isi pune(a) doctoranzii la caratul materialele, la spuraveghere in timpul examenului etc etc

am inteles ca fost ministru educatiei in regimul ceausescu.
si cred ca este singurul academician din catedra!!!!!!! care poate lucra peste virsta de 70 de ani se pare din acest motiv.

ca sa nu mai spun cum sint cursurile lui........

 

 

Ma da repede te termini,

Ramane cum am stabilit!

 

 

ca tilu punct ochit punct lovit bravo!!!!

Ca analiza hmmmm mai tre studiat ,cit despre sistemul de invatamint romanesc acesta este precum Abramburica: Batrin urit , si prost functional condus de ca ca demicienini vopsiti in comunism ca de bine de rau baietii destepti ori s-au carat de mult in State,UK Europa de West ori au firmele lor. asa ca ramane ca in tren.UN SISTEM PROST SCOATE IDIOTI

 

 

Tot pentru autorul articolului...

Ma uit la fotografia ta si pot sa-ti rspund: un incompetent nu poate sa formeze competenti.

 

 

Prima   1   2   3   Ultima
Platforma pentru solutionarea online a litigiilor