Inainte de revizuirea Constitutiei, despre mitul "modelului francez" (Opinii)

Victor Ponta are dreptate: o situatie la fel de favorabila revizuirii Constitutiei precum cea din 2013 nu va mai fi curand.

Ceea ce conteaza insa este daca revizuirea va contribui la renasterea Romaniei sau, dimpotriva, la agravarea pana la dezastru a haosului politic din ultimii 23 de ani.

Inainte de a incepe emiterea publica, disparata si prematura de idei despre cum ar trebui crescute sau diminuate puterile uneia sau alteia dintre institutiile statului, politicienii ar trebui sa-si clarifice FOARTE bine cateva chestiuni.

Prima - Romania nu este o putere mondiala, aflata in pozitia de a "reinventa roata" sistemelor constitutionale moderne. Ne place sau nu, trebuie sa optam pentru una dintre cele doua variante republicane utilizate in grupul statelor din UE si NATO: republica parlamentara sau republica prezidentiala.

Daca Romania vrea sa ramana parte a Occidentului, "originalitatea" ultra-nociva a Constitutiei actuale trebuie abolita.

A doua - suveranitatea nationala este un concept foarte serios, iar manipularea lui in continuare risca sa provoace disolutia autoritatii statului sau "abandonul istoric" al natiunii (expresia ii apartine lui Nicolae Iorga). Orice sistem constitutional va fi ales in 2013, el TREBUIE sa inglobeze fara fisura respectul pentru suveranitatea nationala, conform modelelor validate de democratiile occidentale.

A treia - Constitutia actuala a Romaniei NU este de inspiratie occidentala si NU are niciun model occidental, asa cum a fost cazul cu Constitutiile din 1866 si 1923. Ideea vehiculata de numerosi "politologi", "analisti" etc. ca avem un sistem constitutional "semi-prezidential, de tip francez" este o uriasa mistificare. Sistemele constitutionale francez si romanesc sunt RADICAL diferite unul de celalalt.

Cu suveranitatea nationala nu-i de glumit

In UE si NATO, nimeni nu glumeste cu acest concept, asemanator unui vulcan care, chiar si "adormit", are potentialul sa spulbere totul in jur. Majoritatea absoluta a celor care se joaca totusi cu focul se afla, evident, in Romania, unde de 23 de ani poporul isi exercita suveranitatea prin vot, cu rezultate uluitoare.

De exemplu, zeci de politicieni ajung sa obtina mandate de parlamentari, desi au PIERDUT alegerile in colegiile unde au candidat, iar apoi n-au nicio jena in a-si trambita calitatea de "reprezentanti ai poporului".

Iar presedintele Republicii, ALES de o majoritate calificata a electoratului, este suspendat in mod repetat de majoritati parlamentare ad-hoc, in absenta oricaror acuze validate juridic.

In tarile in care politicienii inteleg ce inseamna "suveranitatea nationala" se accepta cateva axiome simple. Presedintele unei republici poate, sau nu, sa fie ales prin vot direct. Democratia functioneaza in ambele variante. Dar, daca se opteaza pentru un presedinte ales de popor, acestuia nu-i poate fi conferit prin Constitutie un rol decorativ, pentru ca asta ar echivala cu incalcarea regulii de baza a democratiei.

Un presedinte ales direct de electorat, in baza unei dezbateri de interes general, este expresia PRIORITARA a suveranitatii nationale. Parlamentarii care au castigat alegerile in circumscriptia lor electorala, cu un numar mult mai mic de voturi, reprezinta expresia SECUNDARA a aceluiasi principiu.

Legitimitatile locale ale parlamentarilor nu se aduna, ca morcovii, pentru a insuma o legitimitate "superioara" celei a unui presedinte ales direct de electorat. Din acest motiv, in statele occidentale care au optat pentru republica prezidentiala - SUA si Franta - presedintele este seful puterii executive.

Sunt doua "dogme" asupra carora marea majoritate a politicienilor afirmati dupa punerea la zid a lui Ceausescu sunt pana azi de acord. Prima este ca in 1989 a avut loc o "revolutie", iar regimul politic ulterior nu are nicio legatura cu regimul comunist. A doua este ca romanii "n-ar accepta" sa nu-si aleaga direct presedintele.

Cea de-a doua "dogma" are incidenta directa si grava asupra procesului revizuirii Constitutiei. Daca politicienii romani chiar cred ce spun, si nu doar repeta o lozinca pentru a-si exhiba "spiritul democratic", atunci nu au decat un lucru de facut: sa revizuiasca Constitutia in sensul trecerii la un regim prezidential (model SUA) sau semi-prezidential (model Franta).

A alege un presedinte in mod direct, adica a-l investi cu o legitimitate democratica maxima, fara a-l plasa in functia de sef al puterii executive, inseamna tragerea pe linie moarta a principiului suveranitatii nationale. Ceea ce echivaleaza cu o lovitura de stat permanenta, "acoperita" constitutional. Leon Trotki ar fi fost mandru de autorii Constitutiei Romaniei.

Revizuirea din 2013 a Constitutiei Romaniei, stat membru al UE si NATO, nu poate fi facuta decat in doua directii: spre o republica prezidentiala sau spre o republica parlamentara. Tertium non datur.

Lichidarea "modelului" constitutional anarho-trotkist impus de Ion Iliescu in 1991 este o prioritate absoluta pentru siguranta nationala.

Despre "modelul francez", clar si la obiect

Franta este o republica prezidentiala. Prefixul "semi" (prezidentiala) folosit uneori in ce o priveste marcheaza doar faptul ca, spre deosebire de SUA, in Franta, presedintele nu este simultan si prim-ministru, functiile fiind separate. Dar nu exista niciun dubiu "cine este seful" statului francez.

Apologetii romani ai mentinerii confuziei politice si institutionale actuale se agata de acest prefix, incercand sa oculteze faptul ca actuala Constitutie face din Romania o "semi-republica", nici prezidentiala, nici parlamentara. Lectura celor doua texte constitutionale - francez si roman - pune insa repede lumina aceasta diversiune.

Prezidentialismul impregneaza puternic Constitutia Frantei. Presedintele francez este ARBITRUL puterilor din stat si, pentru a-si putea exercita acest rol, este inzestrat cu atributii executive considerabile. In Romania, presedintele este MEDIATORUL puterilor din stat, dar nu are nicio atributie executiva pentru a-si exercita rolul.

"Arbitrul" francez are si fluier, si cartonase rosii in buzunar. "Mediatorul" roman nu are nici macar un ciocanel de lemn pentru a bate in masa cand sala devine zgomotoasa.

Concret, presedintele Frantei "numeste" primul-ministru si "pune capat" functiunilor acestuia; prezideaza sedintele de Guvern; "poate pronunta dizolvarea" Parlamentului si convoca alegeri anticipate (dar nu mai des de odata pe an); "convoaca" prin decret sesiunile extraordinare ale Parlamentului; este "garantul" independentei autoritatii judiciare, iar Consiliul Superior al Magistraturii il "asista" in exercitarea acestui rol.

Exista, fie si pe departe, asa ceva in Constitutia Romaniei, zice-se facuta dupa "modelul francez"? Presedintele Romaniei "desemneaza un candidat la functia de prim-ministru" (la fel ca un impresar din box sau un sef de resurse umane, formulare constitutionala unica pe mapamond); odata desemnat, nu il mai poate demite (ceea ce incalca un principiu politic si administrativ vechi decand lumea, conform caruia cine numeste intr-o functie poate sa si demita din ea); "poate consulta" Guvernul si "poate lua parte" la unele sedinte de Guvern; poate "cere" Parlamentului intrunirea in sesiune extraordinara (dar nu inseamna ca va si primi ceea ce "cere").

Si asta nu este totul. In Romania, Constitutia pune presedintelui conditii aproape imposibile pentru dizolvarea Parlamentului, dar permite acestuia, printr-un mecanism pur politic (fara nicio validare juridica) si fara niciun risc, sa suspende presedintele ori de cate ori doreste.

Este o aberatie atat de mare, incat desfiintarea ei a fost solicitata recent Romaniei, in mod explicit, de Comisia de la Venetia.

In Franta, singura institutie abilitata sa decida daca presedintele republicii este in situatia de a nu-si mai putea continua mandatul este Curtea Constitutionala. Este o alegere absolut corecta, care arata ca autorii Constitutiei franceze si-au facut temele la scoala democratiei.

Presedintele ales de popor incorporeaza in cel mai inalt grad principiul suveranitatii nationale, are legitimitatea individuala cea mai mare, deci nu poate fi "suspendat" de o suma aritmetica de legitimitati net inferioare. Cu exceptia Romaniei, asta se pricepe in toata lumea, chiar si in republici exotice indepartate.

Parlamentul francez nu-l poate suspenda pe presedintele Frantei. Nici nu trebuie, pentru ca acesta nu guverneaza direct, ci prin intermediul primului ministru, care nu poate fi investit fara o majoritate parlamentara. O garantie mai mult decat suficienta.

In Franta, Constitutia garanteaza doar "independenta autoritatii judiciare", in timp ce in Romania garanteaza "independenta judecatorilor" adaugand ca acestia "se supun NUMAI legii" (exact pe acelasi mecanism medieval in care preotii se subordonau doar ierarhiei bisericii si ignorau autoritatea politico-administrativa).

Diferenta este enorma si explica de ce Justitia din Romania, dezvoltata pe un principiu sacerdotal, s-a aflat initial in conflict cu Traian Basescu, iar astazi continua un alt conflict cu USL.

Concluzia

Politicienii Romaniei trebuie sa traga undeva linie si sa decida. Mai inainte trebuie sa priveasca atent ce fac toate celelalte state democratice si sa inteleaga exact optiunile care pot asigura Romaniei un viitor. Apoi trebuie sa faca un mega-efort de concentrare intelectuala pentru ca atunci cand vad sau aud expresia "presedintele Romaniei", circuitele lor cerebrale sa nu ruleze automat programul "Traian Basescu".

Nicio problema daca vor dori o republica parlamentara. Important este sa ALEAGA un tip de republica REALA, oricare ar fi ea. Fie avem un presedinte ales de popor, ceea ce inseamna obligatoriu sistem (semi)prezidential, fie avem un presedinte ales de Parlament, cu rol ceremonial, iar prim-ministrul isi asuma depline puteri. Joaca "de-a suveranitatea nationala" trebuie insa sa inceteze urgent.

Degeaba aparam, in transee si cu casca pe cap, articolul 1 din actuala Constitutie, daca alte cateva zeci de articole contribuie zilnic la slabirea grava a statului. Fara o revizuire inteligenta, riscam sa-l pierdem, asa national, suveran, independent, unitar si indivizibil cum, din fericire si slava Domnului, inca este.

Gafa rușinoasă a premierului Ciolacu în Qatar. Ce-a putut să spună în loc de ”lecție” VIDEO

În timpul vizitei sale în Qatar, premierul Marcel Ciolacu a fost protagonistul unei gafe rușinoase, în timp ce lăuda grandoarea Campionatului Mondial de Fotbal găzduit de țara asiatică în...

Scandal electoral la Sibiu. Unul dintre candidații la locale, bătut cu biciul de fratele primarului VIDEO

Scandalul a avut loc în localitatea sibiană Brădeni. Candidatul PSD la primărie, Dan Braga, a filmat mai multe clipuri video în curțile familiei actualului edil, fără, însă, a primi...