Adevarata demnitate nationala (Opinii)

Cand vorbesc despre demnitatea nationala, politicienilor romani le stralucesc ochii, li se inflacareaza glasul si li se umfla pieptul. Toti sunt, se-ntelege, patrioti de prima mana.

Dar nu stiu cum se face ca tema apare in dezbatere numai ca puseu nationalist, numai atunci cand trebuie respins un atac, cel mai adesea imaginar, de prin ostile "strainataturi".

Clamarea demnitatii nationale este barosul cu care trosnim in cap emitentul oricarei opinii care nu ne este pe plac, mana care ne pune in fata o oglinda.

Cu demnitate nationala raspundem Germaniei cand ne spune ca nu ne-am despaducheat de corupti, cu demnitate nationala dam jos steagurile secuiesti de pe stalpi, cu demnitate trimitem Carrefour acasa si cu si mai mare demnitate ii stuchim pe "mancatorii de reni". Suntem un neam demn nevoie mare peste gard.

Dar in viata de zi cu zi la noi in ograda suntem oare la fel de demni?

Ma intreb si eu, ce o fi mai demn, sa nu accepti sa fii condus de penali sau sa nu accepti consecintele faptului ca esti condus de penali? Nedemn este sa tolerezi abaterile de la statul de drept sau sa iti asumi consecintele lor si sa incerci sa le corectezi? Poti sa invoci cu adevarat demnitatea nationala, cu sinceritate si intemeiat, daca nu te respecti ca popor, ca stat de drept?

Din nefericire, demnitatea nationala a ajuns in Romania o notiune fara continut. Inca una. Un popor pentru care valorile morale, pentru care integritatea si principiile valoreaza atat de putin este orice altceva decat un popor demn. Pentru ca demnitatea incepe cu atitudinea pe care o ai fata de tine insuti.

Un popor tolerant la coruptie, la furt, la inselaciune, un popor mituibil la toate nivelurile lui, un popor care voteaza pe punga de faina si isi face idol din toti impostorii si golanii, nu este un popor demn.

Un popor cu un respect atat de mic pentru munca si atat de mare pentru invarteala, pentru care smecheria e mai valoroasa decat inteligenta, nu este un popor demn. Un popor caruia nu ii pasa ca traieste in orase murdare, in case scorojiote, ca miroase urat, un popor care are cel mai mic consum de pasta de dinti din Europa, nu e un popor demn.

Ca sa umplem de continut aceata notiune, ca sa o putem invoca fara sa sune spart, ar trebui sa ne regasim ierarhia de valori de la cele mai marunte gesturi cotidiene: felul in care vorbim unii cu altii, felul in care mergem pe strada, pe jos sau cu masina, respectul pentru curatenie, pentru munca, pentru corectitudine, pentru cuvantul dat, pentu elite, pentru banul public, pentru comunitate.

Nu suntem demni pentru ca respingem isterici criticile, ci am fi demni daca am da foarte putine motive de critica. Demnitatea nu e tafnoasa si suficienta, ci bunevoitoare si autocritica.

Si cand vom fi cu adevarat demni, nici macar nu vom mai simti nevoia sa o afirmam. E ca in dragoste. Cand e mare si profunda nu are nevoie de prea multe cuvinte. Se vede si se simte dincolo de ele.

Traian Băsescu, ironii despre liderii PSD și PNL după retragerea finului său, Cătălin Cîrstoiu: ”Sunt și slabi de minte, nu numai slabi politicieni”

Fostul preşedinte Traian Băsescu, naşul medicului Cătălin Cîrstoiu, este de părere că alegerea acestuia pentru a candida la Primăria generală a Capitalei cu susţinerea PSD şi PNL...

Firea îl trimite pe Piedone înapoi la sectorul 5: "Nu vreau să îl jignesc"

Cursa pentru fotoliul de primar al Capitalei se încinge. Gabriela Firea îl trimite pe Cristian Popescu Piedone înapoi la sectorul 5. Ea a a declarat vineri, 26 aprilie, că "ar fi o normalitate"...