Un imbecil mi-a atras atentia, teribil de suparat, ca in timpul interventiei televizate a lui Traian Basescu, din steagul Romaniei aflat in spatele sau se vedeau doar culorile albstru si galben, parca era nationala unei tari vecine.
Omul spunea ca asta denota faptul ca nu avem identitate, suntem numai jumatati de oameni, niste prosti, o populatie fara sens. "In spatele lui Obama nu-i steagul Ucrainei, ci ploua cu... ploua cu..." - si astepta sa completez. "Carnaaati", am adaugat eu, si imbecilul aproape ca m-a scuipat in ochi si s-a carat. "Parca erai patriot", mi-a aruncat in timp ce se indeparta, cu un dispret similar cu cel din ochii vanzatorului care l-a prins pe George Costanza cu mana in bolul cu bacsisuri.
Eram. Suntem mai tampiti decat bulgarii, mai lenesi decat albanezii si mai guralivi decat italienii. O stiam, dar o spuneam mereu in soapta, sa nu se destepte tara din somn si sa-mi rada o poseta in cap: tampitule! Ca mi s-ar fi facut rusine. Constat acum ca glontul patriei e amar si ustura al naibii, de parca mi l-ar fi infipt in cur, nu in cap.
Pusca lui Traian Basescu, stativul grenadei pe care Emil Boc nu a avut curajul sa o slobozeasca in mijlocul amarestenilor decat dupa o uvertura jucata in cele mai mici detalii, a avut insa darul sa-mi reteze din trupul de copil dorinta de-a pleca la razboi impotriva nemtilor si din cel de adult ambitia de-a munci pentru a le arata celor fugiti spre alte patrii ca painea e mai buna pe romaneste.
Ca am crezut mereu, fara sa am ambitii de doctorat la Sorbona ori de chirurgie in lantul Asklepios Kliniken, sau sa musc un loc de cersetor in fata la Sacre Coeur, ca decat sa se pise pe tine niste straini, mai bine ai tai. Fals! In a doua varianta, te doare inima atat de tare incat ori o stergi cu prima ocazie, sau daca nu, si esti un aluat mai moale, ai doua optiuni: ori devii canalie, ori te incolonezi in spate restului legumelor, socializand pana ajungi sa crezi ca esti fericit.
Daca de asta e in stare tara mea, sa-i taie mamei din pensie banii de medicamente, si lui socru-meu ce punea deoparte ca sa ajunga sa vada Grecia inainte sa moara, iar explicatia pentru neimpozitarea diferentiata este ca exista pericolul unui blocaj (in traducere, incompetenta contabililor de la Guvern este atat de mare incat mai bine sa nu aiba ocazia sa greseasca), atunci sa crape.
Sa o ia ungurii, rusii, cine-o vrea, si sa ne lase si noua cate-o punga cu aer curat si cate-o vedere cu Carpatii, ca sa stim ce-am avut si ce-am pierdut, din prostie. Sa nu confund tara cu guvernantii, imi sopteste Jiminy Cricket.
Ei uite ca am sa o confund. Romania nu mai este a mea, ci a smecherilor care au considerat-o ab initio un vad comercial, si am fost atat de orb incat sa le-o ofer fara chirie. Cui trebuia sa o inchin? Unor politicieni tineri, care n-au mancat ideologie comunista nici macar la liceu. Tampiti sa fie, neinstruiti sau numai naivi, am fi crescut impreuna fara sa avem amintirea frustrarilor ca nu suntem in linia intai a PCR, si n-am fi considerat revolutia momentul vremii noastre de indesulare.
Tarii care dupa ce i-a pus pe parintii nostri sa construiasca Casa Poporului si Canalul Dunare-Marea Neagra acum face din banii lor cateva drumuri - ca banii merg la investitii - am sa-i trag un glont in cap, cu prima ocazie. Mi-a ajuns!
