Opinii: Cand exceptia devine regula

Pas cu pas, pervers si tenace, in Romania exceptia a devenit regula si invers, la aproape toate nivelurile importante de decizie.

Va amintiti excesul de Ordonante de Urgente de care era acuzat, pe buna dreptate, Cabinetul Nastase? Vorbeam despre un Cabinet, teoretic cel putin, minoritar, alcatuit de PSD cu sustinerea parlamentara a UDMR, care nu facea insa parte din Executiv.

Minoritar cum era, Cabinetul Nastase si-a trecut cele mai multe, daca nu chiar toate Ordonantele de Urgenta fara probleme, astfel incat actul de legiferare era savarsit preponderent la Palatul Victoria. Opozitia de atunci spumega si se jura ca nu va face asa ceva niciodata. Doar ca odata ajuns la putere, Cabinetul Tariceanu, in formula majoritara si apoi minoritara, a facut exact acelasi lucru, iar surprize in Parlament n-au prea fost caci in prima faza majoritatea era stabila, iar in a doua sustinerea PSD foarte bine negociata si platita.

In ambele cazuri, acest exces de ordonante a fost necesar in principal din cauza lentorii activitatii parlamentare. Intai legea zacea in comisii cu lunile, apoi fiecare articol era dezbatut in plenul fiecarei camere, asa ca adoptarea unui act normativ se putea intinde si pe o intreaga legislatura. Si atunci a fost schimbata procedura, sarindu-se peste dezbaterile in plen. Tot o exceptie de la parlamentarismul clasic, dar treaba ar fi trebuit sa mearga ca unsa, nu-i asa?

Nu-i asa, pentru ca parlamentarii, multi dintre ei cu competente si nivel intelectual discutabile, au inceput sa faca gafe imense la vot, asa cum am vazut, de exemplu, la legea privind TVA la alimente sau cea referitoare la impozitarea pensiilor sub 2.000 de lei. Si ce te faci ca majoritatea din plen nu are majortiate in birourile permanente? Schimbi regula si eludezi biroul, ceea ce ar trebui sa fie o exceptie.

Intre timp s-a mai intamplat ceva: actualul Guvern Boc nu se mai bucura de o majoritate solida, pe de-o parte din cauza indisciplinei din PD-L, pe de alta parte pentru ca asa se intampla cand te bazezi pe tradatori din alte partide. In aceste conditii, confruntat cu accidente penibile la votul in plen, Cabinetul nu se mai poate baza 100% nici pe ordonante de urgenta.

Asa a aparut excesul de alta procedura exceptionala: asumarea raspunderii. Cred ca niciun guvern de pana acum nu a recurs la aceasta procedura atat de des, cu si fara rost. Iar asumarea muta cu totul actul de legiferare in curtea guvernului cat timp, spre deosebire de ordonanta de urgenta, nu presupune niciun fel de dezbatere parlamentara pe fond.

O alta procedura exceptionala cazuta in banalitate este suspendarea presedintelui. Dupa tentativa in cazul lui Ion Iliescu a venit marele soc din 2007, cand Traian Basescu a stat pe bara o luna. De atunci, aproape ca nu e luna in care ori PSD, ori PNL sa nu ameninte cu supendarea pentru orice prostie.

Deja aceste amenintari nici macar nu mai sunt bagate in seama de electorat, iar suspendarea cade intr-un derizoriu periculos. Suspendarea presedintelui ar trebui sa fie o sanctiune suprema, pentru acte de o gravitate extrema, nu pentru ca un partid sau altul si-ar dori ca presedintele sa actioneze intr-un fel sau altul. O sa ajungem si cu suspendarea ca in povestea cu Petrica si lupul.

Dar vedem inversarea raportului regula - exceptie si in justitie, iar un exemplu este arestarea preventiva, masura exceptionala menita numai celor mai grave cazuri in conditii bine definite de lege. Ei bine, in Romania intra in arest preventiv autori de infractiuni din culpa, care nu dau niciun semn ca s-ar sustrage urmaririi, dar sunt judecati in stare de libertate suspecti de fapte grave care mai si dispar uneori, precum Omar Haysam.

Adica asistenta de la Spitalul Giulesti a stat 2 luni in arest preventiv, dar SOV e numai bun pentru judecarea in libertate. Oricum, asistam la un numar cu mult prea mare de arestari preventive, care ii fac pe oameni sa creada ca cine n-are catuse nu este de fapt anchetat. Si poate ca asa si este.

Toate acestea sunt simptomele unui stat disfunctional, slab, ale unor institutii instabile si neserioase. Disfunctionalitate, instabilitate si neseriozitate care se transmit la nivelul intregii societati. Caci o societate puternica este una cu reguli stricte, puternice si respectate, in care exceptiile sunt solutii rare pentru situatii cu totul neobisnuite, adica exact ceea ce le spune numele.

Ciolacu nu-l lasă pe Robert Negoiță să intre în cursa pentru Capitală: "E candidat la Sectorul 3 și lucrurile așa vor rămâne"

Premierul Marcel Ciolacu a declarat vineri, 19 aprilie, că a discutat cu liderul PNL, Nicolae Ciucă, şi au ajuns la concluzia că Robert Negoiţă este un candidat foarte bun al alianţei PSD -...

Verdictul lui Ciolacu în privința medicului Cîrstoiu: ”Nu poate merge înainte ca fiind candidat al coaliției”

Premierul Marcel Ciolacu a delcarat, vineri, că până când doctorul Cîrstoiu nu va explica toate aspectele apărute în spaţiul public, dânsul nu poate merge înainte ca fiind candidat al...