Puterea absoluta

Aproape in fiecare zi auzim cum Presedintele PSD castiga batalie dupa batalie si cum devine din ce in ce mai puternic. Argumentele abunda: "a exclus din partid oponentii politici", "a impus oamenii sai in guvern", "o controleaza total pe Dancila", "a castigat la Curtea Constititionala", "a reusit sa puna DNA-ul pe butuci", "a blocat Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru o buna perioada de timp" etc.

Cand vine vorba despre viitor, acesta este si mai luminos: "va prelua controlul justitiei", "va avea serviciile secrete la degetul mic", "va folosi Presedintia Romaniei la Consiliul Uniunii Europene pentru a-si negocia situatia delicata in care se afla", "jurnalistii, analistii, sociologii ii vor manca din palma", "va castiga alegerile prezidentiale si atunci va detine puterea absoluta".

Oare asa sa fie?

Oare bataliile politice "de succes" se obtin atunci cand executi colegii de partid doar pentru ca acestia nu-ti mai accepta pornirile autocrate si utilizarea instrumentelor institutionale de putere in scopuri personale?

Oare este o dovada de mare caracter sau de lasitate atunci cand te folosesti de alti colegi, ii arunci in arena dezbaterilor publice pe teme "asumate in partid" (adica, de fapt, de catre cinci oameni), pentru ca apoi sa te delimitezi moralizator de pozitiile acestora?

Oare rolul unui lider politic este sa dezbine, sa isi duca partidul intr-o zona nefrecventabila a politicii nationale si europene, sau sa uneasca tot ce este mai bun in echipa sa si, daca se poate, din afara acesteia, sa-l transforme intr-o formatiune politica puternica, o voce recunoscuta si respectata la nivel national si international, lucru care, cel putin in cateva momente din istoria recenta a unor partide din Romania, s-a intamplat?

Este oare o dovada de succes atunci cand numesti trei prim-ministri si 71 de ministri in 23 de luni, multi dintre ei fiind incompatibili profesional si moral cu pozitia de inalt demnitar public, pentru ca apoi sa intri in conflict aproape cu toti si sa-i acuzi de colaborationism cu asa zisul "stat paralel"?

Oare Viorica Dancila - o persoana care, in pofida aparentelor, nu are chiar atat de multe lucruri in comun cu Liviu Dragnea - nu a fost suficient de clara atunci cand a spus ca NU va semna o ordonanta privind amnistia si gratierea, oxigenul de care are nevoie Presedintele PSD pentru a continua asediul asupra institutiilor democratice ale Statului Roman?

Oare judecatorii, procurorii, politicienii decenti, ceilalti cetateni din aceasta tara nu vor fi in stare sa se opuna si sa blocheze definitiv asaltul unui grup restrans de persoane la independenta justitiei si a altor institutii ale statului, facand apel la bunul simt, la lege si la bunele practici internationale?

Oare acei cativa jurnalisti, analisti, sociologi, politicieni, care azi participa la ridicarea piedestalului de nisip al lui Liviu Dragnea, calcand, la lumina zilei, valorile meseriei lor, nu realizeaza ca intr-o zi acest popor nu va mai accepta zugravirea in culori pastelate a ceea ce de fapt este o demonstratie de incompetenta a echipei cu acelasi nume?

Oare partenerii occidentali, care au ajuns sa se exprime zilnic impotriva a ceea ce se intampla la Bucuresti, se vor speria de faptul ca Presedintele PSD ameninta pueril ca:

a) scoate PSD-ul din Partidul Socialistilor Europeni (PES) si ca

b) de acum inainte, la toate intalnirile de lucru ale Uniunii Europene, oamenii sai vor influenta agenda europeana dupa chipul, asemanarea si interesele sale?

Oare consilierii Presedintelui PSD, platiti cu bani "transferati" de la bugetul de stat, nu i-au explicat acestuia faptul ca intr-un stat democratic puterea absoluta nu exista, iar cei care, de-a lungul timpului, au avut curiozitatea sa o caute nu numai ca NU au gasit-o, dar au si fost aruncati in cele mai intunecate colturi ale istoriei?

Se poate si altfel?

Evident ca DA! Dar, pentru ca acest lucru sa se intample, trebuie sa mutam accentul de la discutiile strict legate de puterea si actiunile unor persoane, la cele legate de puterea unor idei, care sa asigure bunastarea acestei tari, si oamenii capabili sa le dea viata. In timp ce primul "model" de interactiune sociala franeaza potentialul creator al oricarui popor, al doilea ii da aripi. Ideile si proiectele mari mentin fibra unei natiuni si asigura pacea sociala.

Prin urmare, trebuie sa cautam resursele necesare sa rezolvam problemele trecutului, care tin mai mult de excesele umane, traduse in special prin dorinta unora de a detine cat mai multa putere de dragul puterii, ceea ce oricum este o himera, si sa descoperim adevarata putere a acestei natiuni, care sta in fiecare dintre noi, in capacitatea noastra de a gandi si actiona, in acelasi timp, separat si impreuna.

Remus Pricopie este profesor universitar, specializat in comunicare publica, participare publica, educatie, politici publice si dezvoltare durabila. A studiat si efectuat stagii de specializare in noua universitati din cinci tari. A fost ministrul Educatiei si Cercetarii in perioada 2012-2014. In prezent este si presedintele Bordului Comisiei Fulbright US - Romania, vice-presedinte al Asociatiei Internationale a Universitatilor - IAU, presedinte al Forumului Academic Permanent Uniunea Europeana - America Latina si membru al World Academy of Art and Science (WAAS).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ciolacu laudă candidatura lui Firea la primărie: "Este cea mai bună alegere pentru bucureștenii care își doresc mai puțin spectacol"

După decizia luată în coaliția PSD-PNL de a retrage sprijinul pentru candidatura lui Cătălin Cîrstoiu la primăria Capitalei, Marcel Ciolacu o prezintă pe Gabriela Firea ca cea mai bună...

Iohannis, întrebat de ce a mers în Coreea de Sud cu un avion de lux: „Am venit cu o aeronavă mică. Nu ştiu cum definiţi un avion de lux”

Klaus Iohannis a răspuns marţi, 23 aprilie, de ce s-a deplasat în Coreea de Sud cu un avion de lux în timp ce miniştrii au mers cu un avion de linie, precizând că a venit într-o deplasare...