Guvernul de tehnocrati, ultima solutie

In Uniunea Europeana bate un vant economic rece, deloc asemanator cu boarea primavaratica la care sperau cei care priveau la semnele de revenire din Germania.

A cazut Grecia, Portugalia este pe marginea prapastiei si numai o minune va impiedica si prabusirea ei, iar Spania nu se simte prea bine. In aceste conditii, nici Comisia Europeana si nici FMI nu mai sunt dispuse la concesii care sa declanseze un incontrolabil efect al dominoului.

Este motivul pentru care incompetentul guvern Boc si-a epuizat, probabil, rezervele de rabdare nu doar in plan intern, ci mai ales acolo de unde este asteptat ajutorul indispensabil Romaniei.

Din 2008, cabinetele Boc succesive n-au fost in stare sa faca reformele vitale. Reprezentatii PD-L si PSD, apoi PD-L si UDMR nu au avut decat grija politizarii galopante pana la nivel de femeie de serviciu, a satisfacerii intereselor personale si ale clientelei politice. Chiar si putinele masuri reformiste luate, de exemplu legea salarizarii si a pensiilor, au fost fortate din exterior, insailate in pripa si, inevitabil, pline de prostii.

E drept, Romania a avut in 2008 dezavantajul unui an electoral de o intensitate vecina cu dementa, dar momentul a fost depasit de cateva luni in care nu s-a intamplat absolut nimic din ceea ce ar fi trebuit. Dimpotriva, cifrele arata ca veniturile bugetare scad, iar cheltuielile cresc, ceea ce este perfect logic cat timp aparatul bugetar mamut nu este restructurat, iar datoriile statului catre sectorul privat, cel mai important aducator de bani la buget, sunt tot mai mari.

Daca in plan intern, declaratiile pline de patros al premierului si aura lui de ardelean cinstit si harnic mai poate pacali pe cineva, la FMI, Bruxelles si Berlin ele nu fac doi bani.

De acolo se vad doar amanari, solicitari de reesalonari, tinte salvate (deficitul bugetar) cu pretul ingroparii altor obiective esentiale (achitarea arieratelor catre mediul privat si investitii). De acolo se vede limpede precum cristalul un guvern fara vointa politica reformista, fara strategie, fara viziune, care nu reuseste sa redreseze corabia. Iar o Romanie in pragul colapsului este ultimul lucru pe care si-l doreste cel putin UE, nu de grija noastra, ci de grija ei.

Tras, probabil de maneca la cel mai inalt nivel, Traian Basescu a incercat sa mai dinamizeze guvernul, intai cu critici neasteptat de dure, apoi cu o convocare la Cotroceni. Rezultatele nu se vad. In loc de reforma a cheltuielilor, guvernul a aruncat pe piata un proiect de reforma constitutionala, necesara si ea, desigur, daca proiectul n-ar fi insuficient, facut pe genunchi si plin de erori. De fapt, nu cred ca Traian Basescu, CE, FMI si Romania, in general, mai au ce astepta de la acest guvern. Ba dimpotriva, cred ca a-l lasa in continuare la volan echivaleaza cu consimtirea la un dezastru economic.

Dupa cum nu cred ca in acest moment exista in Romania vreo forta politica apta sa faca fata momentului de o dificultate extrema. Liberalii au reusit performanta unui deficit gigantic in perioada de mare crestere economica si incasari bugetare record. PSD a dovedit ca nu este interesat de nimic altceva decat drenarea resurselor si accesul la pozitii cheie. Ramane, de fapt, o singura solutie - guvernul de tehnocrati.

Traian Basescu s-a aratat adesea un advesar al acestei formule, care eludeaza un principiu esential in democratie: responsabilitatea politica. Teoretic, ea ar reveni partidelor care ar sustine un astfel de guvern, insa autentica responsabilitate politica este a celui care guverneaza efectiv, iar tehnocratii apolitici nu pot avea asa ceva.

Este corect ceea ce spune presedintele, dar in situatii exceptionale se impun masuri exceptionale. Sa nu uitam ca singurul guvern cu viziune pe care l-a avut Romania in 20 de ani, singurul care a inceput o reforma economica autentica, a pus pe hartie o viziune pe termen mediu si, practic, a scos tara dintr-o situatie economica disperata, a fost condus de un tehnocrat, Mugur Isarescu.

Probabil ca aceasta ar fi si acum solutia ideala, insa guvernatorul a lansat semnale ca nu-si doreste functia. A oferit insa o alternativa viabila - mana sa dreapta, Lucian Croitoru. Cabinetul Croitoru a fost respins din considerente electorale, care nu mai sunt astazi valabile, depasite astazi. Ba mai mult, un guvern de tehnocrati condus de Lucian Croitoru este chiar mai necesar decat era in toamna anului trecut, iar acum mai exista alte oprelisti in calea lui decat vointa celor aflati la guvernare. Credeti ca s-ar da dusi de buna voie?

Pentru Traian Basescu evacuarea cabinetului Boc si inlocuirea lui cu un guvern de tehnocrati ar fi probabil sacrificul politic suprem. Sacrificiul parintelui care-si ucide copilul. In plus, deteriorarea grava si inevitabila a relatiei cu partidul sau, inevitabila in cazul decuplarii de la resurse, l-ar putea costa pierderea majoritatii necesare pentru reforma constitutionala pe care si-o doreste atat de mult. Dar stringenta acum este chestiunea economica.

Pana la urma, dincolo de eventuale presiuni externe, Traian Basescu trebuie sa inteleaga ca nu are cum sa intre in istorie, dupa cum isi doreste, de mana cu Emil Boc, oricat de mult si-ar fi dorit acest lucru. De mana cu actualul premier poate iesi insa din Palatul Cotroceni pe usa din dos.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...