Opinii: Cati bugetari ar trebui disponibilizati in 2010?

Recent, presedintele Basescu a avertizat Guvernul ca in statistici nu se reflecta o diminuare semnificativa a numarului de bugetari. Are dreptate sau nu?

Are dreptate. Numarul bugetarilor civili s-a redus cu doar 36.500 de persoane pana in februarie 2010, adica cu 3,5% fata de sfarsitul anului 2008.

Intr-adevar, administratia publica nu reactioneaza rapid si decisiv, ca si firmele private, prin ajustari dure la conditiile de contractie economica si de eficienta. Ce sa mai vorbim despre proactivitate in restructurarea administratiei publice!

Un lucru ramane cert. Deficitul nostru bugetar este intins ca un arc din care ar trebui sa tasneasca acum ratiunea. O ratiune bazata pe echitate si decenta, ca valori ale coeziunii sociale.

Politicienii decidenti raman singurii arcasi responsabili, indiferent ca fac parte din puterea executiva sau din cea legislativa. Ceilalti au dreptul la opinii partizane. Sa nu uitam insa ca lucrul facut bine sau prost depinde, in principal, de inteligenta, competenta, vointa si curajul tuturor politicienilor aflati la guvernare si cu majoritate parlamentara.

Cati bugetari au fost disponibilizati pana acum?

ANOFM ne spune ca la sfarsitul primelor 10 luni ale anului 2009, aproximativ 130.300 someri proveneau din sectorul public (din cei aproape 654.000 de someri). La acestia s-au adaugat circa 10.700 de someri proveniti din sectorul bugetar pana la sfarsitul lunii martie 2010.

Vorbim, asadar, de un total de circa 141.000 de persoane care si-a pierdut statutul de bugetar cu cel mult un an inainte (beneficiari ai ajutorului de somaj), din cei peste 765.000 de someri la nivel national. Ultimele restructurari provin din randul companiilor de stat, fosti angajati ai CFR sau ai CET-urilor si nu din randul functionarilor publici.

Cate persoane mai sunt angajate in administratia publica civila?

Datele legate de someri publicate de catre ANOFM nu sunt defalcate pe profesii, ci pe judete. Evident, ele nu reflecta si numarul de angajari si reangajari in administratia publica.

Pentru asta, urmarim datele oficiale ale INS care ne spune ca personalul bugetar civil se ridica la 1.006.900 in decembrie 2009 (administratie publica, invatamant, sanatate), cu doar 35.400 mai putin decat cu un an inainte. Nu sunt neaparat toti someri. Unii si-au schimbat locul de munca. Altii poate au emigrat.

Ultimele date disponibile pentru anul 2010 se refera la luna februarie, 1.005.800 de bugetari, adica cu doar 1.100 mai putin decat in 2009. In total, asadar, personalul bugetar efectiv angajat s-a redus in perioada 2009 - feb. 2010 cu doar 36.500.

Care a fost strategia Guvernului Boc in acest domeniu in 2009 si ce presupune aceasta in 2010?

Programul de guvernare suna bine la acest capitol de obiective: "restructurarea administratiei publice centrale si locale prin masuri de crestere a eficientei institutionale, simplificare administrativa, reducere a cheltuielilor curente si crestere a transparentei in relatia cu cetatenii".

Guvernul Boc a reusit sa castige partial un razboi surd, anost si nepopular. Pe langa disponibilizarile mentionate anterior, a reusit sa formuleze si sa porneasca la diminuarea numarului de posturi publice, a numarului de agentii guvernamentale, la comasarea unor ministere si la aplicarea legii-cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.

Aceasta in conditiile celei mai virulente opozitii - mediatice, sindicale si a celorlalte partide politice - din intreaga istorie post-decembrista. Avem, in sfarsit, un principiu sanatos si agreat in buna practica internationala, si anume remuneratie egala pentru munca egala in administratia publica.

Am eliminat buna parte din privilegiile castigate prin sporuri si prime aiuritoare, unele legale, asa numitele pomeni electorale, altele ilegale. Procesul e departe de a fi incheiat. Au ramas privilegii care alimenteaza inechitatea sociala si care urmeaza a fi transate. Spetele juridice si legislative sunt dificile si va dura ani pana vom curata sistemul alambicat de plati salariale publice.

La ele se mai adauga manipularile agresive de catre opozitie. Coeziunea sociala a devenit un argument de care abuzeaza sindicatele pentru a apara privilegiile unei ponderi mici a personalului din sectorul public. E o indecenta publica greu digerabila pentru cei bine informati.

In 2009 am inghetat posturile vacante. In 2010 am inghetat salariile publice si pensiile. Transparenta si eficienta va fi cultivata in cadrul unei ambitioase strategii de e-Guvernare, de curand adoptata de Guvern. Eforturile continua si nu stam degeaba.

Guvernul Boc lucreaza acum la elaborarea si implementarea legislatiei sectoriale, adica a standardelor de cost, a normativelor de personal si a altor norme metodologice de buna functionare a institutiilor publice centrale si locale. E vorba de educatie, sanatate, administratie publica, servicii sociale, transport, investitii publice etc. Pe scurt, absolut toate sectoarele publice vor fi acoperite in curand cu reguli mai clare si mai transparente de conduita financiara si de personal.

La acestea, guvernul Boc a adaugat inca trei obiective strategice pentru acest an:

- facilitati pentru stimularea crearii de locuri de munca in mediul privat,

- revizuirea procedurilor de evaluare a performantelor profesionale ale personalului din administratia publica,

- formarea continua in vederea cresterii performantelor profesionale si facilitarii reconversiei profesionale.

Vorbe grele care reclama fapte pe masura. Tratamente dure pentru boli canceroase intr-un stat feudalizat la nivelul institutiilor publice.

Trebuie sa invatam rapid lectia Germaniei de a face reforma fara revolte sociale. Romanii ar trebui sa nu se mai lase amagiti de politicile privilegiate adoptate si aparate in numele coeziunii sociale. Mai degraba, ele incurajeaza declinul, atrag diviziuni si ameninta armonia pe care pretind sa o alimenteze.

Cati bugetari ar mai trebui disponibilizati in 2010?

Raspunsul nu e simplu. Avem deja cateva estimari punctuale. De pilda, Guvernul Boc a avizat planul de restructurare a AVAS, care include disponibilizarea a 155 de angajati. Dar un raspuns exhaustiv la nivel national e imposibil de dat.

Daca aruncam o privire in ograda poloneza, cu o populatie de peste doua ori mai mare, gasim 1,8 milioane bugetari fata de 1,4 milioane bugetari in Romania.

In mare, ganditi-va ca ar trebui sa reducem numarul angajatilor la stat aproximativ cu cat a fost in stare sa-l creasca guvernul liberal. Poate asa ne-am apropia de normalitate. Si acum vine greul. Sa fii pus in situatia de a lua o masura nepopulara, dar corecta, dupa ce o masura inconstienta ne-a impovarat pe toti. Au fost create circa 134.000 de posturi in 2007-2008, adica dupa aderarea Romaniei la UE, cand crearea de noi institutii nu se mai justifica, iar vigilenta bugetara a fost sacrificata brutal. Din acestea s-au ocupat 113.000.

In 2009 - feb. 2010 s-a redus doar o treime din aceasta ultima basica umflata artificial si irational. De la restul de circa 75.000 in jos pornesc estimarile. Dar aceasta reducere de personal ar trebui sa constituie efectul net al restructurarii aparatului de stat - adica diferenta intre nevoile suplimentare de disponibilizare, respectiv cele de angajare.

Pe de o parte, nu putem nici sacrifica calitatea serviciului public prin depopulare doar de dragul diminuarii cheltuielilor cu personalul. Normativele de personal si standardele de cost care sunt in curs de elaborare pornesc de la analiza fiecarei institutii in parte si la fiecare nivel decizional. E un proces greoi si de durata, dar care va elimina risipa. Asteptam aceste evaluari institutionale, de jos in sus.

Pe de alta parte, sectoarele vitale ale administratiei publice, precum sanatatea sau evaluarea si implementarea proiectelor cu finantare europeana, sunt subpopulate. Aici nu discutam despre datul oamenilor afara, ci despre o suplimentare si o politica de personal mai atractiva financiar. Cum sa mai toleram diferente salariale medii de aproape doua ori mai mari in administratia publica si in aparare fata de personalul din sanatate si asistenta sociala?

Masurile nu sunt suficiente pentru a construi o economie mai eficienta si mai supla. Plusul de restructurari pe care il reclam trebuie insotit obligatoriu de masuri compensatorii. Chiar daca ne imbunatatim in viitor conduita fiscal-bugetara, chiar daca am extins perioada somajului tehnic cu trei luni in 2009 si am scutit temporar angajatorii de la plata CAS in 2010 si am crescut cuantumul venitului minim social garantat, oamenii care vor fi dati afara nu trebuie lasati de izbeliste. Putem opta intre cateva instrumente de interventionism guvernamental cu impact direct asupra pietei muncii:

Masuri de sustinere a cererii de forta de munca: subventii la angajare si pentru munca temporara - asa cum au facut, de pilda, Polonia, Cehia, Ungaria sau Bulgaria; acordarea companiilor de credite fiscale pentru fiecare nou angajat (ex. SUA).

Masuri de sprijinire a somerilor pentru a-si gasi un loc de munca: stimulente pentru afacerile start-up (ex. Polonia, Cehia, Ungaria sau Bulgaria); imbunatatirea asistentei publice pentru ocuparea fortei de munca (ex. Ungaria).

Programe de perfectionare pentru angajati si de reconversie profesionala (ex. Cehia, Bulgaria).

O combinatie a celor de mai sus sau a altor masuri gandite de catre Ministerul Muncii, la solicitarea Premierului Boc care a spus in repetate randuri ca preocuparea majora a dansului este 'locul de munca al romanului'.

6. De ce nu au curajul politicienii nostri sa restructureze institutiile publice pe care le conduc? De ce ne costa ele in continuare atat de mult? De ce le platim functionarea cu imprumuturi externe si interne atat de mari?

Nevoia de a pastra coeziunea sociala, o idee repetata abuziv si obsesiv atat de politicieni, cat si de catre sindicalisti, a devenit o scuza pentru a evita reformele. Nu doar in Romania, ci si in alte state europene, teama de tensiuni si revolte sociale a intarziat prea mult aceste reforme. Guvernul socialist al lui Papandreu, din Grecia, vorbea despre coeziune sociala pentru a evita reducerea drastica a cheltuielilor dintr-un sector public supradimensionat. Premierul socialist Zapatero, din Spania, vehicula aceeasi idee pentru a mentine legislatia muncii care face ingrozitor de scumpa concedierea angajatilor permanenti. Chiar si presedintele francez conservator, Nicolas Sarkozy, nu doreste sa strice coeziunea sociala, promovand asistenta excesiva si costisitoare a statului. "Paradoxal", rezultatele actuale sunt contrare. Somajul si deficitele bugetare sunt extrem de mari in aceste tari.

La polul opus se plaseaza Polonia sau Germania, care au reusit sa impace armonia sociala cu reforma economica si cu recastigarea competitivitatii pierdute inainte cu circa zece ani. Cum? Cu un management public eficient si cu suportul unor sindicate moderne si intelegatoare. Costurile cu sectorul public sunt tinute sub control, iar somajul este la cote scazute.

Nu exista alte raspunsuri rezonabile la intrebarile dificile ale romanilor. Cum vom aloca mai multe fonduri catre domeniile de dezvoltare prioritare, precum educatia, sanatatea, cultura sau cercetarea? sau Cand ne vom opri din pomana electorala prin care dau de la cei care muncesc catre cei care stau?

Nu de putine ori imi pare ca suntem o tara nedezvoltata, incapabila sa dezbata public serios problemele natiunii si caile alternative de solutionare. Ipocrizia si populismul par a fi cartile de succes ale politicianului roman din opozitie care isi plimba ideile pe ecrane. Nu e usor sa gasesti vocile capabile sa transmita un mesaj de austeritate, in conditiile in care cheltuim mai mult decat producem, si care sa il sprijine pe premierul Emil Boc in acest demers. Subiectul reformei administratiei publice este evitat sau, mai grav, se discuta in termeni halucinanti.

Andreea Paul (Vass),

consilier personal al Prim-Ministrului Emil Boc

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...