Guvernul sub asediu

Ma intreb daca pana in decembrie va exista categorie sociala care sa nu protesteze si chiar sa nu intre in greva.

Guvernul este supus unui asalt social, de la cadrele medicale, la angajatii penitenciarelor, la judecatori si transportatori si lista ma tem ca e deschisa.

Daca ne uitam insa la datele concrete, aceste proteste nu se justifica in mod special, pentru ca nu s-a intamplat nimic spectaculos de natura sa scoata oamenii in strada.

Salariile bugetarilor de-abia au crescut cu 10% la inceputul anului, profesorii si cadrele sanitare vor primi si in aceasta toamna ceva in plus, TVA a scazut, indemnizatiile neplafonate se platesc, inflatia este mica, somajul la fel.

Asta nu inseamna ca in Romania curg laptele si mierea. Nici vorba. Dar ceea ce se invoca sunt chestiuni cronice, care au functionat necorectate inclusiv in Guvernul Ponta, cand nimeni nu protesta. Pana la Colectiv.

De ce, in mod obiectiv, aceasta nervozitate sociala?

Pe de-o parte, este vorba despre momentul politic al apropierii alegerilor. Ca sindicatele sunt afliate politic nu e nicio surpriza. Ganditi-va doar cati lideri sindicali au ajuns politicieni, unii chiar de frunte.

Ca sunt afilitate PSD iar nu e nicio surpriza. Pana la urma, e si normal ca sindicatele sa fie simpatizante ale stangii, sa aiba un parteneriat cu ea, asa cum se intampla, insa transparent, asumat, in democratii consolidate.

La noi, cele mai multe dintre sindicate se dau independente si fac agitatie politica pentru PSD, ca acum. Agitatia sociala functioneaza in favoarea PSD pentru ca Guvernul Ciolos este mai bine asociat cu PNL si cu presedintele Iohannis, deci ridicarea unui val de furie sociala impotriva Cabinetului functioneaza impotriva liberalilor, care pe deasupra l-au tot curtat pe dl Ciolos, il considera premierul ideal si ar fi dorit sa defileze cu domnia sa in campanie.

In plus, aceste proteste imping liberalii intr-o zona populista, care oricum nu le e straina, si apar tuse stridente precum promisiunea dnei Gorghiu ca salariile medicilor vor fi dublate. Stridente care nu conving pe nimeni, dar creeaza o impresie lamentabila.

Dar aceasta este doar o fateta a problemei. Si fara aceasta componenta politica, campania este un moment in care oamenii cer mai mult pentru ca guvernele sunt cu mult mai disponibile sa dea. Aceasta este traditia politicii romanesti, bine invatata de ambele parti. Asa ca fiecare categorie bate fierul cat e cald.

In mod normal, insa, la portile unui guvern tehnocrat ar trebui sa bata degeaba, pentru ca acesta, neavand apasari electorale, ar trebui sa urmeze strict logica cifrelor si a sustenabilitatii. Practic, insa, daca ne uitam la Guvernul Ciolos, vedem un cabinet extrem de vulnerabil la presiunea strazii si a presei.

Un exemplu recent este al transportatorilor care, dupa cateva urlete si claxoane, au obtinut, de fapt, o interventie a statului in piata libera prin inghetarea preturilor, ceea ce nu numai ca nu rezolva problema, dar mai si creeaza un precedent periculos.

Vulnerabilitatea aceasta nu vine dupa pararea mea din ratiuni electorale, cat timp Dacian Ciolos a inchis definitiv subiectul candidaturii, iar liberalii par sa-si fi luat si ei gandul de la asa ceva.

Ea vine insa din nesiguranta politica a oricarui guvern tehnocrat. A nu avea raspundere politica este un avantaj, dar atrage pretul dependentei politice totale. Chiar un prizonierat politic, care s-a accentuat pe masura ce s-au apropiat alegerile.

Guvernul a ramas singur in fata tuturor revendicarilor sociale pentru ca partidele se retrag in redute populiste, ba, chiar mai mult, de acolo mai si trag in Executivul care incearca sa asigure echilibrul bugetar.

Si, cu cat alegerile se apropie, situatia este mai delicata, pentru ca, daca acum trece o motiune de cenzura, echipa nici macar nu pleaca acasa, complicatie pe care niciun partid nu si-o doreste, dar ramane in pozitie de interimat pana la alegeri, cu atributii substantial restranse ca un administrator legat de maini.

Si PSD a avut grija sa invoce si public de cateva ori aceasta varianta.

Si daca tot Guvernul e in corzi, politicul ii toarna populism pe gat cu palnia: pensii speciale, taieri de impozite, alocatii, de toate pentru toti pe care bugetul trebuie sa le suporte.

Poate ca vazand acest spectacol si evaluandu-l realist, ne vom vindeca o data pentru totdeauna de mitologia tehnocratiei, care nu e decat cel mai comod paravan in spatele caruia politicul sa-si mai traga sufletul in momente critice pentru a reveni mai intarit, mai feroce.

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....

Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"

Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...