O culpa pentru care nu poate exista iertare

Nu cred ca cineva care a citit comunicatul Departamentului de Stat, din 27.11.2017, va mai putea reprosa vreodata Administratiei americane ca nu a facut tot ce-ar fi putut in eforturile de-a sustine Romania pe drumul pe care, cu ani in urma, s-a angajat sa-l urmeze spre o democratie autentica, spre un stat de drept.

Apelul lansat de Departamentul de Stat: "Solicitam Parlamentului Romaniei sa respinga propunerile care slabesc statul de drept si pun in pericol lupta impotriva coruptiei" este expresia limpede a unei rabdari care pare sa fi ajuns la capat si care, nu trebuie uitat nicio clipa, vine dupa alte numeroase mesaje de atentionare, nesocotite, a pericolului pe care il reprezinta cota de avarie la care a ajuns azi coruptia in Romania - pericol calificat constant ca o amenintare grava la securitate nationala.

Totul este limpede, raspicat excluzand orice posibilitate a unor inadecvate "interpretari". Inteleg pe deplin starea de saturatie pe care o traieste America fata de un "partener strategic" care joaca o permanenta "mima" cu toate angajamentele pe care si le asuma si subscriu fara rezerve si fara nicio ezitare la ea.

Exista insa un lucru pe care nu reusesc sa-l deslusesc: care este efectul pe care si l-a imaginat Departamentul de Stat ca-l va avea in Romania declaratia postata pe site-ul institutiei? A crezut cumva ca liderii PSD-ALDE vor trai o revelatie, un moment de iluminare si vor realiza ca au depasit deja orice limite? Ca vor intelege ca un "parteneriat", si cu atat mai mult unul de importanta celui convenit intre SUA si Romania, presupune cu titlu obligatoriu! respectarea unor conditii si ca incalcarea repetata a acestora poate duce inexorabil la anularea acordului?

Ca ar exista o masa critica in randul parlamentarilor coalitiei de guvernamant, sustinuta pana in panzele albe de UDMR si de grupul minoritatilor, care ar fi in stare sa spuna "Destul!" si sa nu se mai supuna orbeste ordinelor venite de la cabinetele presedintilor celor doua Camerele? Nu pot sa suspectez expertii Departamentului de Stat capabili sa faca o asemenea infantila eroare.

Si atunci, "Qui prodest"? Inainte sa propun un raspuns pe care il iau in calcul la aceasta eterna intrebare, mi se pare util sa ne oprim o clipa asupra reactiilor pe care le-a provocat inflamantul document, inca din primele orele.

Nimic din iesirile la rampa ale "comunicatorilor" PSD, fie ca sunt membri ai partidului, fie ca sunt doar analistii si comentatorii politici "independenti" care, de ani de zile, nu au alta stea polara decat PSD pozitia este invariabil aceeasi. "Suntem un stat independent, nu o colonie; nimeni nu poate sa se amestece in treburile noastre interne; nimeni nu are dreptul sa dicteze Parlamentului felul in care trebuie sa legifereze".

Peste formularile sterile, lipsite de orice continut, care au cadenta unui invariabil refren la orice critica venita din afara, se distinge vocea ministrului Justitiei, Tudorel Toader, care cu o abilitate si o duplicitate pe care a dovedit-o din plin, apreciaza ca: "Departamentul de Stat se exprima cum si cat i se permite".

Cu alte cuvinte, nu este vorba de adevarul unui atentat pus continuu la cale impotriva independentei Justitiei si a slabirii luptei impotriva coruptie, ci doar de rezultatul firesc al unei imputabile slabiciuni a autoritatilor de la Bucuresti, care permit Departamentului sa ne urecheze cand si cum vor.

Si continua cu un punct de vedere care anuleaza speranta oricarui posibil ecou pozitiv la declaratia Departamentului de Stat: "Parlamentul nu poate fi impiedicat sa legifereze". Adica, sa faca legi. Nu faradelegi! Ori problema este ca de la castigarea alegerilor, coalitia de guvernare PSD-ALDE (indiferent de cine a condus guvernul) nu a legiferat decat urmarita de o singura obsesie: salvarea lui Liviu Dragnea, salvarea penalilor din arcul de guvernamant, anularea oricaror posibilitati ca oamenilor lor sa mai ajunga vreodata pe mainile Justitiei pentru actele de coruptie savarsite.

Ca un final apoteotic al tuturor declaratiilor de serviciu, a venit declaratia-manifest semnata doar de presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Tariceanu si Dragnea, care probeaza autismul in care traiesc cei doi si dau cu tifla la mesajul "partenerilor strategici" de peste ocean.

De remarcat ca este vorba, in fapt, de o declaratie privata a celor doi buni camarazi: nu a fost citita in Parlament, nu a fost discutata, nu a fost supusa votului Parlamentului. Sa fi ajuns cei doi sa se teama intr-atat de refuzul propriilor parlamentari de-a mai face zid in jurul lor incat sa le ia pana si dreptul la vot, cum au facut-o la recenta motiune de cenzura? Greu de apreciat.

Cert este ca procedura pentru care au optat este singurul fel in care cei presedintii PSD-ALDE puteau reactiona. Dragnea, cu Tariceanu alaturi, joaca zi de zi o "ruleta ruseasca", imaginandu-si in lipsa de inteligenta cronica de care, pana la urma, nu e vinovat ca exista o portita de scapare din cursa in care a intrat. Greseste.

Washingtonul nu va trimite in Romania, in "luna cadourile", cateva zeci de mii de "turisti" ca sa dea foc tarii, ca sa puna pe fuga un scelerat, asa cum a facut-o Moscova in urma cu 28 de ani. Astazi au dat ei singuri foc la tara si orice speranta de salvare este pura utopie. Oamenii au ajuns sa inteleaga cine conduce tara si au ajuns sa-i deteste si sa-i urasca pentru ca au compromis pe multi ani sansele unei vieti normale in Romania.

Miile, sutele de mii de oameni care ies saptamana de saptamana pe strazile marilor orase din tara sunt valurile care izbesc cu o furie tot mai mare, tot mai puternica temeliile unui regim dusman Romaniei si care nu se mai poate salva.

Qui prodest mesajul Departamentului de Stat al SUA? Lor, in primul rand lor. Tuturor oamenilor de buna credinta care nu mai accepta sa traiasca intr-o tara care nu mai e a lor. O tara care a fost confiscata de o clica pentru care nu exista un minim respect pentru viata oamenilor si care e gata la orice marsavie daca este in avantajul ei. O tara din care oamenii pleaca pe capete (9 romani pe ora pleaca din Romania) si care ocupa locul II in lume (dupa Siria) la emigranti.

A nu intelege importanta covarsitoare a textului laconic difuzat de Departamentul de Stat, sau a te da intr-un penibil spectacol invocand vocatia pentru calofilie: "Suntem intr-adevar de cacao, dar nici sa nu ni se spuna chiar asa, de la obraz" sunt probe ale inadecvari descalificante la timpul pe care il traim.

Qui prodest mesajul Departamentului de Stat al SUA? Partenerilor, autenticilor parteneri pe care America ii are in UE si care, acum mai mult decat oricand, cauta formula cea mai potrivita pentru gestionarea cea mai eficienta a problemelor tot mai complicate cu care se confrunta Uniunea.

Proiectul unei "Europe cu doua viteze" nu urmareste in realitate decat gasirea formulei optime pentru asamblarea unui "cordon sanitar", care sa tina la distanta incompatibilitatile cronicizate deja intre Est si Vest, intre tarile care au iesit mutilate sufleteste si spiritual din lagarul comunist si tarile occidentale, care au avansat libere spre un nivel de dezvoltare si de democratizare la care nu avem acces.

Romania s-a opus cu vehementa acestui proiect si s-a legat cu cele mai fierbinti promisiuni ca va face toate eforturile pentru a proba vocatia si resursele accederea in lumea la care aspira. Recentul MCV a fost un RMN care a evidentiat toate tumorile endemice de care sufera etern Justitia.

Mintindu-se singuri, a fost citit de Dragnea, Tariceanu si a lor ceata ca o proba a pasilor edificatori pe care Romania i-a facut pe calea insanatosirii, a eliberarii Justitiei de orice imixtiune a politicului. Declaratia Departamentului de Stat spulbera practic toate incercarile de inselatorie, singurul domeniu in care Bucurestiul este performant, si prin ecoul pe care il va avea in toate institutiile UE pune Romania in postura cea mai dezavantajoasa. Este o culpa pe care actuala putere trebuie sa si-o asume in totalitate si pentru care nu poate exista iertare.

Radu F. Alexandru este un dramaturg, prozator si politician roman, fost senator.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...