De la monoteismul lui Boc la politeismul lui Ponta (Opinii)

Dupa un an de la caderea cabinetelor Boc si Ungureanu, se cuvin cateva concluzii: cele trei guvernari portocalii s-au inchinat unui singur zeu, Zeus (de la Cotroceni). Asa sustine mai toata presa.

Pana si cele mai grele decizii au fost implementate prin cuvantul presedintelui Basescu, fara a izvori din initiative guvernamentale ori din negocieri ale majoritatii parlamentare adiacente. Unele nici din programele electorale ori de guvernare.

Frica de critici, de esecuri si de alte solutii decat cele sustinute de presedinte i-a transformat pe ministrii lui Boc si Ungureanu in executanti fideli: odata legile puse pe hartie de consilierii prezidentiali, guvernele nu aveau alta posibilitate decat angajarea raspunderii in Parlament.

Si asta nu o singura data, ci de 17 ori. Procedura asumarii de catre Executiv a rolului de Legislativ demonstreaza fara tagada inapetenta pentru democratie a regimului politic portocaliu, ceea ce a favorizat abuzurile de la cel mai inalt nivel si pana la baza sistemului.

PDL a pierdut pe mana lui Zeus

Cine crede ca inceputul sfarsitului domniei portocalii l-a constituit amenintarea cu demiterea in direct a sefului SMURD, dr. Raed Arafat, n-are decat. Ea insa poate fi cel mult scanteia care a declansat valvataia protestelor de strada.

Este destul sa revedem pancartele cu sloganele de atunci ca sa ne dam seama ca fondul chestiunii il constituiau starea de fapt a democratiei romanesti, incalcarea drepturilor si a libertatilor cetatenesti.

Ca dovada ca adevarul de mai sus este inca bine pazit, din timp in timp mai apare cate un revolutionar ratat sa ne reaminteasca acuzatia ca protestatarii erau naimiti de Voiculescu cu cate 50 de lei, pe geruri cumplite. Dar pe cei de la Iasi, si de la Cluj, si de la Suceava... cine i-a platit? Urmeaza sa i se mai descopere si tiparnitele de facut bani? Ca la mineriade.

De remarcat ca faze identice au avut loc la Revolutie, repetandu-se in 13-15 iunie 1990 si in iarna lui 2012, toate in aceeasi Piata a Universitatii - locul sacru al eforturilor romanesti pentru libertate.

Sa fie vorba de revolutii inabusite prin forta, coercitie si manipulare? Istoria nu se pronunta inca. Ori i-e frica.

De la un zeu, la mai multi

Dupa caderea brusca a puterii PDL si pierderea celor doua randuri de alegeri la un scor de forfait, la preluarea de catre USL a fraielor guvernarii, fostii protestatari si cei peste 7,4 milioane de votanti pentru demiterea lui Traian Basescu s-au asteptat ca noua echipa instalata la Palatul Victoria sa guverneze fara a i se inchina lui Zeus.

Numai ca s-a descoperit cu stupoare ca in loc sa se inchine unui singur stapan ca inaintasii, prim-ministrul Victor Ponta se inchina mai multora: dupa zeul de la Cotroceni urmeaza in linie directa zeul propriului eu si al propriei cariere. Adulat ca un nou Baal, vitelul de aur.

Ati observat cat de grijuliu este prim ministrul nostru cu propria imagine, a sa, a familiei, cu propria notorietate? Semn ca doreste sa fie un premier de succes, ceea ce ne convine. Dar de aici si pana la a sta zilnic la taifas pe la televiziuni pasul se face prea usor.

Noii zei

Urmatorul zeu ca importanta este socrul Ilie Sarbu. Mare combinator, colegul de vanatoare al lui Nastase se lauda la sfarsitul lui 2008 ca negocierile de intrare a PSD la guvernare pentru a realiza "visul vazut cu ochii" de Basescu incepusera imediat dupa referendumul din 2007. Desi faceau parte alaturi de PNL din coalitia Iohannes!

Alti zei pe aceeasi lista par a fi PSD, Jose Manuel Durao Barroso, Ministerul Public, televiziunea prietenului Ghita...

De aici au izvorat si inca izvorasc insa mai toate necazurile noastre: zei si numai zei am avut de la Carol al II-lea incoace, cu un scurt intermezzo 1996-2000 al dlui Emil Constantinescu. Iar situatia de azi nu este ca urmare a guvernarii Sfantului Duh, ci este contributia personala a respectivilor zei si a guvernelor tinute in frau de ei. Prin ce mijloace? Prin ale statului si pe banii contribuabililor. Drept este si ca fara contributia noastra nu faceau nimic.

Pe cand un stat laic?

Or in era cibernetica si dupa trei sferturi de secol de inapoiere, un guvern "laic" era asteptat ca o izbavire. A nu se intelege gresit: aici "laic" nu inseamna fara Dumnezeu, ci fara zei, dar cu legi si Constitutie, cu participarea tuturor cetatenilor la treburile publice.

Mai trebuie spus un lucru: statele "laice" s-au instaurat in Europa si in lume in urma unor revolutii, mai putin sangeroase ca ale noastre, dar reusite.

Lovitură pentru Clotilde Armand. Primărița Sectorului 1, trimisă în judecată în ziua în care și-a depus candidatura pentru un nou mandat

Procurorii au anunțat joi, 25 aprilie, trimiterea în judecată a primăriței Sectorului 1, Clotilde Armand, pe care o acuză de ”folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane”. Ea...

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...